....de când nu am mai trecut pe aici.
Despre Franţa, Emil Cioran
Am citit-o jumate pe la şcoală şi jumate acasă. Mi-a plăcut foarte mult; nu am citit nimic până acum de Emil Cioran, dar îmi doream de ceva vreme să fac acest lucru. Cartea este cuprinsă în mai multe secvenţe tip eseu, să zicem, căci ar fi cam ciudat să o numesc un eseu, pur şi simplu, o voi numit o carte compusă din fragmente de tip eseu.
Oricum ar fi, este foarte interesantă - îmi place modul în care este transpusă Franţa, cu accentul bine conturat asupra decadenţei Franţei şi toată "mărirea" ei din punctul de vedere al lui Emil Cioran - asupra anumitor aspecte nu am putut să nu fiu de acord, deşi prin alte anumite pasaje am fost uşor reticentă, căci nu împrtăşeam total aceeaşi părere cu scriitorul, chiar dacă am apreciat părerea acestuia şi pasiunea/înflăcărarea cu care a scris paginile respective.
Prefaţa, de asemenea, a fost foarte interesantă şi mă bucur că am citit-o - nu mai ţin minte autorul ce a scris prefaţa... îmi pare rău că i-am uitat numele, în orice caz, mi-a plăcut maniera în care a descris cărţulia lui Cioran şi anumite alte referinţe.
O lectură extrem de plăcută.
5/5
Am terminat, în final, după nu È™tiu câtă vreme, The portrait of a lady de Henry James. Chiar dacă am stat atât de multă vreme să o lecturez - bine, în paralel am mai terminat È™i alte cărÈ›i în această vreme, bineînÈ›eles, pot admite faptul că mi-a plăcut nu mult, ci foarte mult. ÃŽn principal, mi-a plăcut stilul - mi se pare o carte foarte bine scrisă, impecabil scrisă cu niÈ™te personaje interesant structurate È™i chiar complex redate, aÈ™ zice eu È™i cu o acÈ›iune la fel de interesantă È™i, într-un anumit punct, enigmatică precum È™i personajele ce o înfăptuiesc. SfârÈ™itul cărÈ›ii, trebuie să admit, m-a aruncat în ceață - unde? nu È™tiu deloc exact. â€Just you wait, Goodwood!, îi spune Henrietta Stackpole domnului Caspar Goodwood în ultimele rânduri ale cărÈ›ii. Ei bine, just you wait what? presupun că este interpretabil È™i prin acesta se înÈ›elege un final deschis în care È™i prin care cititorul își poate imagina orice doreÈ™te acesta -a cum nu am citit un comentariu asupra cărÈ›ii ca să pot comenta mai mult decât propria mea viziune asupra sfârÈ™itului È™i cărÈ›ii în general.... în orice caz, consider opera destul de enigmatică È™i totodată tipică - doi termeni contradictorii, dacă-mi este permis. Henry Jamers are un stil aparte È™i mi-a plăcut foarte mult modul în care a expus, în care a descris È™i cum a decurs, practic, firul nbarativ - cred că orice se poate spune despre această carte, numai că nu ar fi bine scrisă. Pur È™i simplu îți dai seama încă din primele rânduri cât de bine este scrisă È™i te atrage tocmai prin descrieri, prin personaje, prin structură, adică prin stilul autorului care merge chiar mai departe decât propria operă. Cred că în principal acest lucru mi-a plăcut la Portretul unei doamne, stilul - chiar mai mult decât acÈ›iunea în sine È™i poate, într-un anumit punct, chiar mai mult decât personajele sale - È™i acum mai am viziuni cu Ralph Touchet with his hands in his pockets-descriere absolut epică È™i mirifică È™i funny prin repetitivitatea sa - am adorat-o, se subânÈ›elege. I-am dat 4/5 pe goodreads. Nu aÈ™ putea da un motiv pentru care nu i-am dat 5/5 ci 4/5, mai mult decât acela că aÈ™a am simÈ›it că este corect față de mine È™i de carte. Mi-a plăcut foarte, foarte, foarte mult, dar nu într-atât încât să îi dau 5/5 - ceea ce nu scade deloc cartea în ochii mei.
Copilăria de J. M. Coetzee - este o cărticică despre... copilărie. De fapt, am înțeles că este o trilogie: Boyhood, Youth și... încă ceva, pentru că de fapt nu știu titlul și eu oricum am citit-o doar pe prima și tradusă în limba română. Chiar și așa, mi-a plăcut traducerea și cărticica a fost cât se poate de simpatică. Aș zice, de fapt, că este o cărticică tipică despre copilărie care a reușit să îmi pătrundă, în anumită măsură, în suflet - asta pentru că m-a făcut să îmi amintesc anumite detalii ale propriei mele copilării, să zicem și în plus este foarte simpatic scrisă și relatată - mi-a plăcut mult, deși nu am citit-o în original și se spune că prin traducere se pierd multe, chiar și așa, chiar am apreciat-o și m-a destins cum nu se poate mai mult, mai ales că o parte am și lecturat-o pe la școală, cu nervii roși de unele și altele circumstanțe, a reușit să îmi redea, sau chiar să îmi ofere, o bucățică de armonie de care aveam nevoie. Foarte plăcută cărticica. 4/5 pe goodreads.
Eneida de Vergilius, cu traducerea lui Eugen Lovinescu.
O să sune cât se poate de rău, dar nu am citi Iliada lui Homer, nici Divina comedie a lui Dante - È™i totuÈ™i, am citit Eneida lui Vergilius È™i mi-a plăcut nespus - bine, nespus este un termen vag È™i prea infinit pentru a putea fi atribuit în totalitate. Și totuÈ™i, mi-au plăcut pasajele, notele de subsol È™i chiar È™i traducerea - nu am citit-o în versuri, ci povestirea È™i probabil că ar trebui să o citesc È™i în versuri într-un moment sau altul al vieÈ›ii mele, dar momentan sunt mulÈ›umită cu ipostaza povestirii, destul de frumos redată după părerea mea. Probabil că nu are rost să comentez unele-È™i-altele despre carte în sine, dat fiind că este cunoscută, dacă nu citită È™i subiectul este doar preluat È™i redat într-o manieră mai subiectivă de către Vergilius. Ce mi-a plăcut? greu de spus - pentru că am simÈ›it un fel de încântare febrilă cititnd-o, È™i totodată e greu să o consideri o capodoperă, de fapt e greu să o consideri orice.... e pur È™i simplu Eneida È™i mi se pare că este singura etichetă pe care am putea să i-o dăm: Eneida lui Vergilius. Și prin asta afirm, desigur, că mi-a plăcut tare mult. Una din ipostazele mele favorite a fost aceea când Mercur se coboară la Eneas pentru a-i aminti de soarta ce i-a fost hărăzită, capitolul înclinat Didonei, descrierea Camilei, coborârea în Infern È™i â€participarea†zeilor la â€marea luptăâ€. Mi-a plăcut foarte mult. 4/5 pe goodreads - nu am dat 5/5 pentru că e totuÈ™i povestirea È™i nu originalul È™i mi s-ar părea c-ar duce spre blasfemie.
Cine suntem de Dan Puric am terminat-o astăzi la È™coală, deÈ™i o începusem de ieri, nu am reuÈ™it să o termin din cauza oboselii È™i am mai rămas cu vreo 20 de pagini pe care le-am rupt - adică, le-am citit - la o anumită oră. ÃŽn orice caz, mi-a plăcut È™i m-am decis să citesc toate cele trei cărÈ›i ale lui Puric, mai am â€Despre omul frumos†pe care deja am împrumutat-o de la doamna profesoară de latină. ÃŽn orice caz, mi-e greu să îmi dau cu părerea asupra cărÈ›ii pentru că pe de o parte, mi-a plăcut foarte mult, pe de altă parte, i-am dat 4/5 pe goodreads, în timp ce cărÈ›ii â€Fii demn!†i-am dat 5/5. Există anumite particularități în această carte ce sunt ori prea personajele/subiective ori prea ortodexe/È™i deci, mă depășesc. Am iubit maniera înc are Puric a descris ceea ce simte el față de poporul român cu toate referirile pe care le-a făcut, chiar È™i cele - sau poate în special acelea - ce au avut legătură cu religia, cu creÈ™tin-ortodoxismul. TotuÈ™i, a existat un anumit ton ce deÈ™i nu încerca neapărat să se impună, tindea să â€corupăâ€, un ton atât de subiectiv încât nu doar că generaliza, ci atrăgea printr-un fel de impuls ce dădea la o parte â€bunul simÈ› literarâ€, obiectivitatea spre propriul său subiectivism. De fapt, doar acum îmi dau seama ce m-a deranjat la cartea lui Puric, deÈ™i cel puÈ›in teoretic am fost de acord cu tot ceea ce am găsit în carte, m-a deranjat faptul că nu a arătat altă soluÈ›ie, că nu admite altă părere, că deÈ™i este subiectiv, s-a închis în propria lui opinie. Dar eu fac parte dintr-această nouă generaÈ›ie, deprimantă È™i deprimată, călcată-n picioare până la refuz de propria persoană È™i societate, de idealuri, de gânduri, de cele care tot există în societatea noastră È™i în fiinÈ›a noastră de astăzi - da, eu, ca individ, vreau variante, vreau libertatea de a gândi, vreau să greÈ™esc în cadrul propriului meu popor È™i poate că nu pot să pricep neapărat È™i practic ideile lui Puric... mi-e greu să le cred, mi-e greu - ca individ - să mă încred în optimismul È™i uÈ™urinÈ›a prin care Puric descrie toate acele lucruri în cartea lui - poate din această pricină sunt uÈ™orreticentă cu privire la această carte. Am avut senzaÈ›ia, după ce am citit, că e prea uÈ™or, prea frumos să fie adevărat, prea mult optimism - È™i totuÈ™i, cred È™i îl iubesc pe Dumnezeu, È™i asta mi-a È™i plăcut È™i-mi place la Puric, pe lângă ideile lui absolut geniale.
_
Momentan citesc Viața ca o pradă de Marin Preda
Despre Franţa, Emil Cioran
Am citit-o jumate pe la şcoală şi jumate acasă. Mi-a plăcut foarte mult; nu am citit nimic până acum de Emil Cioran, dar îmi doream de ceva vreme să fac acest lucru. Cartea este cuprinsă în mai multe secvenţe tip eseu, să zicem, căci ar fi cam ciudat să o numesc un eseu, pur şi simplu, o voi numit o carte compusă din fragmente de tip eseu.
Oricum ar fi, este foarte interesantă - îmi place modul în care este transpusă Franţa, cu accentul bine conturat asupra decadenţei Franţei şi toată "mărirea" ei din punctul de vedere al lui Emil Cioran - asupra anumitor aspecte nu am putut să nu fiu de acord, deşi prin alte anumite pasaje am fost uşor reticentă, căci nu împrtăşeam total aceeaşi părere cu scriitorul, chiar dacă am apreciat părerea acestuia şi pasiunea/înflăcărarea cu care a scris paginile respective.
Prefaţa, de asemenea, a fost foarte interesantă şi mă bucur că am citit-o - nu mai ţin minte autorul ce a scris prefaţa... îmi pare rău că i-am uitat numele, în orice caz, mi-a plăcut maniera în care a descris cărţulia lui Cioran şi anumite alte referinţe.
O lectură extrem de plăcută.
5/5
Am terminat, în final, după nu È™tiu câtă vreme, The portrait of a lady de Henry James. Chiar dacă am stat atât de multă vreme să o lecturez - bine, în paralel am mai terminat È™i alte cărÈ›i în această vreme, bineînÈ›eles, pot admite faptul că mi-a plăcut nu mult, ci foarte mult. ÃŽn principal, mi-a plăcut stilul - mi se pare o carte foarte bine scrisă, impecabil scrisă cu niÈ™te personaje interesant structurate È™i chiar complex redate, aÈ™ zice eu È™i cu o acÈ›iune la fel de interesantă È™i, într-un anumit punct, enigmatică precum È™i personajele ce o înfăptuiesc. SfârÈ™itul cărÈ›ii, trebuie să admit, m-a aruncat în ceață - unde? nu È™tiu deloc exact. â€Just you wait, Goodwood!, îi spune Henrietta Stackpole domnului Caspar Goodwood în ultimele rânduri ale cărÈ›ii. Ei bine, just you wait what? presupun că este interpretabil È™i prin acesta se înÈ›elege un final deschis în care È™i prin care cititorul își poate imagina orice doreÈ™te acesta -a cum nu am citit un comentariu asupra cărÈ›ii ca să pot comenta mai mult decât propria mea viziune asupra sfârÈ™itului È™i cărÈ›ii în general.... în orice caz, consider opera destul de enigmatică È™i totodată tipică - doi termeni contradictorii, dacă-mi este permis. Henry Jamers are un stil aparte È™i mi-a plăcut foarte mult modul în care a expus, în care a descris È™i cum a decurs, practic, firul nbarativ - cred că orice se poate spune despre această carte, numai că nu ar fi bine scrisă. Pur È™i simplu îți dai seama încă din primele rânduri cât de bine este scrisă È™i te atrage tocmai prin descrieri, prin personaje, prin structură, adică prin stilul autorului care merge chiar mai departe decât propria operă. Cred că în principal acest lucru mi-a plăcut la Portretul unei doamne, stilul - chiar mai mult decât acÈ›iunea în sine È™i poate, într-un anumit punct, chiar mai mult decât personajele sale - È™i acum mai am viziuni cu Ralph Touchet with his hands in his pockets-descriere absolut epică È™i mirifică È™i funny prin repetitivitatea sa - am adorat-o, se subânÈ›elege. I-am dat 4/5 pe goodreads. Nu aÈ™ putea da un motiv pentru care nu i-am dat 5/5 ci 4/5, mai mult decât acela că aÈ™a am simÈ›it că este corect față de mine È™i de carte. Mi-a plăcut foarte, foarte, foarte mult, dar nu într-atât încât să îi dau 5/5 - ceea ce nu scade deloc cartea în ochii mei.
Copilăria de J. M. Coetzee - este o cărticică despre... copilărie. De fapt, am înțeles că este o trilogie: Boyhood, Youth și... încă ceva, pentru că de fapt nu știu titlul și eu oricum am citit-o doar pe prima și tradusă în limba română. Chiar și așa, mi-a plăcut traducerea și cărticica a fost cât se poate de simpatică. Aș zice, de fapt, că este o cărticică tipică despre copilărie care a reușit să îmi pătrundă, în anumită măsură, în suflet - asta pentru că m-a făcut să îmi amintesc anumite detalii ale propriei mele copilării, să zicem și în plus este foarte simpatic scrisă și relatată - mi-a plăcut mult, deși nu am citit-o în original și se spune că prin traducere se pierd multe, chiar și așa, chiar am apreciat-o și m-a destins cum nu se poate mai mult, mai ales că o parte am și lecturat-o pe la școală, cu nervii roși de unele și altele circumstanțe, a reușit să îmi redea, sau chiar să îmi ofere, o bucățică de armonie de care aveam nevoie. Foarte plăcută cărticica. 4/5 pe goodreads.
Eneida de Vergilius, cu traducerea lui Eugen Lovinescu.
O să sune cât se poate de rău, dar nu am citi Iliada lui Homer, nici Divina comedie a lui Dante - È™i totuÈ™i, am citit Eneida lui Vergilius È™i mi-a plăcut nespus - bine, nespus este un termen vag È™i prea infinit pentru a putea fi atribuit în totalitate. Și totuÈ™i, mi-au plăcut pasajele, notele de subsol È™i chiar È™i traducerea - nu am citit-o în versuri, ci povestirea È™i probabil că ar trebui să o citesc È™i în versuri într-un moment sau altul al vieÈ›ii mele, dar momentan sunt mulÈ›umită cu ipostaza povestirii, destul de frumos redată după părerea mea. Probabil că nu are rost să comentez unele-È™i-altele despre carte în sine, dat fiind că este cunoscută, dacă nu citită È™i subiectul este doar preluat È™i redat într-o manieră mai subiectivă de către Vergilius. Ce mi-a plăcut? greu de spus - pentru că am simÈ›it un fel de încântare febrilă cititnd-o, È™i totodată e greu să o consideri o capodoperă, de fapt e greu să o consideri orice.... e pur È™i simplu Eneida È™i mi se pare că este singura etichetă pe care am putea să i-o dăm: Eneida lui Vergilius. Și prin asta afirm, desigur, că mi-a plăcut tare mult. Una din ipostazele mele favorite a fost aceea când Mercur se coboară la Eneas pentru a-i aminti de soarta ce i-a fost hărăzită, capitolul înclinat Didonei, descrierea Camilei, coborârea în Infern È™i â€participarea†zeilor la â€marea luptăâ€. Mi-a plăcut foarte mult. 4/5 pe goodreads - nu am dat 5/5 pentru că e totuÈ™i povestirea È™i nu originalul È™i mi s-ar părea c-ar duce spre blasfemie.
Cine suntem de Dan Puric am terminat-o astăzi la È™coală, deÈ™i o începusem de ieri, nu am reuÈ™it să o termin din cauza oboselii È™i am mai rămas cu vreo 20 de pagini pe care le-am rupt - adică, le-am citit - la o anumită oră. ÃŽn orice caz, mi-a plăcut È™i m-am decis să citesc toate cele trei cărÈ›i ale lui Puric, mai am â€Despre omul frumos†pe care deja am împrumutat-o de la doamna profesoară de latină. ÃŽn orice caz, mi-e greu să îmi dau cu părerea asupra cărÈ›ii pentru că pe de o parte, mi-a plăcut foarte mult, pe de altă parte, i-am dat 4/5 pe goodreads, în timp ce cărÈ›ii â€Fii demn!†i-am dat 5/5. Există anumite particularități în această carte ce sunt ori prea personajele/subiective ori prea ortodexe/È™i deci, mă depășesc. Am iubit maniera înc are Puric a descris ceea ce simte el față de poporul român cu toate referirile pe care le-a făcut, chiar È™i cele - sau poate în special acelea - ce au avut legătură cu religia, cu creÈ™tin-ortodoxismul. TotuÈ™i, a existat un anumit ton ce deÈ™i nu încerca neapărat să se impună, tindea să â€corupăâ€, un ton atât de subiectiv încât nu doar că generaliza, ci atrăgea printr-un fel de impuls ce dădea la o parte â€bunul simÈ› literarâ€, obiectivitatea spre propriul său subiectivism. De fapt, doar acum îmi dau seama ce m-a deranjat la cartea lui Puric, deÈ™i cel puÈ›in teoretic am fost de acord cu tot ceea ce am găsit în carte, m-a deranjat faptul că nu a arătat altă soluÈ›ie, că nu admite altă părere, că deÈ™i este subiectiv, s-a închis în propria lui opinie. Dar eu fac parte dintr-această nouă generaÈ›ie, deprimantă È™i deprimată, călcată-n picioare până la refuz de propria persoană È™i societate, de idealuri, de gânduri, de cele care tot există în societatea noastră È™i în fiinÈ›a noastră de astăzi - da, eu, ca individ, vreau variante, vreau libertatea de a gândi, vreau să greÈ™esc în cadrul propriului meu popor È™i poate că nu pot să pricep neapărat È™i practic ideile lui Puric... mi-e greu să le cred, mi-e greu - ca individ - să mă încred în optimismul È™i uÈ™urinÈ›a prin care Puric descrie toate acele lucruri în cartea lui - poate din această pricină sunt uÈ™orreticentă cu privire la această carte. Am avut senzaÈ›ia, după ce am citit, că e prea uÈ™or, prea frumos să fie adevărat, prea mult optimism - È™i totuÈ™i, cred È™i îl iubesc pe Dumnezeu, È™i asta mi-a È™i plăcut È™i-mi place la Puric, pe lângă ideile lui absolut geniale.
_
Momentan citesc Viața ca o pradă de Marin Preda