27-07-2014, 10:33 PM
(Ultima modificare: 30-07-2014, 10:45 PM {2} de MuffinsYumYum.)
Va multumesc foarte mult celor care ati citit. Sunt cam entuziasmata in legatura cu fic-ul. Am pus +16 deocamdata, dar daca va fi ceva mai intens am sa modific. 
. Iar acum continuarea.
Lyrics: Come Wake Me Up - Rascal Flatts
Cand vei pierde ceva, intotdeauna va fi in favoarea altui lucru. Niciodata nu o sa pierzi lucruri fara sa castigi altele. Sau cel putin asta statea scris in jurnalul lui.
Se ridica de jos, ducandu-si mana la ochi si stergandu-i. Pe biroul sau, mai silentios ca niciodata, statea telefonul lui Akira. Era ciudat, era ca si cum ar fi fost viu langa el. Se puse pe scaun, luand aparatul si privindu-l nostalgic. Oare era bine sa ii citeasca mesajele? Oare era bine sa incerce sa se agate de singura parte vie care mai ramasese? De cuvintele lui Akira?
Il debloca, privind ecranul. Era o poza cu Akira, lucru ce nu il mira deloc. Isi arcui buzele, neintentionat, in ceea ce parea un zambet. Aparent Akira incepuse o noua viata fara el aici, trecuse mai departe, parea fericit. Deschise fisierul cu poze, incepand sa il rasfoiasca agitat pana se opri la una necunoscuta lui. Aparent era facuta de Akira unui coleg de liceu.
Privi atent poza, analizand uniforma pe care baiatul o purta. Din pacate tot ceea ce putea sa vada era spatele acestuia, oare cine era? Dadu la urmatoarea poza, gasind tot o poza cu blondul si cu cat continua mai mult, cu atat gasea numai poze cu el. Devenise frustrant ca nu putea sa ii vada fata, si isi simtea bataile inimii cum se intensifica. Devenise nervos, apasa iritat pe touch-ul telefonului, pana cand pozele o luara de la capat. Deci Akira... era si el interesat de baieti. Mai degraba fusese. Cine era strainul ala?
Se opri, tragand aer in piept. Nu avea rabdare. Voia sa afle cat mai repede, asa ca deschise lista de mesaje. Stia ca nu e bine ce face, ar fi trebuit sa il lase pe Akira sa se duca. Nu trebuia sa il caute, dar nu putea rezista. Era gelos. Era gelos ca Akira se uita la altcineva in afara de el, ii era frica sa nu fie mai mult de prietenie intre el si blondul din imagine. Mesaje primite:1; Mesaje trimise: 354; Destinatar: Jun-kun. Toate erau de la el. Mesajele lui Sho nici macar nu existau in telefon. Deschide pagina cu mesaje, rasfoind indignat prin ele.La naiba, la naiba ... , isi spuse in gand citind unul dintre texte.
" Jun, raspunde-mi!", " Jun, ma imbrac si vin la tine", "Imi pare rau! Nu am vrut sa te superi!", "Jun, te iubesc!", "Nu am sa te las sa pleci! Esti tot ceea ce imi doresc. Nimic nu e mai important ca tine!". Se incrunta, simtind cum inima sa o ia razna. Cine era nenorocitul asta? Ce vroia de la iubitul sau Akira? De ce Akira era asa mort dupa el? Era atat de indignat, incat se ridica de pe scaun, inchizand folder-ul cu mesaje. Isi duse mana in dreptul inimii, incercand sa se calmeze. Ii era dor de Akira, nu stia ce se intamplase cu el, nu stia cum murise, nu stia nici cum o sa treaca peste asta. Ridica telefonul iar, privind singurul mesaj pe care Akira il primise si cu putina frica il deschise. Facu ochii mari, neasteptandu-se la ceea ce scria in mesaj. *"Inceteaza sa ma mai cauti! Nu vreau sa fiu cu tine! Nu imi pasa ca ma iubesti, eu nu te iubesc. Nu vreau sa mai stai pe langa mine, sa ma mai urmaresti, sa imi mai trimiti mesaje sau sa vorbesti cu iubitele mele! Vreau sa dispari din viata mea! Intelege ca nu iti impartasesc sentimentele, iar daca nu pleci tu, voi pleca eu." Deci Akira fusese refuzat. Privi ora si data mesajului, realizand ca acestea au fost date in aceeasi zi in care murise Akira. Nu ii venea sa creada; deci persoana care il luase de langa el era chiar Jun? Un necunoscut care nu existase pana acum un an? Strangand telefonul, isi arcui mana si il izbi de perete. Zgomotul rasunand in toata casa.
- La dracu cu tot! urla, simtind cum furia il controleaza.
Era atat de frustrant, niciodata Akira nu fusese al lui. Si chiar daca suna stupid, era gelos! Atat de gelos! Era gelos ca Akira ii daduse necunoscutului tot, chiar si viata lui! Era gelos ca Akira niciodata nu ii vorbise cum vorbise in mesajele alea! Mai presus de gelozia asta insa, era frustrarea ca nu reusise sa impiedice acest lucru si regretul ca plecase in America. Incepu sa planga din nou, ca un copil. Nu stia ce sa faca, nu stia cum sa il aduca inapoi, asa ca se intinse pe pat, ingropandu-si chipul in perna. Spera sa se sufoce acolo.
Timpul trecea, iar pentru el nu exista nicio diferenta de la o secunda la ore. Dimineata il gasea de fiecare data in aceeasi postura. Nu ii era foame, nu ii era sete, nu vroia nimic. Daca nu ar fi fost oblgiatia pentru parintii sai, lacrimile mamei, rugamintile surorii sale, nu ar fi mancat deloc. Asa au trecut zilele sale, o saptamana, doua, iar starea lui nu se schimbase cu nimic. Nu mai mergea la scoala, stia ca nu putea sa stea in acelasi loc fara Akira, stia ca daca va continua sa traiasca aici nu va trece niciodata peste. Auzi zgomotul usii, privindu-si sora. Avea in mana o tava cu mancare si un plic. Niciunul nu ii strarni interesul.
- Onii-chan, esti bine? il intreba, analizandu-i trupul cu privirea. Ar trebui sa mergi sa faci o baie. Si de ce tii draperiile inchise? E o zi frumoasa afara! comenta aceasta, tragand de ele pana la perete.
Lumina era puternica, iar ochii lui Sho ramasesera atintiti asupra pesiajului. Afara era la fel, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ca si cum toata lumea ar fi uitat.
- Mi-a dat mama plicul asta! A spus ca este admiterea ta la liceu, te-a inscris ea.
- Cum adica m-a inscris? De ce face chestii care nu sunt necesare!? Nu vreau sa plec de aici, nu vreau sa fiu si eu ca toti oamenii de afara.
- Stii ca nu sunt de acord cu ce zice mama de obicei, dar acum are dreptate. Va fi bine pentru tine, un nou inceput. Plus ... nu intotdeauna ti-ai dorit sa mergi la un liceu de arte? Exact acolo te trimite! Plus ... este liceul la care era inscris Akira.
Auzind asta, Sho se ridica brusc din pat, apucand plicul si deschizandu-l agitat. Da, era acelasi. Era aceeasi uniforma. Daca va merge la liceul ala, cu siguranta va putea sa afle cine este persoana care ii rapise prietenul, cu siguranta se va putea razbuna. Da... Asta era singura lui scapare, razbunarea. Daca se va razbuna va putea sa uite tot raul pe care celalalt il facuse. Zambi. Pentru prima oara dupa multe zile, zambi. Sora sa se uita la el, nestiind ce sa creada.
- Oricum, mananca asta si coboara sa vorbesti cu mama si tata. Daca totul este in regula te vei transfera acolo. Mama a vorbit cu directorul, care ii este prieten si a zis ca va face o exceptie, tinand cont ca tocmai ai venit din America. Te va lasa sa te transferi, doar ca va trebui sa treci niste examene.
Dupa ce termina de vorbit, sora lui iesi din camera, lasandu-l singur cu informatiile despre liceu. Nu avea nimic de pierdut, oricum nu putea pierde mai mult decat pierduse deja.
Cobori scarile, privindu-si parintii si sora.
- Merg! spuse putin entuziasmat, diminduandu-si intensitatea vocii.
- Pai atunci ar fi bine sa te pregatesti, cineva o sa vina sa te ia in trei ore. Este baiatul directorului, deci vezi cum te comporti! continua aceasta, zambind. Ai sa locuiesti in apartamentele liceului cu el.
- Dar pare o scoala destul de scumpa, de unde aveti bani sa ma lasati sa invat acolo?
- Eh, eu si tatal tau strangem de cand erai uite atat de mic, raspunse entuziasmata mama sa. Ne spuneai tot timpul ca atunci cand vei creste o sa te faci actor si ai sa te casatoresti cu tatal tau. Oricum, reveni aceasta cu o voce serioasa, sper ca acum esti mai bine.
Baiatul nu raspunse si merse sus sa isi faca bagajul. Sa se simta mai bine? Nu, nu asta era sentimentul pe care il avea, nu se simtea mai bine. Se gandea ca intr-un final va ajunge langa Akira, dar acum ii era imposibil. Nu isi imagina cat de repede au trecut orele. Auzi claxonul unei masini; era vremea sa plece. Desigur, stia ca nu va incepe scoala ziua urmatoare, doar ca, dupa cum i-au spus si parintii lui, trebuia sa aiba timp sa se acomodeze. Tragandu-si bagajul dupa el, cobori scarile. Isi lua la revedere de la parintii sai, de la sora sa, de la viata pe care obisnuia sa o duca. Lipsea ceva totusi, trebuia sa isi mai ia la revedere de la cineva. Deschise usa, privind in urma la familia sai si zambindu-le. Neatentia insa il facu sa se ciocneasa de persoana care, stand cu spatele la usa, il astepta. Facu ochii mari, ridicand privirea catre chipul din fata sa.
. Iar acum continuarea.Lyrics: Come Wake Me Up - Rascal Flatts
tonight your memory burns like a fire
with every one it grows higher and higher
I can't get over it I just can't put out this love
I just sit in these flames
pray that you come back, close my eyes tightly
hold on and hope that I'm dreaming
come wake me up
with every one it grows higher and higher
I can't get over it I just can't put out this love
I just sit in these flames
pray that you come back, close my eyes tightly
hold on and hope that I'm dreaming
come wake me up
Cand vei pierde ceva, intotdeauna va fi in favoarea altui lucru. Niciodata nu o sa pierzi lucruri fara sa castigi altele. Sau cel putin asta statea scris in jurnalul lui.
Se ridica de jos, ducandu-si mana la ochi si stergandu-i. Pe biroul sau, mai silentios ca niciodata, statea telefonul lui Akira. Era ciudat, era ca si cum ar fi fost viu langa el. Se puse pe scaun, luand aparatul si privindu-l nostalgic. Oare era bine sa ii citeasca mesajele? Oare era bine sa incerce sa se agate de singura parte vie care mai ramasese? De cuvintele lui Akira?
Il debloca, privind ecranul. Era o poza cu Akira, lucru ce nu il mira deloc. Isi arcui buzele, neintentionat, in ceea ce parea un zambet. Aparent Akira incepuse o noua viata fara el aici, trecuse mai departe, parea fericit. Deschise fisierul cu poze, incepand sa il rasfoiasca agitat pana se opri la una necunoscuta lui. Aparent era facuta de Akira unui coleg de liceu.
Privi atent poza, analizand uniforma pe care baiatul o purta. Din pacate tot ceea ce putea sa vada era spatele acestuia, oare cine era? Dadu la urmatoarea poza, gasind tot o poza cu blondul si cu cat continua mai mult, cu atat gasea numai poze cu el. Devenise frustrant ca nu putea sa ii vada fata, si isi simtea bataile inimii cum se intensifica. Devenise nervos, apasa iritat pe touch-ul telefonului, pana cand pozele o luara de la capat. Deci Akira... era si el interesat de baieti. Mai degraba fusese. Cine era strainul ala?
Se opri, tragand aer in piept. Nu avea rabdare. Voia sa afle cat mai repede, asa ca deschise lista de mesaje. Stia ca nu e bine ce face, ar fi trebuit sa il lase pe Akira sa se duca. Nu trebuia sa il caute, dar nu putea rezista. Era gelos. Era gelos ca Akira se uita la altcineva in afara de el, ii era frica sa nu fie mai mult de prietenie intre el si blondul din imagine. Mesaje primite:1; Mesaje trimise: 354; Destinatar: Jun-kun. Toate erau de la el. Mesajele lui Sho nici macar nu existau in telefon. Deschide pagina cu mesaje, rasfoind indignat prin ele.La naiba, la naiba ... , isi spuse in gand citind unul dintre texte.
" Jun, raspunde-mi!", " Jun, ma imbrac si vin la tine", "Imi pare rau! Nu am vrut sa te superi!", "Jun, te iubesc!", "Nu am sa te las sa pleci! Esti tot ceea ce imi doresc. Nimic nu e mai important ca tine!". Se incrunta, simtind cum inima sa o ia razna. Cine era nenorocitul asta? Ce vroia de la iubitul sau Akira? De ce Akira era asa mort dupa el? Era atat de indignat, incat se ridica de pe scaun, inchizand folder-ul cu mesaje. Isi duse mana in dreptul inimii, incercand sa se calmeze. Ii era dor de Akira, nu stia ce se intamplase cu el, nu stia cum murise, nu stia nici cum o sa treaca peste asta. Ridica telefonul iar, privind singurul mesaj pe care Akira il primise si cu putina frica il deschise. Facu ochii mari, neasteptandu-se la ceea ce scria in mesaj. *"Inceteaza sa ma mai cauti! Nu vreau sa fiu cu tine! Nu imi pasa ca ma iubesti, eu nu te iubesc. Nu vreau sa mai stai pe langa mine, sa ma mai urmaresti, sa imi mai trimiti mesaje sau sa vorbesti cu iubitele mele! Vreau sa dispari din viata mea! Intelege ca nu iti impartasesc sentimentele, iar daca nu pleci tu, voi pleca eu." Deci Akira fusese refuzat. Privi ora si data mesajului, realizand ca acestea au fost date in aceeasi zi in care murise Akira. Nu ii venea sa creada; deci persoana care il luase de langa el era chiar Jun? Un necunoscut care nu existase pana acum un an? Strangand telefonul, isi arcui mana si il izbi de perete. Zgomotul rasunand in toata casa.
- La dracu cu tot! urla, simtind cum furia il controleaza.
Era atat de frustrant, niciodata Akira nu fusese al lui. Si chiar daca suna stupid, era gelos! Atat de gelos! Era gelos ca Akira ii daduse necunoscutului tot, chiar si viata lui! Era gelos ca Akira niciodata nu ii vorbise cum vorbise in mesajele alea! Mai presus de gelozia asta insa, era frustrarea ca nu reusise sa impiedice acest lucru si regretul ca plecase in America. Incepu sa planga din nou, ca un copil. Nu stia ce sa faca, nu stia cum sa il aduca inapoi, asa ca se intinse pe pat, ingropandu-si chipul in perna. Spera sa se sufoce acolo.
Timpul trecea, iar pentru el nu exista nicio diferenta de la o secunda la ore. Dimineata il gasea de fiecare data in aceeasi postura. Nu ii era foame, nu ii era sete, nu vroia nimic. Daca nu ar fi fost oblgiatia pentru parintii sai, lacrimile mamei, rugamintile surorii sale, nu ar fi mancat deloc. Asa au trecut zilele sale, o saptamana, doua, iar starea lui nu se schimbase cu nimic. Nu mai mergea la scoala, stia ca nu putea sa stea in acelasi loc fara Akira, stia ca daca va continua sa traiasca aici nu va trece niciodata peste. Auzi zgomotul usii, privindu-si sora. Avea in mana o tava cu mancare si un plic. Niciunul nu ii strarni interesul.
- Onii-chan, esti bine? il intreba, analizandu-i trupul cu privirea. Ar trebui sa mergi sa faci o baie. Si de ce tii draperiile inchise? E o zi frumoasa afara! comenta aceasta, tragand de ele pana la perete.
Lumina era puternica, iar ochii lui Sho ramasesera atintiti asupra pesiajului. Afara era la fel, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ca si cum toata lumea ar fi uitat.
- Mi-a dat mama plicul asta! A spus ca este admiterea ta la liceu, te-a inscris ea.
- Cum adica m-a inscris? De ce face chestii care nu sunt necesare!? Nu vreau sa plec de aici, nu vreau sa fiu si eu ca toti oamenii de afara.
- Stii ca nu sunt de acord cu ce zice mama de obicei, dar acum are dreptate. Va fi bine pentru tine, un nou inceput. Plus ... nu intotdeauna ti-ai dorit sa mergi la un liceu de arte? Exact acolo te trimite! Plus ... este liceul la care era inscris Akira.
Auzind asta, Sho se ridica brusc din pat, apucand plicul si deschizandu-l agitat. Da, era acelasi. Era aceeasi uniforma. Daca va merge la liceul ala, cu siguranta va putea sa afle cine este persoana care ii rapise prietenul, cu siguranta se va putea razbuna. Da... Asta era singura lui scapare, razbunarea. Daca se va razbuna va putea sa uite tot raul pe care celalalt il facuse. Zambi. Pentru prima oara dupa multe zile, zambi. Sora sa se uita la el, nestiind ce sa creada.
- Oricum, mananca asta si coboara sa vorbesti cu mama si tata. Daca totul este in regula te vei transfera acolo. Mama a vorbit cu directorul, care ii este prieten si a zis ca va face o exceptie, tinand cont ca tocmai ai venit din America. Te va lasa sa te transferi, doar ca va trebui sa treci niste examene.
Dupa ce termina de vorbit, sora lui iesi din camera, lasandu-l singur cu informatiile despre liceu. Nu avea nimic de pierdut, oricum nu putea pierde mai mult decat pierduse deja.
Cobori scarile, privindu-si parintii si sora.
- Merg! spuse putin entuziasmat, diminduandu-si intensitatea vocii.
- Pai atunci ar fi bine sa te pregatesti, cineva o sa vina sa te ia in trei ore. Este baiatul directorului, deci vezi cum te comporti! continua aceasta, zambind. Ai sa locuiesti in apartamentele liceului cu el.
- Dar pare o scoala destul de scumpa, de unde aveti bani sa ma lasati sa invat acolo?
- Eh, eu si tatal tau strangem de cand erai uite atat de mic, raspunse entuziasmata mama sa. Ne spuneai tot timpul ca atunci cand vei creste o sa te faci actor si ai sa te casatoresti cu tatal tau. Oricum, reveni aceasta cu o voce serioasa, sper ca acum esti mai bine.
Baiatul nu raspunse si merse sus sa isi faca bagajul. Sa se simta mai bine? Nu, nu asta era sentimentul pe care il avea, nu se simtea mai bine. Se gandea ca intr-un final va ajunge langa Akira, dar acum ii era imposibil. Nu isi imagina cat de repede au trecut orele. Auzi claxonul unei masini; era vremea sa plece. Desigur, stia ca nu va incepe scoala ziua urmatoare, doar ca, dupa cum i-au spus si parintii lui, trebuia sa aiba timp sa se acomodeze. Tragandu-si bagajul dupa el, cobori scarile. Isi lua la revedere de la parintii sai, de la sora sa, de la viata pe care obisnuia sa o duca. Lipsea ceva totusi, trebuia sa isi mai ia la revedere de la cineva. Deschise usa, privind in urma la familia sai si zambindu-le. Neatentia insa il facu sa se ciocneasa de persoana care, stand cu spatele la usa, il astepta. Facu ochii mari, ridicand privirea catre chipul din fata sa.
![[Imagine: tumblr_mou7ephOqS1rf61qqo1_500.gif]](http://25.media.tumblr.com/b996b96258b9532942ce67db2531728a/tumblr_mou7ephOqS1rf61qqo1_500.gif)