În sfârșit pot spune că am terminat și eu o carte! A trecut atâta vreme de când am citit ultima oară ceva - de când am terminat o carte, de fapt, pentru că de citit am citit aproape zilnic pentru facultate... în fine, mă bucur și eu, ca orice bookaholic chinuit de timpul ce-i nu dă putința să bookaholicească. Nu c-ar avea vreun sens, this thing, dar ziceam și eu.
Mama, Maxim Gorki
Mergeam acasă într-una din obișnuitele zile de facultate și m-am oprit, cum fac adesea, la Pasajul Pietonal de la Obor - da, ce să zic, mi-e o obișnuință dragă, asta, de a mă opri din când în când la omul acela care vinde carți vechi - Second Hand Books, dacă le putem numi așa - carți în edituri mai vechi, tiparite acu' multă vreme, carți cu mesaje, carți... ce să zic, carți, spune totul! așa că am rasfoit câte ceva și am cumparat și această carte - nu știam dacă o să îmi placă, am citit descrierea de pe copertă - era scrisă de Mihail Sadoveanu, dacă nu mă înșel. Și mi-a placut - așa că am cumparat-o și m-am apucat să o citesc.
A treccut multă vreme de când am început-o și mă bucur că am reușit, în cele din urmă, să o termin. De ce mi-a luat atât de mult lectura de nu mai mult de 460 de pagini? well, nu am avut deloc timp să citesc, din pacate - ori nu timp, ori nu chef din pricina oboselii; studenția, ce vrei, am auzit că toată lumea are problema aceasta a timpului; nu neaparat doar pentru citit. Ieri, când am închis cartea, am rasuflat ușurată, fericită că am reușit să termin și eu o carte, altceva decât carțile pe care le aveam de citit pentru Ideea europeană la facultate, altceva decât textele din Hegel, Aristotel, Becker and so on and so forth - și nu pentru că nu mi-ar placea acestea din urmă, ci pentru că sunt îndragostită în genere de literatură și am nevoie de aceasta ca să funcționez corect. Una peste cealaltă, da, am fost fericită că am terminat cartea.
Acum, vorbind despre conținutul ei, pot spune că mi-a placut. Ce știam despre Maxim Gorki? cam același lucru pe care cred că îl aude toată lumea, sau majoritatea despre acesta: comunism. A fost în relații bune cu Lenin până într-un anumit moment, din câte știu, apoi s-au cam racit relațiile dintre ei -s-a ajung la amenințări. Prieten bun cu Stalin, da. A stat mult prin strainatate - strainatate însemnând oriunde în altă parte decât Rusia, a avut o copilarie cam zbuciumată, plină de experiențe. A ramas orfan de la o vârstă fragedă, cred - iar numele lui adevarat este Alexei Maximovici Peșkov, nascut pe la 1868 în Nijni Novgorod. Chestii pe care le-am reținut din descrierea carții; dar mi se pare interesant. De ce mi se pare interesant? pentru că nu cred că am mai citit până acum vreo carte scrisă de un ...comunist, de un ”sovietic” care să mă fi înduioșat totuși. Nu cred că am citit vreo carte scrisă de vreun comunist până acum, oricum, dar ca fapt divers, mi-a placut.
Ce gasim în Mama lui Gorki? Nu este o operă prea largă, prea complexă, prea puternică, dar cuprinde o idee interesantă, o idee înduioșătoare - cum o mamă își urmează fiul, îi urmează idealurile și, practic, luptă cot la cot cu el. Da, dar nu doar asta mi-a placut mie la această carte, ci și ideea de razvratire, de revoluție, de mișcare. Ideea comunismului vazută de Gorki: egalitate; să nu existe saracie, să nu mai existe privatizarea care mânca sufletele oamenilor și îi facea atât de diferiți pe cei saraci -asupriți - față de cei bogați - asupritori. Statul era vazut ca un rau fară cusur, singurul care greșea. Oamenii care nu erau de acord cu aceleași idealuri, care nu urmau aceleași idealuri, erau orbi, dar stapânirea era de vină pentru privatizare, pentru faradelege, pentru nedreptate - muncitorii, în mâinile lor trebuie să se afle puterea. E foarte interesantă cartea, citită acum, mai ales pentru o înțelegere a acelor timpuri și a gândirii unui om ce a susținut idealul comunist.
Mi-a placut cartea -deși poate că ar trebui să fiu mai degrabă reticentă cu privire la astfel de subiecte, având în vedere trecutul țării noastre, dar adesea sunt lipsită de prejudecăți și îmi place să cunosc cât mai multe lucruri. În privința aceasta, nimic de comentat. Gorki a fost rus, a fost comunist și cartea lui mi-a intrat puțin la suflet, din unele privințe - am înțeles că el credea cu adevarat în cele scrise acolo; și mă întreb ce-i oare mai ”de admirat” decât acest lucru?
O carte pe care nu știu dacă să o recomand sau nu, o consider a fi totuși nu cea mai bună operă a lui Gorki, cred că există tiparite și lucrari mai intense/bune decât aceasta; și totuși, așa cum am zis, mi-a placut ce am gasit în decursul a celor 460 de pagini.
Mama, Maxim Gorki
Mergeam acasă într-una din obișnuitele zile de facultate și m-am oprit, cum fac adesea, la Pasajul Pietonal de la Obor - da, ce să zic, mi-e o obișnuință dragă, asta, de a mă opri din când în când la omul acela care vinde carți vechi - Second Hand Books, dacă le putem numi așa - carți în edituri mai vechi, tiparite acu' multă vreme, carți cu mesaje, carți... ce să zic, carți, spune totul! așa că am rasfoit câte ceva și am cumparat și această carte - nu știam dacă o să îmi placă, am citit descrierea de pe copertă - era scrisă de Mihail Sadoveanu, dacă nu mă înșel. Și mi-a placut - așa că am cumparat-o și m-am apucat să o citesc.
A treccut multă vreme de când am început-o și mă bucur că am reușit, în cele din urmă, să o termin. De ce mi-a luat atât de mult lectura de nu mai mult de 460 de pagini? well, nu am avut deloc timp să citesc, din pacate - ori nu timp, ori nu chef din pricina oboselii; studenția, ce vrei, am auzit că toată lumea are problema aceasta a timpului; nu neaparat doar pentru citit. Ieri, când am închis cartea, am rasuflat ușurată, fericită că am reușit să termin și eu o carte, altceva decât carțile pe care le aveam de citit pentru Ideea europeană la facultate, altceva decât textele din Hegel, Aristotel, Becker and so on and so forth - și nu pentru că nu mi-ar placea acestea din urmă, ci pentru că sunt îndragostită în genere de literatură și am nevoie de aceasta ca să funcționez corect. Una peste cealaltă, da, am fost fericită că am terminat cartea.
Acum, vorbind despre conținutul ei, pot spune că mi-a placut. Ce știam despre Maxim Gorki? cam același lucru pe care cred că îl aude toată lumea, sau majoritatea despre acesta: comunism. A fost în relații bune cu Lenin până într-un anumit moment, din câte știu, apoi s-au cam racit relațiile dintre ei -s-a ajung la amenințări. Prieten bun cu Stalin, da. A stat mult prin strainatate - strainatate însemnând oriunde în altă parte decât Rusia, a avut o copilarie cam zbuciumată, plină de experiențe. A ramas orfan de la o vârstă fragedă, cred - iar numele lui adevarat este Alexei Maximovici Peșkov, nascut pe la 1868 în Nijni Novgorod. Chestii pe care le-am reținut din descrierea carții; dar mi se pare interesant. De ce mi se pare interesant? pentru că nu cred că am mai citit până acum vreo carte scrisă de un ...comunist, de un ”sovietic” care să mă fi înduioșat totuși. Nu cred că am citit vreo carte scrisă de vreun comunist până acum, oricum, dar ca fapt divers, mi-a placut.
Ce gasim în Mama lui Gorki? Nu este o operă prea largă, prea complexă, prea puternică, dar cuprinde o idee interesantă, o idee înduioșătoare - cum o mamă își urmează fiul, îi urmează idealurile și, practic, luptă cot la cot cu el. Da, dar nu doar asta mi-a placut mie la această carte, ci și ideea de razvratire, de revoluție, de mișcare. Ideea comunismului vazută de Gorki: egalitate; să nu existe saracie, să nu mai existe privatizarea care mânca sufletele oamenilor și îi facea atât de diferiți pe cei saraci -asupriți - față de cei bogați - asupritori. Statul era vazut ca un rau fară cusur, singurul care greșea. Oamenii care nu erau de acord cu aceleași idealuri, care nu urmau aceleași idealuri, erau orbi, dar stapânirea era de vină pentru privatizare, pentru faradelege, pentru nedreptate - muncitorii, în mâinile lor trebuie să se afle puterea. E foarte interesantă cartea, citită acum, mai ales pentru o înțelegere a acelor timpuri și a gândirii unui om ce a susținut idealul comunist.
Mi-a placut cartea -deși poate că ar trebui să fiu mai degrabă reticentă cu privire la astfel de subiecte, având în vedere trecutul țării noastre, dar adesea sunt lipsită de prejudecăți și îmi place să cunosc cât mai multe lucruri. În privința aceasta, nimic de comentat. Gorki a fost rus, a fost comunist și cartea lui mi-a intrat puțin la suflet, din unele privințe - am înțeles că el credea cu adevarat în cele scrise acolo; și mă întreb ce-i oare mai ”de admirat” decât acest lucru?
O carte pe care nu știu dacă să o recomand sau nu, o consider a fi totuși nu cea mai bună operă a lui Gorki, cred că există tiparite și lucrari mai intense/bune decât aceasta; și totuși, așa cum am zis, mi-a placut ce am gasit în decursul a celor 460 de pagini.