Casa Groazei[varianta fan-art]

[Chlo]

Hewoo…mi-amintesc ca-ti trecusem la un moment dat pragul si vazusem unicornul ala dement [care imi adusese aminte de o faza din Daria gen –[Doctor: "Okay, Daria, what do you see? " Daria: "A herd of wild ponies running freely across the planes." Doctor: "NO. That's wrong." Daria: "I took one of these before.They said the picture can be anything I want." Doctor: "No. This picture is actually something,they’re people. What do you think they are talking about? " Daria: "It's a guy and a girl and they are talking about a herd wild ponies running freely across the planes."], and I was charmed, chiar daca in general…it’s hard to actually charm me. Si-acum, dintr-o eroare de conexiune am ajuns pe aici si nu ma pot abtine.
Hopefully nu o sa te superi pe mine dar o sa recurg doar la comentatul ultimelor 3 posturi pentru ca sunt atat de multe incat imi pierd firul daca le iau pe toate.
Ideile tale sunt fenomenale – aici ma refer la I believe, I don’t, I happy si I draw. Desi am vazut like a lot altele cam cu aceeasi tema imi place mult reprezentarea ta grafica- e simplista –doar la unele- dar la sentiment.
Sincer, I love Le Dino [the dinousar.] L-as scoate la imprimanta pe o coala A3 de preferat si l-as pune in camera. E genial…desi, nu inteleg viziunea ta asupra coltului aluia mare. Nu vreau sa zic ca e defect tehnic or anything, pentru ca viziunea autorului e a lui…dar pare un pic diform- ma refer comparativ cu restul.
Cel cu Simba si Blue Hair…well sunt reusite nu zic, Simba are exact aerul ala dramatic pe care il stiu dintotdeauna, iar the girl with the blue hair, e artistica, imi place doar ca sincer, nu-mi exprima nimic. E prea bine, asta cred ca e problema. Daca ai vazut Black Swan [in general fac comparatii cu tot felul de chestii precum filmele], desenele astea doua sunt ca Natalie Portman in rol, prea perfect, insa fara suficienta pasiune.
I see I totally and absolutely adore it. Nu stiu daca ma crezi, vreau un tricou cu chestia aia. E atat de fluffy intr-un mod genial. Iar ochiul ala din mijloc…e hypnotic. It makes me dizzy- but I like it. [Deja imi imaginez o caciula cu forma aia, don’t mind me]…
Cat despre I D , nu conteaza ca ai trista la aripi, it’s art… in art it’s like in war, nu conteaza cum si cu ce. Scopul scuza mijloacele. Imi place, si chiar cu aripile, semnificativ si catchy mi se par motivele from inside si de pe margini. Ii dau un farmec aparte.
Damn cred ca ma opresc aici, deocamdata ca am scris prea mult.
Sunt curioasa cu ce o sa vii…
Bafta in continuare, desi aparent nu prea ai nevoie. I look forward for something new.