Cat de important e sportul in viata voastra?
#1
Titlul spune tot. Reprezinta sportul o prioritate in viata voastra? daca da, in ce masura?

Pentru mine sportul este un stil de viata. Pana in prezent am practicat mai multe sporturi precum: fotbal, baschet, kickbox, iar momentan fac fotbal american.
Merg la sala de 4 ori pe saptamana scopul meu este sa fiu sanatos si sa arat bine iar la 80 de ani, in cazul in care apuc Smile , sa arat ca la 30.
[CENTER]
[/CENTER]
Quote:[CENTER]We are what we believe we are. [/CENTER]
[CENTER][/CENTER]
[CENTER][Image: music.gif][Image: viaseichigo.png][Image: music.gif][/CENTER]
Reply
#2
Din pacate, nu am fost invatata sa fac sport pe fiecare zi asa cum este necesar, dar consider ca este foarte important in viata fiecaruia. Am fost la gimnastica putin timp, la dansuri de societate, dar niciodata nu mi-am mentinut un sport pe care sa il practic cu drag.
Uneori cred ca inca nu am gasit sport potrivit, alteori ca e prea tarziu sa ma apuc de unul.
Si acum raspuns mai complex la intrebarea ta: In viata mea sportul AR trebui sa fie foarte important, insa nu il practic atat de des, si totusi as vrea sa ii acord mai mult timp, insa unele lucruri facute singura nu-mi aduc nicio placere.
Reply
#3
La o vreme prin adolescenta era destul de important, imi facea placere sa merg la orele de sport in generala, desi mai putin prin liceu pentru ca nu imi placea baschetul si atunci saream pe geam la fiecare ora cand stiam ca asta e in programa.

Am practicat tennis de performanta in elementara la CSM Brasov, pana cand am decis ca profesorul cu care aveam cursuri era iresponsabil si apoi nu am mai apucat sa ma tin de tennis. In schimb am facut 4 ani de handball si eram intr-un club de atletism, CSU Forex, desi cu clasa a 8-a si capacitatea am renuntat. Am mai facut apoi 2 ani de volley.

Sportul ma face fericita, dar dupa cum a spus si Biersack e cam naspa sa il practici singur, de aceea acum nu ma trage inima sa fac ceva ca nu am cu cine, dar incep sa merg la sala de saptamana viitoare pentru ca ma simt fara energie, iar sportul te revitalizeaza. Iar altfel e prea cald ca sa fac altceva decat sa inot. Inot tot timpul pentru ca stau langa mare, dar nu e o pasiune.

In schimb am un sport de care ma tin, si anume scuba diving, e un sport extrem si e absolut fascinant. Implica mai mult efort fizic decat ati crede.
[Image: sigforme.png]


probabil n-ai primit niciodata
telegramele mele sau poate
nu credeai ca e vital cand
lumea mea se descompunea
in ceasuri si goluri
de mine

au imbatranit in cadente
si sentimentele mele
sub greutatea
atator vieti netraite...


Clicky
Reply
#4
(02-08-2012, 06:02 PM)Arya Wrote: La o vreme prin adolescenta era destul de important, imi facea placere sa merg la orele de sport in generala, desi mai putin prin liceu pentru ca nu imi placea baschetul si atunci saream pe geam la fiecare ora cand stiam ca asta e in programa.
Eu in generala nu prea faceam orele de sport. Aveam multi colegi suciti care radeau de la orice greseala pe care o faceai la fotbal sau handbal... Si cum eu puneam la suflet mai orice, mai bine ma lipseam de orele de sport. In liceu s-au mai schimbat lucrurile. Parca imi e drag sa topai prin sala. (vorba vine).

(02-08-2012, 06:02 PM)Arya Wrote: In schimb am un sport de care ma tin, si anume scuba diving, e un sport extrem si e absolut fascinant. Implica mai mult efort fizic decat ati crede.

Nu stiu cum sa fac, dar as vrea si eu sa ma apuc sportul asta. Nu l-ai laudat foarte mult, cel putin nu de fata cu mine, dar mi-a captat atentia din cauza ta. ^^
Reply
#5
Te poti implica daca ajungi cumva la mare cu vreo 8 mil. in buzunar si o dorinta nestavilita sa incerci, organizatia de la noi se bazeaza pe certificari NAUI din cercetarile mele si par destul de ok. 8 mil. e in cazul ca ai vrea sa iti iei licenta de Open Water, daca te interesezi de un DSD (Discover Scuba Diving) nu stiu exact cat e, dar ar trebui sa fie mult mai putin.

E usor, cauti un centru de scufundari in Romania si le trimit un e-mail cu tot felul de intrebari. Cat de seriosi sunt se vede la cat de repede iti raspund la mail.
[Image: sigforme.png]


probabil n-ai primit niciodata
telegramele mele sau poate
nu credeai ca e vital cand
lumea mea se descompunea
in ceasuri si goluri
de mine

au imbatranit in cadente
si sentimentele mele
sub greutatea
atator vieti netraite...


Clicky
Reply
#6
In trecut, pana sa ma las de orice fel de sport practicat cu regularitate, da, cred ca insemna o mare prioritate in viata. Asta in masura in care existenta mea se rezuma la doua aspecte atunci: sport si scoala. Timp aveam mult mai mult si nici nu ne stresau atata - asta sau aveam eu o mai mare tragere de inima si deschidere spre sport -, astfel ca timp de vreo 5-6 ani de zile am facut karate, am dansat de performanta pana la un anumit nivel, ma jucam si basket mult si parca imi placea si sa inot. Intr-adevar sportul pe-atunci ma relaxa intr-o anumita masura si nu ma plictiseam niciodata. Sa nu mai vorbesc de prietenii pe care mi i-am facut.

Astazi insa lucrurile stau altfel pentru mine (din pacate). Cum nu mai practic niciun sport nu pot spune ca mai reprezinta ceva in viata mea. Ma rezum cel mult la a alerga prin parcuri dimineata sau seara, vara si toamna, si la orele de PE de la scoala pe care in ultimele luni le-am sarit din cauza tampeniei din capul profesoarei. Inainte la orele de sport ne lasau sa ne jucam organizat ceea ce voiam, faceam totusi ceva in echipa amuzant, distractiv si sanataos, insa acum prefer sa nu iau parte la niste ore in care suntem obligati sa stam in limba 15 secunde, sa stam in cap, in maini, in sprancene, sa sarim fiare la nu stiu ce inaltime ca daca nu luam 2. Si nu e ca si cum in gimnaziu nu dadeam probe de control, insa cu fosta profesoara acestea pareau mult mai frumoase, iar daca nu voiai sa faci ceva sau nu puteai optai pentru un alt excericitu sau faceai altceva ce compensa. Te intelegea. Te incuraja dpdv sportiv.

Cred ca si asta-mi creeaza o repulsie fata de orele de sport si de sport in general - mediul in care il practic: iar asta include persoanele. Stiu ca e nesanatos si ca ar trebui sa nu ma rezum la asa ceva. But meh, momentan n-am timpul si cheful necesar pentru a ma apuca de ceva serios. Sper doar sa-mi fac vointa pana nu e prea tarziu si poate ca in viitorul apropiat sportul va reprezenta din nou o prioritate.
Reply
#7
Hell yeah este important pentru mine, cum altfel mi-as fi putut sculpta trupul acesta de zeu pe care il am acum, daca nu facem sport incercand sa imping limitele organismului meu? Nu as mai fi avut curaj in ruptul capului sa mai ma uit in oglinda atat de des cum o fac acum 21.

Am practicat o gramada de sporturi la viata mea, dar de nici unul nu m-am tinut pana la capat, deoarece sunt o persoana care se plictiseste destul de repede, daca nu i se ofera o provocare, iar cum antrenamentele in Romania sunt facute dupa stilul comunist unde rutina este lege, fara a adauga elemente noi, mai captivante, mereu am ajuns sa sfarsesc in a deveni blazat dupa un inceput plin de un entuziasm debordant. 10

So, sa o iau cronologic: in generala am practicat atletism pentru 1 an, dupa aceea inot unde din pacate am stat doar 2 saptamani datorita unui eveniment nefericit la antrenamente in care eram cat pe-aci sa ma inec si baschet cam tot 1 an, de unde m-am retras pentru a ma concentra pe examenul de capacitate. In liceu am practicat Karate Shotokan 1 an si jumatate de unde am plecat, deoarece conditiile de antrenament devenisera precare (sala neincalzita pe timpul iernii, cu linoleumul rupt in mai multe parti de care mereu te impiedicai cand incercai sa executi o tehnica, riscand sa te si accidentezi, nemaivorbind de colegii mei cocalari, care nu aveau niciun respect fata de aceasta arta si veneau numai de gura parintilor). Iar pe timpul facultatii am mers la sala zi de zi (cu exceptia sarbatorilor legale desigur) timp de 1 an si jumatate urmand si un regim nutritional strict care m-a ajutat sa obtin rezultate excelente pentru fizicul meu.

Din pacate, in acest moment nu mai practic vreun sport propriu-zis, asta si pentru ca urmeaza ultimul an de facultate unde trebuie sa imi prezint licenta, dar si pentru ca acum stau ceva mai prost cu banii. Cu toate acestea inca mi-am pastrat obiceiul de la sala de a face miscare zilnic, prin urmare ies in fiecare zi afara pentru a face pe jos 5-10 km pe strazile Bucurestiului....desi poate parea un obicei ciudat pentru multi, mai bine sa par un tip anormal decat unul normal care gafaie dupa fiecare set de scari :p....parerea mea personala.

So, moral of the story? Daca vreti sa fiti sexy ca mine, faceti miscare sub orice forma ar fi ea 21. Nu va neglijati trupul, deoarece este singurul loc unde va trebui sa traiti.
[Image: tumblr_static_tumblr_static_dilvsoojho0sgwoc0s4s.png]

"What's wrong isn't me, what's wrong is the world!"
Reply
#8
hmmm sportul in viata mea....a fost non-stop acolo...ani mei de elementara generala si jumatate din liceu au fost plini poate prea plini de sport invatand la un liceu cu program sportiv. Am facut inot handball(singurul sport de care chiar m-am tinut si mi-a fost foarte greu sa ma las) volei, canoe,atletism, singura fata din echipa de footbal(foarte mandra de asta) sport dimineata seara si intre mese cum era vorba pe la noi. Inafara scoli tot ce faceam si inca mai fac sunt catarari pt ca nu il pot numi alpinism nu am secaladat inca nici un munte. :D
odata ce am plecat din Tara am descoperit si scuba diving si ma pot lauda chiar si cu licenta, am incercat si scuba fishing-ul Dar nu prea e de mine Dar e ok.
Si sa nu uitam sporturile de iarna sky si patinaj cu placa imi e cam frica Dar incerc sa invat.
Reply
#9
Plin de sportivi aici, aproape ca ma simt prost O_O
Uhmmm... ma consider o persoana atletica, dar problema mea este ca sunt praf la orice tine de jocuri sportive. Uram orele de sport, ca sa nu mai zic la cate dintre ele am chiulit in liceu.
Am avut o perioada, acum 4 sau 5 ani, cand ma apucasem de exercitii fizice pentru ca voiam sa arat mai bine. Nu mergeam la sala, dar chiar nu este nevoie sa mergi la sala ca sa te mentii in forma. Pe atunci ieseam sa alerg in parc in fiecare dimineata pe care o aveam libera. Partea urata atunci cand nu ai un motiv bun pentru care sa faci asta este ca te lasi repede. Dupa un an m-am plictisit si nu mai miscam un deget toata ziua.
Intre timp s-a intamplat sa am niste probleme medicale destul de uratele, nu ma mai puteam ridica din pat si a trebuit sa fac kinetoterapie. Atunci am inteles care este adevaratul motiv pentru care trebuie sa fac miscare si sa am grija de mine... pentru ca parea ca propriul meu corp ma tradeaza. In momentul in care nu faci miscare, muschii incep imediat sa se atrofieze, sa te doara incheturile, sa te doara salele 21 La kinetoterapie am invatat pilates, am vazut ca exercitii fizice nu inseamna doar sala si tras de fiare si ca pot fi solicitante chiar si facute acasa, pe o saltea. Am si o bicicleta in casa, asezata strategic ca sa pot vedea monitorul, ca sa ma uit la anime cand pedalez.
Deci da, sportul este o parte foarte importanta din viata mea, fac zilnic, nu am nicio intentie sa ma opresc.
Reply




Users browsing this thread: 1 Guest(s)