Momentan citesc The Mysterious Affair at Styles ( Poirot's first case ) de Agatha Christie. Citesc cartea in engleza :p. in orice caz, am citit decat vreo 20 de pagini azi, ca am avut treaba and lol, asa ca nu pot spune inca cat de mult imi place sau cat de reusita este cartea. In principal, e ok, I suppose. Oricum nu am mai citit ceva de Agatha Christie de... saptamana trecuta? * laughs* so, yeah.
Inainte de asta am citit Vechiul oras imperial de Yasunari Kawabata. Cartea nu este chiar cine stie ce, ar spune unii, dar eu am notat-o cu toate stelele pe un site de carti, for instance, pentru ca mi-a placut. Nu am considerat-o cea mai buna carte pe care am citit-o vreodata, or anything similar to that, dar mi-a placut - ideea a fost interesanta si am cautat in profunzimea acesteia, plus ca m-au fascinat - de fapt - toate detaliile despre Japonia, asa ca se poate sa fie o parere pur subiectiva asupra cartii, lasand la o parte parerea obiectiva. Dat fiind ca sunt pasionata de aceasta tara si in cartea respectiva sunt date multe detalii despre aceasta, poate de aceea am apreciat-o atat. Insa si stilul este unul simpaticut, si sunt sigura ca ar fi fost mult mai frumos daca as fi citit cartea in japoneza - presupunand ca eu cunosteam limba. De exemplu, cand foloseau sintagme de genul: frate, uite... in romana chiar nu aveau acelasi sens / sau aceeasi... "intonatie", daca se intelege ce vreau sa spun. In schimb, in limba japoneza ar fi fost obisnuit, deloc iesit din comun sau exprimare fortata, and all that. In orice caz, mi-a placut si nu as vrea sa adaug prea multe detalii, dat fiind ca poate doreste si altcineva sa citeasca cartea si sa nu bag prea multe spoilere, cum fac de obicei. Are un stil matematic, as putea spune, destul de ok si cartea, desi chiar nu este cine stie ce, mi-a placut si chiar am cautat in profunzimea acesteia; and yeap I just love Japan and all that.
Si inainte de asta am citit Soareci si oameni de John Steinbeck. Da, stiu, este ciudat ca nu am citit cartea pana acum, but things like that just happen. A fost foarte frumoasa cartulia ( regret ca nu am citit-o in engleza, totusi, poate o voi gasi si in engleza pe undeva, sa o citesc si astfel ). In orice caz, stiam - desigur! - ce se intampla in carte si nu a fost chiar o surpriza, insa mi-a placut foarte mult si pot spune ca este cea mai trista poveste pe care am citit-o. E plina de invataturi, povestirea, si chiar este placuta. Mi-a fost o mila teribila de Lennie si chiar am avut o apasare in suflet in timp ce am citit si descopeream mai multe despre caracterul personajului si evenimentele in sine, visele lor, George, toate personajele de langa... relatia lui George cu Lennie, toate acestea m-au impresionat profund si m-au intristat enorm, de asemenea. Este a must read, intr-adevar - nu voi mai adauga si altceva pentru ca sunt obosita, anyway, si nu am chef sa intru in detalii in clipa de fata, insa desi nu am plans la aceasta carte, m-a strabatut tot timpul un sentiment de tristete profunda.
Inainte de asta am citit Vechiul oras imperial de Yasunari Kawabata. Cartea nu este chiar cine stie ce, ar spune unii, dar eu am notat-o cu toate stelele pe un site de carti, for instance, pentru ca mi-a placut. Nu am considerat-o cea mai buna carte pe care am citit-o vreodata, or anything similar to that, dar mi-a placut - ideea a fost interesanta si am cautat in profunzimea acesteia, plus ca m-au fascinat - de fapt - toate detaliile despre Japonia, asa ca se poate sa fie o parere pur subiectiva asupra cartii, lasand la o parte parerea obiectiva. Dat fiind ca sunt pasionata de aceasta tara si in cartea respectiva sunt date multe detalii despre aceasta, poate de aceea am apreciat-o atat. Insa si stilul este unul simpaticut, si sunt sigura ca ar fi fost mult mai frumos daca as fi citit cartea in japoneza - presupunand ca eu cunosteam limba. De exemplu, cand foloseau sintagme de genul: frate, uite... in romana chiar nu aveau acelasi sens / sau aceeasi... "intonatie", daca se intelege ce vreau sa spun. In schimb, in limba japoneza ar fi fost obisnuit, deloc iesit din comun sau exprimare fortata, and all that. In orice caz, mi-a placut si nu as vrea sa adaug prea multe detalii, dat fiind ca poate doreste si altcineva sa citeasca cartea si sa nu bag prea multe spoilere, cum fac de obicei. Are un stil matematic, as putea spune, destul de ok si cartea, desi chiar nu este cine stie ce, mi-a placut si chiar am cautat in profunzimea acesteia; and yeap I just love Japan and all that.
Si inainte de asta am citit Soareci si oameni de John Steinbeck. Da, stiu, este ciudat ca nu am citit cartea pana acum, but things like that just happen. A fost foarte frumoasa cartulia ( regret ca nu am citit-o in engleza, totusi, poate o voi gasi si in engleza pe undeva, sa o citesc si astfel ). In orice caz, stiam - desigur! - ce se intampla in carte si nu a fost chiar o surpriza, insa mi-a placut foarte mult si pot spune ca este cea mai trista poveste pe care am citit-o. E plina de invataturi, povestirea, si chiar este placuta. Mi-a fost o mila teribila de Lennie si chiar am avut o apasare in suflet in timp ce am citit si descopeream mai multe despre caracterul personajului si evenimentele in sine, visele lor, George, toate personajele de langa... relatia lui George cu Lennie, toate acestea m-au impresionat profund si m-au intristat enorm, de asemenea. Este a must read, intr-adevar - nu voi mai adauga si altceva pentru ca sunt obosita, anyway, si nu am chef sa intru in detalii in clipa de fata, insa desi nu am plans la aceasta carte, m-a strabatut tot timpul un sentiment de tristete profunda.