Ce carte citesti acum?

[Teh]

"Intaia noapte de dragoste, Intaia noapte de razboi" m-a plictisit de-a binele (nici la jumatate nu sunt), cred c-o las, dar unele parti nici nu le-am inteles, doar cateva pagini mi-au atras atentia. Oricum, o las, si poate o iau altadata (cand o sa ma chef s-o citesc).
Bla-bla-bla-bla-bla. ^^

In primul rand este " Ultima noapte de dragoste, Intaia noapte de razboi" , nu ceea ce ai pus tu acolo. Cu riscul de a parea rautacioasa, or so whatever, postul tau m-a enervat si indispus la culme. Cred ca nici de cine e scrisa cartea nu stii, most probably! - ton iritat, indeed.

Oh, well, forgive my unleashed feelings, can't control myself. Insa, din moment ce cartea iti pare, dumitale, un "bla-bla-bla..." plictisitor de-a binelea si de neinteles, nu inteleg de ce te-ai mai deranjat a face postul acesta la "ce carte citesti acum" cand este clar ca: 1. nu o citesti, din motivele mentionate mai sus si 2. nici nu te intereseaza a o citi. Oh, anyway, you go there, data viitoare poate ii "nimeresti" titlul.

Si pentru nu a nu fi totally off, sa spun ceva si despre ce am citit eu in ultima vreme. Daca imi amintesc bine, ultimul post l-am facut cand am mentionat cartea " Gone to her death" de Jill McGown, quite interesting ( in fine, m-a surprins descoperirea criminalului, desi - desigur, ma asteptasem si la acea posibilitate, a fost o intorsatura splendida de situatie ). In orice caz! fara a devia, dupa ce am terminat Gone to her death, m-am apucat de Cismigiu et Comp. si Buna dimineata, baieti! ( well, cartea e structurata pe doua parti, sau in fine, sunt doua carti separate - eu le-am citit dintr-o carte ce le cuprindea pe ambele ) de Grigore Bajenaru. Pot spune ca am apreciat din tot sufletul meu aceasta carte, m-a innebunit din toate punctele de vedere. Sunt constienta de faptul ca are un stil usor si, poate, neinteresant pentru unii, dar nu acest lucru este cel de o importanta vitala cand vorbim despre aceasta opera, ci evenimentele si personajele prezentate, realitatea cu care erau conturate toate momentele si... in fine, ideea in sine a unei Romanii trecute, a asocieri elevilor si profesorilor de atunci cu cei de acum, diferentele din invatamant si atat de multe lucruri. Citind despre plimbarile in Cismigiu, despre escapadele la cate un lapte batut, despre chiulurile acelea nevinovate si totusi atat de vinovate... despre poezii de dragoste, despre scoli de baieti, baieti romantici, insensibil altii, unii prosti, unii cu preocupari intelectuale si altii... altii cum or fi fost! Desigur, cititnd despre toate acestea si nu numai, pot spune ca am fost cuprinsa de o incantare de care inca nu am reusit scapa. Este o carte pe care o recomand tuturor romanilor, sau in fine, celor ce inca sunt in perioada aceasta a adolescentei, poate - desi, mai cu seama, poate ca cei ce nu au citit-o pana acum si sunt trecuti prin viata, ar trebui sa isi arunce un ochi peste ea. Stil simplist, intr-adevar, in Cismigiu et Comp. mai ales, insa profunzimea intalnita acolo darama toate granitele...

Enfin, apoi m-am apucat de Say goodnight, Gracie de Julie Reece Deaver. Este o carte de "n-ar mai fi" ( glumesc, in mare parte ). Are un stil simplist, in genul literaturii de consum. Dar am citit-o intr-o perioada in care ma simteam mai deprimata, de fapt chiar azi am terminat-o si simteam ca, oricum, orice chestiune m-ar fi atins ... din toate punctele de vedere. Asa ca parerea mea, cel mai probabil, va fi influentata din cauza starii de spirit in care am fost prinsa atunci cand am lecturat cartea. De aceea, pot spune ca mi-a placut - doar si numai ca idee ( well, yeah, am citit-o in engleza, nu puneam de florile marului titlul in engleza, lol ). A fost o idee interesanta, despre o prietenie adevarata, frumoasa, sentimentul de dragoste conturat a fost ... hmm, demential. Din acest punct de vedere, mi-a placut. Insa, in rest, nu e nimic de capul cartii, are un stil care nu te face sa citesti, neaparat, mai departe. Prescurtari peste tot si descrieri lousy, o carte pe care in trecut, poate, as fi apreciat-o mai mult. Acum pot spune doar ca ideea m-a emotionat, poate din cauza starii mele si a avut o tenta destul de interesanta de dragalasenie, somehow.
Finalul nu mi-a placut de nicio culoare din cauza faptului ca nu a avut nici un pic de esenta. Ma asteptam ca la final sa fie folosita replica din titlu, ce mie mi s-ar fi parut nu doar potrivita ci si... cutremuratoare pentru un final, acest lucru ( poate ) ar fi ridicat cartea in ochii mei, insa asa nu a reusit sa ma impresioneze prea tare. In fine, ar fi mai multe lucruri de adaugat, insa nu am rabdarea necesara de a discuta toate comportamentele intalnite in carte si tipurile de personaje cat si invataturile trase din paginile citite. Lazy or just uninterested in it, i'll just pass this one.

Momentan citesc Patul lui Procust, de Camil Petrescu. Am citit decat 40 de pagini din carte pana acum ( azi m-am apucat de ea, am citit oleaca la scoala, chiar inainte sa termin Say goodnight, Gracie ). Nu pot spune inca cu precizie prea multe despre carte, dupa cate se poate intelege. Stilul imi place, imi place cum scrie Camil Petrescu de regula si sunt intrigata de inceput, dat fiind ca este povestirea din perspectiva unei femei, anume doamna T. Enfin, a inteles deja ca este o poveste ( oarecum ? ) inspirata din realitate si ca aceasta T. ( sau Te? ) este, de fapt, Cela Serghi. Anyway, ma astept la foarte multe de la aceasta carte, toti cei ce au citit-o au zis ca e frumoasa, ca le-a placut and so on. O sa revin cu o parere mai detaliata, most probably, cand o voi termina.