Well~ A cam venit next-ul, insa mai intai vreau sa imi cer scuze de intarziere. Am avut si ceva probleme cu internetul, insa nu voi folosi asta ca scuza. ^^" I'm a little lazy si cateodata imi trebuie un branci sau impuls ca sa fac ceva. (Ar trebui sa repar asta, daca tot veni vorba... :-?)
FuNnY bUnNy, cred ca ti-ai dat seama ca tu ai fost impulsul. Thx ca citesti si ca ai lasat comm. Raman datoare pentru critica; mersi ca ai corectat greselile si voi tine cont de ele, sper. Asta daca imi amintesc. ^^" Ah~ Si sa mai treci cu critica pe la mine, pentru ca ma ajuta mult. Actually, nu vreau sa renunt la fic, insa nu am mai scris de ceva timp la el. Capitolele vor veni ele si sper ca de acum vor veni mai regulat. ^_^ (roaga-te sa ma loveasca o inspiratie divina si sa ma apuc de scris pana sa termin ficul, te rog :)) ) Aaah~ Si legat de acel cub... Este vorba despre faptul ca fantoma a trecut prin el. Din cate stiu, atunci cand un spirit trece prin tine ai o senzatie de rece.
So, acestea fiind spuse, va las sa va delectati cu urmatorul capitol si lectura placuta.
P.S.: Mai nou ma semnez cu VandaQ. ^_^
Tim se trezi zgaltait de un brat. Observa ca isi tine capul pe bratul puternic al lui Davis si il auzi pe barbat cum ii spune ca tocmai urmau sa aterizeze. Se simtea inca obosit; nu era obisnuit cu calatoriile atat de lungi si oboseala era si mai mare datorita faptului ca in urma cu o noapte nu dormise, facand bagaje si band bere impreuna cu barbatul de langa el. Trecuse o saptamana de cand cei doi doar despre calatoria aceea vorbeau si mai tot timpul erau impreuna. Davis renuntase pana si cercetarea lui, petrecandu-si timpul prin preajma lui Tim. Incepuse sa ii adore prezenta si daca nu il vedea intr-o zi simtea ca ii lipseste ceva. Aflase si despre povestea copilariei sale, cum ca parintii lui decedasera amandoi intr-un accident de masina cand inca el era in scutece si, desi il compatimea ca pe un prieten, nu sentimentul de mila si compasiune il facea sa fie din ce in ce mai apropiat de saten. Stia ca ii placuse de el din prima clipa in care il vazuse, insa nu stia ca putea ajunge sa tina in halul acela la el. Isi intoarse capul spre barbatul inca somnoros de langa el si ii zambi, spunandu-i:
- Ai dormit bine? Tim surase firav si dadu afrimativ din cap.
- Ai un brat moale, spuse acesta si isi lega centura de siguranta. Avionul ateriza, iar insorita Florida li se desfasura in fata in toata splendoarea sa. Davis mai fusese acolo de cateva ori, insa pentru Tim era prima data, asa ca se lasa ghidat de jurnalist.
Apasa pe soneria de la usa casei batranilor lui si astepta un raspuns, zambind larg. Cum se deschise usa, o batranica cu parul alb rasari de dupa ea. Era plinuta si scunda, avand parul prins intr-un coc, in timp ce fata usor ridata era luminata de un zambet dulce.
- Timy, intra, ii spuse si il prinse pe nepotul sau in brate, facandu-i loc lui Davis sa intre in casa. De cand mama lui Tim murise, Gwendolin il avea doar pe el si pe sotul ei, Ben. Isi pretuia nepotul mai mult decat isi pretuia bibelourile din cristal - acele figurine din sticla fiind una din marile ei iubiri. Indata aparu si bunicul lui Tim, un batran uscativ insa destul de inalt si bine facut. De sub mustata cenusie se zarea un zambet la fel de primitor si cald ca si al sotiei sale si ii stranse prietenos mana brunetului.
- Haideti baieti, intrati, spuse barbatul cu o voce baritonala si usor leganata, pronuntand lent cuvintele. Parea a fi tacticos in tot ce facea, pe cand sotia sa era energie pura, fiind plina de viata si veselie tot timpul. Dupa saluturile obisnuite, cei doi barbati intrara in casa aranjata intr-o maniera eleganta si primitoare. Intr-un colt al sufrageriei atarna un brad mare si incarcat, iar pe masa scunda din centrul camerei erau patru cani cu ciocolata calda, asteptand sa fie savurate. Se asezara cu totii pe canapea si in curand camera fu umpluta de vocile lor fericite, multiple discutii iscandu-se de la cele mai mici cuvinte. Gwendolin avea o grija deosebita pentru Davis, incercand sa il faca sa se simta cat mai comod si bine-venit, insa brunetul nici ca simtea vreun fel de disconfort. Era ca si cum ii stia pe acei oameni de o viata si compania lor ii aducea pe buze un zambet. Dupa ce bunicii lui Tim se asigurasera ca 'Bun venit"-ul este unul calduros, au iesit la cumparaturi, spunandu-le celor doi ca se pot instala linistiti in camere.
- Scuza-le entuziasmul, spuse Tim zambind stramb. Se gandea ca brunetul nu era obisnuit cu un astfel de comportament.
- Nu-i nimic, spuse Davis zambind. Intr-adevar, gandurile lui Tim erau corecte; nu era deloc obisnuit cu astfel de primiri, insa ii placea atmosfera. Se simtea oarecum integrat; linistea se aseza peste discutia lor apoi, cu niste zambete stinghere pe chip, cei doi vrura sa spuna in acelasi timp ceva.
- Spune tu primul, sugera Davis, zambind dulce catre saten.
- Nu, eu doar... Voiam sa-ti multumesc ca ai venit cu mine. Ma bucura ca putem petrece Craciunul impreuna, spuse Tim zambind sincer, in timp ce brunetul il privea dragastos; nici nu realiza ca ii lua cuvintele din gura.
- Pentru nimic, spuse acesta inca fermecat de prezenta lui Tim. Cum stateau unul langa altul pe canapea, Davis ii prinse chipul cu o mana si isi presa buzele asupra buzelor pline ale satenului. In prima instanta, Tim nu reactiona insa dupa aceea raspunse sarutului sau naucitor de pasional, lasandu-se purtat de acel joc intens. Un fior placut ii electriza corpul facandu-l sa geama mut si sa se prinda de camasa lui Davis, tragandu-l peste el pe canapea. Brunetul zambi in sarut si se lasa manat de dorinta asupra satenului. Incepu apoi sa il sarute grabit si doritor pe gat, in timp ce bratele lui Tim se agatasera de spatele barbatului de deasupra. Se simtea extrem de excitat si corpul lui incepea sa se infierbinte si mai tare, insa, amintindu-si de locul in care se afla, il opri pe jurnalist si ii spuse cu o voce stinsa de placere:
- Nu aici... Davis il privi un moment, dand afirmativ din cap, si zambi amuzat si strengar, spunandu-i:
- Nu iti plac barbatii, nu?
- Mai taci, ii spuse chicotind Tim si il apuca de gulerul camasii, acoperindu-i buzele cu ale sale, astfel Davis supunandu-se acelei taceri dulci.
La lumina cristalina pe care o aruncau bratele candelabrului mare, cei patru stateau la masa, zambind si razand. Pe masa lunga de sase persoane se intindea o fata de masa alba si tacamuri impreuna cu un set de vesela din portelan alb. Mancarea aburinda imprastia un miros dulceag si picant, imbibandu-se cu parfumul rasinos de brad ce venea din camera apropiata. Era o atmosfera calda, placuta, cu care Davis se obisnui usor.
- Lasa-ti-ma pe mine, spuse brunetul zambind si lua sticla cu vin rosu din mana lui Ben, vrand sa reumple paharele. Se simtea mirosul placut de fraguta din acesta si admira culoarea ce era data de butoiul de dud. Ulterior, afla ca vinul era facut chiar de bunicul lui Tim; o licoare destul de groasa cu un gust dulceag si o consistenta puternica, alcoolul din el fiind tare si spumos. Gwendolin pregati si faimoasa ei budinca cu rom - ingredientul secret - ce era portionata in boluri albe si adanci. Deasupra zacea lenes, lafaindu-se in aburii budincii inca calde cate o frunza de vasc frumos asezata. Tim era obisnuit cu astfel de mese; bunica lui era o bucatareasa priceputa, iar Ben stia mai bine ca oricine sa prepare vin, whiskey sau sirop de artar. Ii promisese buncii lui ca de dimineata avea sa se trezeasca devreme, odata cu ea, pentru a o ajuta la prepararea clatitelor lor speciale in forma de brad, glazurate cu zahar vanilat ori sirop dulce.
- Ah, Davis, si sa iti povestesc cum nazbataie asta mic si-a rupt pantalonii in gard, ii spuse cu o mina vesela batrana lui Davis ce asculta amuzat si curios istorioarele. Tim parea deseori stanjenit de acestea, insa de fiecare data chicotea si el amintindu-si acele vremuri.
- Noroc! se auzi la unison impreuna cu sunetul cristalului ciocnit. Isi bausera vinul din pahare apoi Tim o ajuta pe bunica-sa sa stranga de pe acolo. "Barbatii casei", Ben si Davis se retrasera la un pahar de "digestiv", moment in care Ben incepu sa-l interogheze in felul lui special pe jurnalist. Se purta cu Tim de parca era fata lui buna de maritat si Davis era ginerele ce trebuia investigat. Stia, de cand intrase pe usa, ca Tim chiar il vede pe acel barbat ca pe un pretendent, iar pe Ben nu il deranja: stia despre orientarile nepotului sau si il placea, totodata, si pe Dave. Era genul de barbat aratos, care insa nu se sfia sa munceasca si sa fie serios, din cate isi dadu seama pana atunci. Avea un talent special la a citi oamenii.
- Si, spune-mi Dave, cu ce te ocupi de fapt?
- Sunt redactor si reporter. Lucrez la ziarul din Utah.
- "Utah daily chronicles"? spuse cu o privire surprinsa pe chip batranul, mustacind un zambet admirativ. Davis era chiar tanar, fiind doar cu cinci ani mai in varsta decat nepotul sau si, cu toate acestea, lucra la un ziar important.
- Da, chiar acela, spuse brunetul zambind sigur pe el si simtind ca a atins undeva o zona sensibila a batranului si ca il castigase de partea sa. Chiar daca se simtea ca noul iubit al lui Tim ce trebuie chestionat si masurat din toate punctele de vedere, nu il deranja; stia cum sa se faca placut.
- Oh, frumos. Uite, Davis, sunt o persoana directa, dupa cum ti-ai dat seama, spuse zambind in acelasi fel batranul. In realitate, Davis simti asta inca de cand il salutase si cam prevedea ce avea sa-i spuna.
- Ce simti cu adevarat pentru Tim? Nu te sfii, eu stiu despre ceea ce numeste el sexualitate.
- Ma intrebati cumva daca tin la nepotul dumneavoastra intr-un mod mai personal? spuse reporterul cu o alura familiara.
- Cam da.
- Da, Tim reprezinta mult pentru mine. Batranul zambi. Stia ca putea avea incredere in acel barbat, iar acum ca vorbise cu el si simtea ca situatia e clara, putea sa il lase pe nepotul sau in mainile sigure si protective ale jurnalistului. Voi sa mai spuna ceva, insa auzi vocea sotiei sale dojenindu-l:
- Ben Newman, doar nu il interoghezi pe tanarul asta ca pe ultimul detinut, nu? Oh, Doamne, Davis, iarta-l pe batranul asta ticnit, dar e prea protectiv cu dragul nostru Tim, spuse batranica zambind amuzata si lasandu-se prinsa de bratul sotului ei.
- Ce se aude despre mine? spuse zambind dulce Tim si intra in incapere cu o tava pe care erau patru cani cu ciocolata calda. Jurnalistul il ajuta pe saten cu acea tipsie, parandu-i-se ca pentru fragilul de Tim era prea grea, apoi isi continuara discutiile in aceeasi maniera calda.
Era trecut de miezul noptii. Casa era pierduta intr-o liniste adanca si doar luminile sclipitoare din brad mai pareau a avea enegie in acel moment. La etaj, Gwendolin statea cu capul pe bratul lui Ben, respirand adanc si profund, in timp ce sotul ei ii tinea talia cu un brat, avand aceeasi repiratie. Era o seara destul de racoroasa si, in somn, Ben trase patura peste el si sotia lui, zambind multumit. Batrana se ghemui mai mult langa el si isi continuara somnul linistit. Aceeasi atmosfera patrona si camera alaturata in care Tim si Davis dormeau. Desi aveau destule camere si pentru Davis, acesta avusese placerea sa doarma cu satenul. Tim nu refuza, ci, din contra, accepta incantat. Statea ghemuit sub apararea pieptului lui Dave, in timp ce brunetul il imbratisa strans. Mana ce cadea pe soldul lui Tim era tinuta de a lui, in timp ce capul sau se odihnea pe bratul moale al reporterului. Davis rasufla usor in parul ciocolatiu al barbatului de langa el, miscandu-si uneori capul, deranjat de firele ciufulite din podoaba capilara a lui Tim. Deodata tacerea aceea funebra fu strapunsa de un strigat. Tim sari agitat din pat, tremurand inconstient. Strigatul venea din camera alturata si, cu expresia unui om terifiat si ingrijorat, isi lua in graba halatul si papucii de casa iesind din camera. Davis, inca somnoros, murmura ceva apoi il urma si, cand pasi in camera vecina, vazu cum Ben o tine in brate pe sotia sa, incercand sa ii linisteasca tremurul violent. Se vedea clar ca femeia era speriata, de-a dreptul ingrozita si asta se putea citi pe chipul ei; buzele ce erau de obicei arcuite gingas acum se crispasera intr-o bolboroseala fara inteles si ochii inchisi lasara sa scape pe obrajii livizi si palizi cateva lacrimi. Tim alerga practic langa ea si o prinse in brate, incercand sa o linisteasca, intreband-o ce a patit.
- O fantoma... Era o fata, o copila. Ma privea... Era langa mine, spuse batrana printre suspinele inghitite. Teama o cuprinsese cu totul si, in cautarea unei sperante, Tim se uita in directia brunetului ce parea pierdut in gandurile sale. Fetita... Rose... isi spuse in minte barbatul, ochii lui marindu-se din cauza a ceea ce tocmai descoperise. Era posibil ca spiritul acelei fete sa o fi atacat pe Gwen?
FuNnY bUnNy, cred ca ti-ai dat seama ca tu ai fost impulsul. Thx ca citesti si ca ai lasat comm. Raman datoare pentru critica; mersi ca ai corectat greselile si voi tine cont de ele, sper. Asta daca imi amintesc. ^^" Ah~ Si sa mai treci cu critica pe la mine, pentru ca ma ajuta mult. Actually, nu vreau sa renunt la fic, insa nu am mai scris de ceva timp la el. Capitolele vor veni ele si sper ca de acum vor veni mai regulat. ^_^ (roaga-te sa ma loveasca o inspiratie divina si sa ma apuc de scris pana sa termin ficul, te rog :)) ) Aaah~ Si legat de acel cub... Este vorba despre faptul ca fantoma a trecut prin el. Din cate stiu, atunci cand un spirit trece prin tine ai o senzatie de rece.
So, acestea fiind spuse, va las sa va delectati cu urmatorul capitol si lectura placuta.
Cu drag, VandaQ
P.S.: Mai nou ma semnez cu VandaQ. ^_^
Chapter VIII
Tim se trezi zgaltait de un brat. Observa ca isi tine capul pe bratul puternic al lui Davis si il auzi pe barbat cum ii spune ca tocmai urmau sa aterizeze. Se simtea inca obosit; nu era obisnuit cu calatoriile atat de lungi si oboseala era si mai mare datorita faptului ca in urma cu o noapte nu dormise, facand bagaje si band bere impreuna cu barbatul de langa el. Trecuse o saptamana de cand cei doi doar despre calatoria aceea vorbeau si mai tot timpul erau impreuna. Davis renuntase pana si cercetarea lui, petrecandu-si timpul prin preajma lui Tim. Incepuse sa ii adore prezenta si daca nu il vedea intr-o zi simtea ca ii lipseste ceva. Aflase si despre povestea copilariei sale, cum ca parintii lui decedasera amandoi intr-un accident de masina cand inca el era in scutece si, desi il compatimea ca pe un prieten, nu sentimentul de mila si compasiune il facea sa fie din ce in ce mai apropiat de saten. Stia ca ii placuse de el din prima clipa in care il vazuse, insa nu stia ca putea ajunge sa tina in halul acela la el. Isi intoarse capul spre barbatul inca somnoros de langa el si ii zambi, spunandu-i:
- Ai dormit bine? Tim surase firav si dadu afrimativ din cap.
- Ai un brat moale, spuse acesta si isi lega centura de siguranta. Avionul ateriza, iar insorita Florida li se desfasura in fata in toata splendoarea sa. Davis mai fusese acolo de cateva ori, insa pentru Tim era prima data, asa ca se lasa ghidat de jurnalist.
*
Apasa pe soneria de la usa casei batranilor lui si astepta un raspuns, zambind larg. Cum se deschise usa, o batranica cu parul alb rasari de dupa ea. Era plinuta si scunda, avand parul prins intr-un coc, in timp ce fata usor ridata era luminata de un zambet dulce.
- Timy, intra, ii spuse si il prinse pe nepotul sau in brate, facandu-i loc lui Davis sa intre in casa. De cand mama lui Tim murise, Gwendolin il avea doar pe el si pe sotul ei, Ben. Isi pretuia nepotul mai mult decat isi pretuia bibelourile din cristal - acele figurine din sticla fiind una din marile ei iubiri. Indata aparu si bunicul lui Tim, un batran uscativ insa destul de inalt si bine facut. De sub mustata cenusie se zarea un zambet la fel de primitor si cald ca si al sotiei sale si ii stranse prietenos mana brunetului.
- Haideti baieti, intrati, spuse barbatul cu o voce baritonala si usor leganata, pronuntand lent cuvintele. Parea a fi tacticos in tot ce facea, pe cand sotia sa era energie pura, fiind plina de viata si veselie tot timpul. Dupa saluturile obisnuite, cei doi barbati intrara in casa aranjata intr-o maniera eleganta si primitoare. Intr-un colt al sufrageriei atarna un brad mare si incarcat, iar pe masa scunda din centrul camerei erau patru cani cu ciocolata calda, asteptand sa fie savurate. Se asezara cu totii pe canapea si in curand camera fu umpluta de vocile lor fericite, multiple discutii iscandu-se de la cele mai mici cuvinte. Gwendolin avea o grija deosebita pentru Davis, incercand sa il faca sa se simta cat mai comod si bine-venit, insa brunetul nici ca simtea vreun fel de disconfort. Era ca si cum ii stia pe acei oameni de o viata si compania lor ii aducea pe buze un zambet. Dupa ce bunicii lui Tim se asigurasera ca 'Bun venit"-ul este unul calduros, au iesit la cumparaturi, spunandu-le celor doi ca se pot instala linistiti in camere.
- Scuza-le entuziasmul, spuse Tim zambind stramb. Se gandea ca brunetul nu era obisnuit cu un astfel de comportament.
- Nu-i nimic, spuse Davis zambind. Intr-adevar, gandurile lui Tim erau corecte; nu era deloc obisnuit cu astfel de primiri, insa ii placea atmosfera. Se simtea oarecum integrat; linistea se aseza peste discutia lor apoi, cu niste zambete stinghere pe chip, cei doi vrura sa spuna in acelasi timp ceva.
- Spune tu primul, sugera Davis, zambind dulce catre saten.
- Nu, eu doar... Voiam sa-ti multumesc ca ai venit cu mine. Ma bucura ca putem petrece Craciunul impreuna, spuse Tim zambind sincer, in timp ce brunetul il privea dragastos; nici nu realiza ca ii lua cuvintele din gura.
- Pentru nimic, spuse acesta inca fermecat de prezenta lui Tim. Cum stateau unul langa altul pe canapea, Davis ii prinse chipul cu o mana si isi presa buzele asupra buzelor pline ale satenului. In prima instanta, Tim nu reactiona insa dupa aceea raspunse sarutului sau naucitor de pasional, lasandu-se purtat de acel joc intens. Un fior placut ii electriza corpul facandu-l sa geama mut si sa se prinda de camasa lui Davis, tragandu-l peste el pe canapea. Brunetul zambi in sarut si se lasa manat de dorinta asupra satenului. Incepu apoi sa il sarute grabit si doritor pe gat, in timp ce bratele lui Tim se agatasera de spatele barbatului de deasupra. Se simtea extrem de excitat si corpul lui incepea sa se infierbinte si mai tare, insa, amintindu-si de locul in care se afla, il opri pe jurnalist si ii spuse cu o voce stinsa de placere:
- Nu aici... Davis il privi un moment, dand afirmativ din cap, si zambi amuzat si strengar, spunandu-i:
- Nu iti plac barbatii, nu?
- Mai taci, ii spuse chicotind Tim si il apuca de gulerul camasii, acoperindu-i buzele cu ale sale, astfel Davis supunandu-se acelei taceri dulci.
*
La lumina cristalina pe care o aruncau bratele candelabrului mare, cei patru stateau la masa, zambind si razand. Pe masa lunga de sase persoane se intindea o fata de masa alba si tacamuri impreuna cu un set de vesela din portelan alb. Mancarea aburinda imprastia un miros dulceag si picant, imbibandu-se cu parfumul rasinos de brad ce venea din camera apropiata. Era o atmosfera calda, placuta, cu care Davis se obisnui usor.
- Lasa-ti-ma pe mine, spuse brunetul zambind si lua sticla cu vin rosu din mana lui Ben, vrand sa reumple paharele. Se simtea mirosul placut de fraguta din acesta si admira culoarea ce era data de butoiul de dud. Ulterior, afla ca vinul era facut chiar de bunicul lui Tim; o licoare destul de groasa cu un gust dulceag si o consistenta puternica, alcoolul din el fiind tare si spumos. Gwendolin pregati si faimoasa ei budinca cu rom - ingredientul secret - ce era portionata in boluri albe si adanci. Deasupra zacea lenes, lafaindu-se in aburii budincii inca calde cate o frunza de vasc frumos asezata. Tim era obisnuit cu astfel de mese; bunica lui era o bucatareasa priceputa, iar Ben stia mai bine ca oricine sa prepare vin, whiskey sau sirop de artar. Ii promisese buncii lui ca de dimineata avea sa se trezeasca devreme, odata cu ea, pentru a o ajuta la prepararea clatitelor lor speciale in forma de brad, glazurate cu zahar vanilat ori sirop dulce.
- Ah, Davis, si sa iti povestesc cum nazbataie asta mic si-a rupt pantalonii in gard, ii spuse cu o mina vesela batrana lui Davis ce asculta amuzat si curios istorioarele. Tim parea deseori stanjenit de acestea, insa de fiecare data chicotea si el amintindu-si acele vremuri.
- Noroc! se auzi la unison impreuna cu sunetul cristalului ciocnit. Isi bausera vinul din pahare apoi Tim o ajuta pe bunica-sa sa stranga de pe acolo. "Barbatii casei", Ben si Davis se retrasera la un pahar de "digestiv", moment in care Ben incepu sa-l interogheze in felul lui special pe jurnalist. Se purta cu Tim de parca era fata lui buna de maritat si Davis era ginerele ce trebuia investigat. Stia, de cand intrase pe usa, ca Tim chiar il vede pe acel barbat ca pe un pretendent, iar pe Ben nu il deranja: stia despre orientarile nepotului sau si il placea, totodata, si pe Dave. Era genul de barbat aratos, care insa nu se sfia sa munceasca si sa fie serios, din cate isi dadu seama pana atunci. Avea un talent special la a citi oamenii.
- Si, spune-mi Dave, cu ce te ocupi de fapt?
- Sunt redactor si reporter. Lucrez la ziarul din Utah.
- "Utah daily chronicles"? spuse cu o privire surprinsa pe chip batranul, mustacind un zambet admirativ. Davis era chiar tanar, fiind doar cu cinci ani mai in varsta decat nepotul sau si, cu toate acestea, lucra la un ziar important.
- Da, chiar acela, spuse brunetul zambind sigur pe el si simtind ca a atins undeva o zona sensibila a batranului si ca il castigase de partea sa. Chiar daca se simtea ca noul iubit al lui Tim ce trebuie chestionat si masurat din toate punctele de vedere, nu il deranja; stia cum sa se faca placut.
- Oh, frumos. Uite, Davis, sunt o persoana directa, dupa cum ti-ai dat seama, spuse zambind in acelasi fel batranul. In realitate, Davis simti asta inca de cand il salutase si cam prevedea ce avea sa-i spuna.
- Ce simti cu adevarat pentru Tim? Nu te sfii, eu stiu despre ceea ce numeste el sexualitate.
- Ma intrebati cumva daca tin la nepotul dumneavoastra intr-un mod mai personal? spuse reporterul cu o alura familiara.
- Cam da.
- Da, Tim reprezinta mult pentru mine. Batranul zambi. Stia ca putea avea incredere in acel barbat, iar acum ca vorbise cu el si simtea ca situatia e clara, putea sa il lase pe nepotul sau in mainile sigure si protective ale jurnalistului. Voi sa mai spuna ceva, insa auzi vocea sotiei sale dojenindu-l:
- Ben Newman, doar nu il interoghezi pe tanarul asta ca pe ultimul detinut, nu? Oh, Doamne, Davis, iarta-l pe batranul asta ticnit, dar e prea protectiv cu dragul nostru Tim, spuse batranica zambind amuzata si lasandu-se prinsa de bratul sotului ei.
- Ce se aude despre mine? spuse zambind dulce Tim si intra in incapere cu o tava pe care erau patru cani cu ciocolata calda. Jurnalistul il ajuta pe saten cu acea tipsie, parandu-i-se ca pentru fragilul de Tim era prea grea, apoi isi continuara discutiile in aceeasi maniera calda.
*
Era trecut de miezul noptii. Casa era pierduta intr-o liniste adanca si doar luminile sclipitoare din brad mai pareau a avea enegie in acel moment. La etaj, Gwendolin statea cu capul pe bratul lui Ben, respirand adanc si profund, in timp ce sotul ei ii tinea talia cu un brat, avand aceeasi repiratie. Era o seara destul de racoroasa si, in somn, Ben trase patura peste el si sotia lui, zambind multumit. Batrana se ghemui mai mult langa el si isi continuara somnul linistit. Aceeasi atmosfera patrona si camera alaturata in care Tim si Davis dormeau. Desi aveau destule camere si pentru Davis, acesta avusese placerea sa doarma cu satenul. Tim nu refuza, ci, din contra, accepta incantat. Statea ghemuit sub apararea pieptului lui Dave, in timp ce brunetul il imbratisa strans. Mana ce cadea pe soldul lui Tim era tinuta de a lui, in timp ce capul sau se odihnea pe bratul moale al reporterului. Davis rasufla usor in parul ciocolatiu al barbatului de langa el, miscandu-si uneori capul, deranjat de firele ciufulite din podoaba capilara a lui Tim. Deodata tacerea aceea funebra fu strapunsa de un strigat. Tim sari agitat din pat, tremurand inconstient. Strigatul venea din camera alturata si, cu expresia unui om terifiat si ingrijorat, isi lua in graba halatul si papucii de casa iesind din camera. Davis, inca somnoros, murmura ceva apoi il urma si, cand pasi in camera vecina, vazu cum Ben o tine in brate pe sotia sa, incercand sa ii linisteasca tremurul violent. Se vedea clar ca femeia era speriata, de-a dreptul ingrozita si asta se putea citi pe chipul ei; buzele ce erau de obicei arcuite gingas acum se crispasera intr-o bolboroseala fara inteles si ochii inchisi lasara sa scape pe obrajii livizi si palizi cateva lacrimi. Tim alerga practic langa ea si o prinse in brate, incercand sa o linisteasca, intreband-o ce a patit.
- O fantoma... Era o fata, o copila. Ma privea... Era langa mine, spuse batrana printre suspinele inghitite. Teama o cuprinsese cu totul si, in cautarea unei sperante, Tim se uita in directia brunetului ce parea pierdut in gandurile sale. Fetita... Rose... isi spuse in minte barbatul, ochii lui marindu-se din cauza a ceea ce tocmai descoperise. Era posibil ca spiritul acelei fete sa o fi atacat pe Gwen?
Nando mo kimi no moto e...
![[Imagine: 346l2lx.jpg]](http://oi60.tinypic.com/346l2lx.jpg)
No matter how many times it will be, I will go back to you