Eu tocmai am terminat de citit Adela, de Garabet Ibraileanu.
Am auzit de carte in mai multe ... ipostaze, sa zicem, de la anumite persoane, printre care si de la profesoara mea de romana si prietena mea cea mai buna. Totusi, niciuna din persoanele de la care am auzit de cartea in sine, nu mi-a dat prea multe referinte asupra operei - orice ar insemna acest lucru, opinii pozitive sau negative. S-a trecut, sa zicem, peste opera, precizandu-se doar faptul in sine "am citit...". In orice caz, avand-o prin biblioteca si simtind nevoia sa citesc ceva nou in weekendul acesta pentru ca inca nu am finisat Cel mai iubit dintre pamanteni, de abia am ajuns la volumul al 3 lea pe care inca nu l-am inceput. In orice caz, simteam nevoia sa mai diversific, desi ador romanul lui Marin Preda, pur si simplu aveam nevoia, cum am mai zis, sa mai gust si... altceva, dat fiind ca ma intind prea mult cu romanul lui mare si genial din pricina scolii si timpului/chefului redus.
Oricum, am fost surprins placuta de opera in sine, yes. A fost foarte draguta cartea si am extras chiar si anumite citate dintr-aceasta. M-a surprins, sa zicem, din cauza faptului ca nu ma asteptam la nimic, doar o carticica nu prea interesanta, imi ziceam, cu o micuta poveste si detalii ici si colo, la care... ma gandeam eu, nici nu voi acorda prea multa si deosebita atentie. Astfel, as zice ca m-am inselat - ca intotdeauna - cu presupunerile. Din contra, cartea este foarte draguta si actiunea pur si simplu m-a prins.
Desi, sa zicem, se situeaza intr-un spatiu mai restrans si unele detalii as putea zice ca sunt descrise sau pur si simplu "adaugate" intr-o maniera oarecum sumara, precum si alte detalii pe care nu simt neaparat nevoia sa le precizez, cartea s-a ridicat de-asupra asteptarilor, care erau oricum nule, inexistente... Mi-a placut enorm stilul, a mers in concordanta cu starea mea de spirit din acest week-end si sa zicem ca am fost amandoua, si eu si cartea, pe aceeasi lungime de unda in timp ce gustam din povestea in sine, din sentimentele naratorului si din... Adela, de ce nu, desi nu este un personaj "extraordinar de complex" caci nici romanul in sine, daca il pot numi asa, nu este "extraordinar de complex". Este prezentat intr-o maniera scurta si oarecum sumara, daca ar fi sa il comparam cu alte opere de intinderi mai mari si cu o actiune mai ampla. Dar chiar si asa, evenimentele prezentate sunt bine condimentate si emotionante si descrise intr-o maniera care, pur si simplu, mie mi-a facut foarte mare placere. Subiectiv vorbesc, caci nu imi gasesc obiectivitatea cu privire la mica opera... Mi-a placut, m-a atras si stilul a fost atat de simplu conturat prin sentimente si totusi cu o oarecare complexitate, ceva indescriptibil.
Nu consider cartea o capodopera si nici nu mor atat de tare dupa ea incat sa o numesc una dintre cele mai frumoase, interesante, emotionante carti pe care le-am citit vreodata. Nah! sa nu exageram, dar mi-a placut per ansamblu si mi se pare ca nu se face valva cu privire la carte tocmai pentru ca este de o intindere mai mica si povestea ar fi putut fi structurata pe mai multe planuri, devenind o intreaga opera gigantica si cu mult mai complexa. Aveam vaga impresie ca Garabet Ibraileanu este un fel de George Calinescu 2, dar nu la fel de... 'deep', lol. In orice caz, ma bucur ca m-am inselat si prin asta nu acord niciun cuvant de culpa fata de G. Calinescu si nici de dispret, doar subiectivismul pur. Nu sunt prea incantata, par example, de Enigma Otiliei a lui Calinescu din pricina stilului balzacian si a descrierilor tipice balzaciene, nu este genul meu de lectura si chiar nu am nici cea mai mica idee de ce mi-am creat aceasta iluzie cu privire la Ibraileanu, poate din pricina reticentelor in opinii a celor ce au citit-o.
Nu pot vorbi mai mult despre asta fara sa dau spoilere, ceea ce nu voi face, mi-a placut stilul, mi-au placut personajele si actiunea destul de sumara, sentimentele si tot ceea ce a cuprins cartea. A fost o lectura foarte placuta.
Am auzit de carte in mai multe ... ipostaze, sa zicem, de la anumite persoane, printre care si de la profesoara mea de romana si prietena mea cea mai buna. Totusi, niciuna din persoanele de la care am auzit de cartea in sine, nu mi-a dat prea multe referinte asupra operei - orice ar insemna acest lucru, opinii pozitive sau negative. S-a trecut, sa zicem, peste opera, precizandu-se doar faptul in sine "am citit...". In orice caz, avand-o prin biblioteca si simtind nevoia sa citesc ceva nou in weekendul acesta pentru ca inca nu am finisat Cel mai iubit dintre pamanteni, de abia am ajuns la volumul al 3 lea pe care inca nu l-am inceput. In orice caz, simteam nevoia sa mai diversific, desi ador romanul lui Marin Preda, pur si simplu aveam nevoia, cum am mai zis, sa mai gust si... altceva, dat fiind ca ma intind prea mult cu romanul lui mare si genial din pricina scolii si timpului/chefului redus.
Oricum, am fost surprins placuta de opera in sine, yes. A fost foarte draguta cartea si am extras chiar si anumite citate dintr-aceasta. M-a surprins, sa zicem, din cauza faptului ca nu ma asteptam la nimic, doar o carticica nu prea interesanta, imi ziceam, cu o micuta poveste si detalii ici si colo, la care... ma gandeam eu, nici nu voi acorda prea multa si deosebita atentie. Astfel, as zice ca m-am inselat - ca intotdeauna - cu presupunerile. Din contra, cartea este foarte draguta si actiunea pur si simplu m-a prins.
Desi, sa zicem, se situeaza intr-un spatiu mai restrans si unele detalii as putea zice ca sunt descrise sau pur si simplu "adaugate" intr-o maniera oarecum sumara, precum si alte detalii pe care nu simt neaparat nevoia sa le precizez, cartea s-a ridicat de-asupra asteptarilor, care erau oricum nule, inexistente... Mi-a placut enorm stilul, a mers in concordanta cu starea mea de spirit din acest week-end si sa zicem ca am fost amandoua, si eu si cartea, pe aceeasi lungime de unda in timp ce gustam din povestea in sine, din sentimentele naratorului si din... Adela, de ce nu, desi nu este un personaj "extraordinar de complex" caci nici romanul in sine, daca il pot numi asa, nu este "extraordinar de complex". Este prezentat intr-o maniera scurta si oarecum sumara, daca ar fi sa il comparam cu alte opere de intinderi mai mari si cu o actiune mai ampla. Dar chiar si asa, evenimentele prezentate sunt bine condimentate si emotionante si descrise intr-o maniera care, pur si simplu, mie mi-a facut foarte mare placere. Subiectiv vorbesc, caci nu imi gasesc obiectivitatea cu privire la mica opera... Mi-a placut, m-a atras si stilul a fost atat de simplu conturat prin sentimente si totusi cu o oarecare complexitate, ceva indescriptibil.
Nu consider cartea o capodopera si nici nu mor atat de tare dupa ea incat sa o numesc una dintre cele mai frumoase, interesante, emotionante carti pe care le-am citit vreodata. Nah! sa nu exageram, dar mi-a placut per ansamblu si mi se pare ca nu se face valva cu privire la carte tocmai pentru ca este de o intindere mai mica si povestea ar fi putut fi structurata pe mai multe planuri, devenind o intreaga opera gigantica si cu mult mai complexa. Aveam vaga impresie ca Garabet Ibraileanu este un fel de George Calinescu 2, dar nu la fel de... 'deep', lol. In orice caz, ma bucur ca m-am inselat si prin asta nu acord niciun cuvant de culpa fata de G. Calinescu si nici de dispret, doar subiectivismul pur. Nu sunt prea incantata, par example, de Enigma Otiliei a lui Calinescu din pricina stilului balzacian si a descrierilor tipice balzaciene, nu este genul meu de lectura si chiar nu am nici cea mai mica idee de ce mi-am creat aceasta iluzie cu privire la Ibraileanu, poate din pricina reticentelor in opinii a celor ce au citit-o.
Nu pot vorbi mai mult despre asta fara sa dau spoilere, ceea ce nu voi face, mi-a placut stilul, mi-au placut personajele si actiunea destul de sumara, sentimentele si tot ceea ce a cuprins cartea. A fost o lectura foarte placuta.