Ce carte citesti acum?

[Psike]

Ieri am terminat de citit Gargui de Andrew Davidson.
Nu pot sa zic ca e o carte ce te lasa cu gura cascata sau ca e aventura pura, romantism sau fantasy, e o carte scrisa de un om despre niste oameni normali. Un tip ce pana la 30 de ani a fost actor porno are un accident de masina *vehiculul se rostogoleste intr-o prapastie si ia foc* si astfel el ajunge in spital ars complet. Dupa luni in care si-a dorit sa moara, gandindu-se ca-si pierduse trupul si frumusetea, faima si mai ales posibiliatea de a face sex, e vizitat de o tipa, Marianne, schizofrenica.
Cu timpul vizitele ei devin mai dese, chiar daca uneori lipsea cu zilele, si ajung amici, prieteni si intr-un fel iubiti, desi e cam ciudat sa-i vad asa. Ei bine…tipa ii povesteste de fiecare data o istorioara destul de ciudata si toate se termina prost, unele din povesti vorbesc despre ea si el, acum sute de ani, ca si cum s-ar mai fi intalnit, desi nu e decat imaginatia ei. Spre finalul cartii din cauza renuntarii la morfina *o lua ca sa scape de dureri* tipul viseaza ca face o calatorie in Iad si e calauzit pe rand de una din fantasmele/personajele din istorisi. Mi-au placut foarte mult descrierile acelea:X:X:X.
Ce-as mai putea zice de carte?
Personajele nu pot sa zic ca m-au impresionat, n-au avut ceva fascinant in ele, insa asa cu defecte pornind de la egoismul si obsesia lui pentru frumusetea pierduta, lipsa de sex, pana la nebunia ei, credinta ca vorbeste cu cei trei maestrii si orele petrecute, zilele petrecute in pivnita sculptand garguie, dorinta ei acerba de “a le elibera din lespedea de piatra” pot spune ca te atrag si mai mult.
Finalul m-a lasat in ceata si nu m-asteptam ca ea sa “dispara”, nu mai spun cum, aflati daca cititi cartea. Adica, credeam c-or sa ramana impreuna asa ciudati cum sunt, desi nu spun ciudati cu sensul rautacios, erau chiar simpatici asa imperfecti si chiar tineau unul la altul.
Eu zic ca merita cartea, pe mine m-a convins si daca reusesti la inceput sa treci peste toate denumirile medicale si procedurile alea cam ciudate, plus alte chestii, cum ar fi limbajul. La inceput cand dadeam peste unele pasaje credeam ca citesc un porn pentru ca autorul nu se rusineaza si foloseste cuvinte vulgare *la propriu* sau alte sinonime si unele descrieri chiar sunt “bleah”. Dar pe parcurs pot sa zic ca m-am obisnuit si sincer recomand cartea.
Pot sa zic ca uneori m-asteptam la mai mult, dar niciodata nu ai cat vrei. Ce mi-a ramas in cap e faptul ca daca un om ars, ca un mort viu, vrea sa traiasca si se lupta, incearca, noi de ce nu vrem? De ce uneori facem ce nu trebuie? Ei bine asta-i viata.