(13-08-2012, 01:05 PM)Empirical A scris: Eu nu as recomanda nici o carte de Orson Scott Card dupa prima carte Ender. Nimic nu se merita mai apoi, nimic nu mai are nici un fel de idee originala ci foarte mult substrat religios si filozofic care doar ameteste naratiunea si oboseste cititorul.
Eu nu sunt de acord, poate ca Speaker for the Dead e relativ inceata si greoaie cand vine vorba de parcurgere, mai ales daca nu prea ai chef de asemenea substraturi, si recunosc ca personal am fost dezamagita initial de restul din saga. Am realizat pe parcurs ca daca stai putin sa-i analizezi situatia lui Ender din exterior si relativ obiectiv, lasand la o parte conceptiile proprii despre cum ar fi trebuit sa i se continue drumul, nu prea exista alt fel de a duce mai departe povestea lui. Momentan nu am rabdarea necesara sa stau sa disec seria in sine, doar de dragul de a pretinde ca sunt nu stiu ce cititor cu fite pe care il deranjeaza cand autorul isi ia libertatea de a duce o carte pe alte drumuri fata de ce ar fi vrut fanii. Merita citita si doar pentru
anumite idei geniale pe care le prezinta.
Revenind, dupa cum povesteam mai devreme in threadul despre genurile Sci Fi/Fantasy, nu as recomanda foarte tare A series of unfortunate events de Lemony Snicket, cel putin pana in punctul in care nu as sfatui cumpararea cartilor. Eu am regretat ca am dat banii pe The Hostile Hospital pe care am si lasat-o cadou cuiva in Spania. Printre putinele carti pe care regret ca le-am cumparat. Nu este o carte oribila, dar autorul are niste "ticuri" enervante care iti strica tot gustul.
Pentru cei ce au vazut filmul nu recomand "The curious case of Benjamin Button" de F. Scott Fitzgerald, chit ca e o cartulie de cateva zeci de pagini. Ideea de baza? Geniala. Executarea? Nu prea, fiindca a parut sub-dezvoltata, sub-exploatata si nu a avut niciun fel de feel.
Never let me go de Kazuo Ishiguro, o carte cu un sfarsit mult prea previzibil si un plot pe care il descoperi la scurt timp dupa inceperea citirii, iar momentul dezvaluirii acestuia nu socheaza absolut deloc. Prima carte pe lista celor 1001 de citit pana mori? Pfff, nu va irositi timpul, uitati-va la film.
Middlesex de Jeffrey Eugenides, care a inceput foarte, foarte bine fiindca stilul autorului este ciudat, dar a denigrat rapid intr-o acumulare de metafore foarte proaste. S-a abatut grav de la subiect si acela fiind povestea unei fete hermafrodite, Calliope Stephanides, moment in care am si lasat-o balta, pe care cu numarul 33 din aceeasi lista mentionata mai sus. Si nu din cauza subiectului expus, ci din cauza faptului ca autorul intelege la fel de mult despre sexualitate pe cat este Cal definit/a, adica sumar si la suprafata. Asta pe langa faptul ca primele 263 de pagini descriu o mare parte din povestea anterioara nasterii personajului principal. Imigrarea bunicilor ei greci catre America dupa ce evadeaza dintr-un oras asaltat de razboi. Apoi la varsta de 6 ani a copilului intervin riot-urile din Detroit si tot asa se lungeste cartea fara nici un rost tangibil.
O sa mai revin cand imi aduc aminte.