02-05-2011, 08:42 PM
Gabriel Davis
Incepeam sa ma gandesc din ce in ce mai mult la viata care trecea pe langa mine fara sa o traiesc asa cum imi doresc. Imi aminteam vorbele mamei, acea discutie, care totusi ma pusese pe ganduri in acea vreme:
" - Cand erai mic, iubeai orice lucru si orice om. Acum ce s-a intamplat cu tine? Te-ai indepartat chiar si de familia ta.
- Care familie? Acesti oameni care m-au indopat cu mancare si haine? Care nu mi-au oferit afectiune? Nici macar tu nu m-ai iubit. Daca ma iubeai, ma fereai de lumea aceasta de bogatani, care toata ziua se plictisesc in gradina. Si la urma urmelor, tatal meu unde e? "
Atunci pe fata ei a inceput sa curga un rau de lacrimi, pline de tristete si amor neimpartasit. Nu a stiut ce sa imi zica.
- Stii, Alvise, parintii mei oricum nu imi duc lipsa. Poate mama naturala, care, de fata cu toata lumea, imi vorbea cu pronume de politete. Mi-as fi dorit sa fiu si eu rasfatat, chiar daca as fi locuit intr-o pestera, sa simt caldura mamei, tata sa se joace cu mine. Pana la urma, banii... banii sunt doar pentru materiale. Fericirea? Unde am trait eu, e o lume rece. Multa lume imi spune ca sunt egoist. Iar acum nu inteleg de ce iti zic tie toate astea.
Atunci m-am ridicat si am plecat spre usa. Alvise parea o persoana prietenoasa, era prea fericit pentru mine. Daca ar fi ajuns sa ma cunoasca mai mult, cred ca ar fi inceput sa ma urasca. Are o familie fericita. Eu? Cine sunt eu ca sa ii stric aceasta stare? Oare asta e o dovada de altruism?
occ: cine vrea.
Incepeam sa ma gandesc din ce in ce mai mult la viata care trecea pe langa mine fara sa o traiesc asa cum imi doresc. Imi aminteam vorbele mamei, acea discutie, care totusi ma pusese pe ganduri in acea vreme:
" - Cand erai mic, iubeai orice lucru si orice om. Acum ce s-a intamplat cu tine? Te-ai indepartat chiar si de familia ta.
- Care familie? Acesti oameni care m-au indopat cu mancare si haine? Care nu mi-au oferit afectiune? Nici macar tu nu m-ai iubit. Daca ma iubeai, ma fereai de lumea aceasta de bogatani, care toata ziua se plictisesc in gradina. Si la urma urmelor, tatal meu unde e? "
Atunci pe fata ei a inceput sa curga un rau de lacrimi, pline de tristete si amor neimpartasit. Nu a stiut ce sa imi zica.
- Stii, Alvise, parintii mei oricum nu imi duc lipsa. Poate mama naturala, care, de fata cu toata lumea, imi vorbea cu pronume de politete. Mi-as fi dorit sa fiu si eu rasfatat, chiar daca as fi locuit intr-o pestera, sa simt caldura mamei, tata sa se joace cu mine. Pana la urma, banii... banii sunt doar pentru materiale. Fericirea? Unde am trait eu, e o lume rece. Multa lume imi spune ca sunt egoist. Iar acum nu inteleg de ce iti zic tie toate astea.
Atunci m-am ridicat si am plecat spre usa. Alvise parea o persoana prietenoasa, era prea fericit pentru mine. Daca ar fi ajuns sa ma cunoasca mai mult, cred ca ar fi inceput sa ma urasca. Are o familie fericita. Eu? Cine sunt eu ca sa ii stric aceasta stare? Oare asta e o dovada de altruism?
occ: cine vrea.