Flori pentru Algernon
#1
X

Quote:Flowers for Algernon is a science fiction short story and subsequent novel written by Daniel Keyes. The short story, written in 1958 and first published in the April 1959 issue of The Magazine of Fantasy & Science Fiction, won the Hugo Award for Best Short Story in 1960. The novel was published in 1966 and was joint winner of that year's Nebula Award for Best Novel. The eponymous Algernon is a laboratory mouse who has undergone surgery to increase his intelligence by artificial means. The story is told by a series of progress reports written by Charlie Gordon, the first human test subject for the surgery, and it touches upon many different ethical and moral themes such as the treatment of the mentally disabled.

Flori pentru Algernon e una dintre cele mai emotionante povesti de viata pe care le-am citit. Inainte sa ma documentez despre ea, nu am stiu ca e o carte scrisa cu atat de mult timp in urma. Ne-a fost recomandata in liceu de profesoara de romana/dira dupa ce ne-a spus in mare despre ce e vorba. E scrisa ca un jurnal, tocmai de aceea e mai dureros de citit pentru ca personajul principal, Charlie, iti arata cu sau fara voia lui diferenta imensa intre el, cel de inaintea operatiei, el ce devine din ce in ce mai inteligent si el de dupa, ce se aseamana cu prima varianta a lui. Pe langa asta, se indragosteste de la bun inceput de Miss Kinnian, fostul lui profesor. E trist atunci cand inteligenta lui o depaseste pe a ei, astfel nu se mai poate intelege cu ea din cauza ca erau la niveluri diferite, aproape tot timpul in care s-au cunoascut. Cand el avea un IQ mic, ea era cea inteligenta iar cand el a devenit supradotat, ea nu l-a mai vazut in aceeasi lumina. Romanul se sfarseste trist, el dorindu-si ca cineva sa puna flori pe mormantul lui Algernon, soarecele de laborator pe care s-a testat ideea.
Il recomand pentru cei ce au nevoie de o gura de aer proaspat cand vine vorba de carti.
[Image: ak8THBQ.png]

Reply
#2
Ugh de ce nu a raspuns nimeni in acest topic? Se intampla sa fi citit cartea asta chiar luna trecuta, dupa o lunga perioada in care auzeam lucruri dragute si tot nu ma apropiam de ea. Regret ca nu am citit-o mai devreme.
Citatul asta este la inceputul cartii si o descrie perfect.
Cartea se axeaza pe latura psihologica si are un puternic impact emotional. Eu am plans cam mereu cand am citit.
Faptul ca Charlie avea un IQ scazut cumva il proteja de rautatea oamenilor, de felul in care se comportau cu el si cum il judecau. Sunt unele situatii in care e mai bine sa fii ignorant. Partea dureroasa a venit atunci cand a devenit inteligent si a inceput sa isi aminteasca si sa inteleaga prin ce trecuse... toata viata pana la urma, pentru ca nu cred ca a avut parte de lucruri dragute vreodata. Imi amintesc ca profesoara lui ii spusese sa nu judece oamenii dupa ce isi va aminti trecutul lui, sau ceva asemanator, dar mi se pare imposibil sa poti sa treci peste rautatea gratuita a altora.
Si relatia lui Charlie cu Algernon mi s-a parut frumoasa. Recunostinta pentru orice ajutor primit, chiar daca e de la un soarece, chiar e de admirat.
Nici nu stiu ce as putea sa mai zic 21 Mi-a placut, m-a intristat foarte tare si as incerca si alte carti scrise de la Daniel Keyes.

Oh... prima reactie cand m-am apucat sa o citesc si am vazut greselile gramaticale: Pfff, ia uite, ma, acum si astia de la Young Art dau rateuri, am mai si platit pret intreg din Carturesti...
21 dureaza putin sa iti dai seama ca a fost scrisa asa intentionat.
Reply




Users browsing this thread: 1 Guest(s)