[Yaoi] Lacrimile petalelor de cires

[Kimera]

Multumesc enorm pentru comentarii, uitati si nextul:

Paseam agale spre sala de intruniri intrebandu-ma ce anume dorea sa ne comunice comandantul. Dand la o parte shojiul am intrat in urma unei plecaciuni, asezandu-ma langa cei prezenti ale caror chipuri tradau aceeasi confuzie pe care si eu o aveam la randul meu. Cand toti capitanii am fost prezenti, vice-comandatul incepuse sa ne explice motivul adunarii noastre.
- In lumina celor intamplate cu o zi in urma as dori sa le fac cinste celor ce au participat la misiunea pentru salvarea mea, cat despre tine, Daisuke, iti raman dator cu propria-mi viata. Daca doresti poti sa aduci cu tine camarazi. Acum, sa mergem.
Am realizat ca eram privit cu dispret fata de ceilalti capitani, nu se intampla des ca vice-comandantul sa permita distractii, iar comandantul, in general, nici nu dorea sa auda. M-am ridicat de pe suprafata de lemn, indreptandu-ma spre sala de antrenamente. Stiam ca Masao va fi incantat sa auda de micuta iesire.
- Ai avut noroc, doar noroc! Il vad pe amicul meu din copilarie cum tipa la Yuudai, care se pare ca il dezarmase fara prea mare bataie de cap.
- Ai avut capul in alta parte, aici nu este vorba de noroc.
Am zambit amuzat la dialogul meu, apropiindu-ma de ei. Cand ma vazu, Masao incepu sa-mi urle sa-i tin partea, parca ne intorceam in timp cand imi cerea sa ii salvez pielea din certurile cu ceilalti copii.
- Ce ar fi ca voi doi sa lasati certurile si sa veniti cu mine? Vice-comandantul ne va face cinste.
Cei doi marira ochii, probabil de surprindere, insa ma urmara fara sa comenteze prea mult. In putin timp ne alaturaseram grupului, indreptandu-ne catre Ochaya*. Odata ajunsi am intrat intr-o sala uriasa, din punctul meu de vedere, decorata cu picturi murale si tapiterii cu modele florale. Ne-am asezat pe perne in jurul masutelor de lemn, geiko* facandu-si aparitia. Cantecele lor la samisen, kokin si yokin* insoteau dansurile tinerelor maiko*, supravegheate indeaproape de geiko*. Evantaiele cu diferite imprimeuri se invarteau in mainile lor usor si elegant, contribuind la fluiditatea miscarilor traditionale. Am luat una din cupele de ceramica ce fusese umpluta cu sake* de catre geiko ce se asezase langa mine. Trebuia sa recunosc ca mi-a fost dor de gustul alcoolului, insa trebuia sa am mare grija- nu prea ma descurcam cu bautura in cantitati mari. Vice-comandantul comandase si sushi* pentru toti, noi fiind mai multi decat incantati. Am prins cele doua betigase, incepand sa mananc linistit, in timp ce priveam dansatoarele. Imi aminteam ca si mama avea o amica geiko* cu care vorbea adesea.
- Deci sa va spun! Daisuke eroul nostru nu ar fi facut nimic fara mine, da, da, asa e!
Se pare ca amicul meu din copilarie a pierdut numarul paharelor, caci incepuse sa povesteasca misiunea, aberand tot felul de cuvinte, iar cand incercase sa se ridice sa incerce si gestica, se prabusise la podea facandu-i pe cei din jur sa rada cu lacrimi.
- Mai doriti?
Ma intreba, pe un ton umil si totodata prietenos, tanara de langa mine cand observase ca am terminat sakeul. Ochii ei verzi, accentuati cu negrul si rosul din jurul lor, ma priveau intr-un fel cald, buzele-i rosii arcuindu-se intr-un zambet.
- Desigur.
Am spus intinzand cescuta din mainile mele, ea umplandu-o cu sake imediat. Am continuat sa beau pana ce am simtit ca sunt vesel fara motiv, astfel alaturandu-ma camarazilor mei in discursurile fara oprire. Din cate puteam observa Yuudai a ramas retras alaturi de cativa dintre Shinsengumi ce nu se atinsesera de bautura atat de mult. La finalul serii nici nu ma mai puteam ridica de pe podeua de lemn.
- Ai nevoie de ajutor?
Se pare ca Yuudai si-a dat seama usor de micuta mea problema, astfel se oferise sa ma ajute. M-a ridicat de acolo, lasandu-ma sa-l folosesc ca sprijin. Am inceput sa pasesc usor inspre sediu, alaturi de el, privind in jur ametit. Aveam impresia ca totul este dublu sau chiar triplu, culorile se invarteau in capul meu, facandu-ma sa cred ca sunt lovit la cap. Am simtit cum sunt asezat pe futon si mi-am putut da seama ca ajunsesem in camera mea. Continuam sa mormai lucruri fara de inteles si sa-mi plimb mainile prin aer aiurea. Deodata am fost prins de incheieturi, iar buzele baiatului se contopira cu ale mele, facandu-ma sa maresc ochii de uimire. Isi trecuse limba pe deasupra buzelor mele, iar eu din cauza influentei alcoolului i-am permis sa imi exploreze lacasul umed, intredeschizandu-le. Limba lui se juca exact ca un sarpe cu a mea, lipsindu-ma de aer, facandu-ma sa simt ca zbor. Nu eram sigur daca roseata puternica din obrajii mei era de la sake sau de la buzele acelea atat de moi si carnoase. I-am privit pentru putin genele, inainte ca buzele noastre sa se desprinda- erau asa de lungi si frumos arcuite. Yuudai imi zambi sarutandu-ma pe frunte si ma lasa sa ma asez mai bine pe futon. Imediat cum am inchis ochii am lasat lumea viselor sa ma cuprinda, eu fiind total confuz.

---------------------------------
samisen, kokin, yokin- instrumente muzical al Geiko
maiko- ucenica gheisei
geiko- gheisa
Ochaya- casa unde sunt gheisele, aici se primesc clientii
sake- vin de orez
sushi-este un fel de mâncare specific bucatariei japoneze