26-11-2010, 07:51 PM
Multumim pentru comentarii ! :X Lecturare placuta ^_^
Capitolul 2
Ma plimbam pierdut pe strazile pustii ale frumosului Ciudad de Mexico, nestiind ce naiba e cu mine. Ma simteam groaznic, teribil de groaznic. Ce se intamplase cu vechiul Darrin, acel Darrin mereu bine dispus, mereu cu zambetul pe buze ? Probabil disparuse undeva, in negura vremii. La cei 18 ani ai mei, eram o persoana chiar trista.
Imi bag castile in urechi dandu-i drumul melodiei ‘’ Angel in Disguise ‘’. Da, stiam, dupa unii, eram de moda veche, ascutam o trupa de mult apusa, dar ce conta ? Imi placeau, ma regaseam in muzica lor. Ii descoperisem din intamplare, printr-o buna prietena a mamei.
Ma saturasem practice de viata asta nasoala, de toata lumea care ma batjocorea incontinuu. Imi indrept pasii spre parcul din apropierea casei mele. Ma simteam ciudat. Cu muzica la maxim lumea parea mai buna. Ma uitam in jur, insa nu prea vedeam mai nimic. Parca treceau aievea cativa oameni prin fata mea, sau poate erau doar fantasme. Nu puteam stii, si nici ca mi-ar fi pasat. Tot ce stiam era ca nu era locul meu acolo, pe lumea asta. Eram prea trist.
‘’ Sunt emo ? ‘’ ma intreb pe mine insumi. Asta imi spusese iubita mea in urma cu doua saptamani, cand pusese punct relatiei cu mine. Vedeam cum tipase la mine si imi scosese ochii cu tot felul de porcarii cum ca nu o mai sunasem de nu stiu cate zile, dar sa ne mai intalnim sau sa o mai sarut ? oricum nu imi pasa nici de ea. Era doar o fata, doar o persoana trecatoare in viata mea.
Ajung in parc si ma asez pe o banca. Melodia se schimbase acum. Ascultam ‘’ My Obsession ‘’ si ma gandeam la Yu, chitaristul din Cinema Bizarre. Imi placuse tipul din prima clipa, paruse genul de tip caruia nu ii pasa de ceea ce spun altii. Desi imi placea la nebunie stilul sau, prietena mamei imi spusese ca adoptam mai mult stilul lui Strify, insa eu intotdeauna ripostam. Aveam propriul meu stil, nu pe al lui Strify sau mai stiu eu al cui.
Imi inchid ochii, revazandu-i chipul lui Yu, favoritul meu. Ma gandeam la faptul ca el era aici, in acelasi oras cu mine, insa acum era batran. Trecusera 20 de ani, poate chiar mai bine de atat, de cand trupa lor se despartise si Yu venise aici, in Ciudad de Mexico. Stiam unde se afla barul care se presupunea ca este al sau, insa niciodata nu indraznisem sa apar acolo si sa ii cer macar un autograf.
De ce ? Pentru ca ma temeam. Ma temeam sa il vad batran. Nu voiam ca imaginea sa, frumosul sau chip care mereu imi invada mintea sa fie distorsionat de imaginea unei personae in varsta, al carei chip fusese brazdat de semnele trecerii anilor.
Imi deschid intr-un sfarsit ochii si privesc cat de frumos este parcul. Vedeam copacii intunecati, cu siluetele lor impunatoare, blocurile din jurul meu, fantanile arteziene, florile asezate frumos in ronduri, precum si cerul. O da ! Cerul… Cerul si iubita luna, Luna care mereu ma intelesese, mereu ma mangaiase cu razele sale reci, ma protejase, imi ascultase fiecare of al sufletului. Ma uitam la ea si ea parca se uita la mine, mangaindu-ma cu blandetea sa rece.
Melodia se schimba iarasi, acum trecand la ‘’ Forever or Never ‘’. Auzeam vocalistul cantand versurile :
‘’ I`m not gonna live forever,
Said I`m not gonna live forever,
Better make it now or never
Ever ,ever ! ‘’
Le dadeam dreptate. In urma cu 20 de ani erau atat de iubiti, erau faimosi. Apoi au terbuit sa se desparta. Eu nici macar nu eram nascut pe atunci, m-am nascut cu 2 ani mai tarziu, insa crescusem cu muzica lor, privindu-i pe ei. Mama si prietena ei ma transformasera intr-un mare fan al lor, un mare fan al timpurilor apuse.
Si de ce sa nu fi fost ? Poate ca mi-ar fi fost mai bine sa traiesc undeva in trecut. In trecutul indepartat, cand evolutia nu incepuse deja, cand lumea nu era asa de rea.
Ce tot vorbeam ? Grozav ! Aberam din nou ! Imi scot o tigara din pachet si o aprind, incepand sa trag cu sete din ea. Imi las capul pe spatarul bancii, privind cerul instelat. Era noapte, o noapte asa de placuta de toamna…
Mii de ganduri mi se perindau prin minte acum. Ma gandeam la ce ma gandisem de miliarde de ori pana acum si niciodata nu ii gasisem raspuns acestei intrebari, acestui gand profund : De ce traiam ? Nimeni nu fusese in stare sa imi raspunda, sa ma faca sa imi para bine cu viata pe care o duceam. Traiam cu mama mea, fiindca tatal murise putin inainte de nasterea mea. Traiam doar prin muzica singurei trupe care imi placuse atat de tare, care imi intrase in inima prin unicitatea versurilor si sentimentelor pe care le puneau in tot ceea ce faceau.
Ma pierd intr-un sfarsit printre propriile-mi ganduri… Muzica mi se oprise. Ma uit la telefon. Era stins.
‘’ Ciudat ‘’ imi spun in mintea mea ridicandu-ma intr-un sfarsit de pe bancuta. Imi a mortise trupul deja. Era cam frig afara. Ma hotarasc sa beau o ciocolata calda inainte de a ajunge acasa, dat fiind faptul ca eram singur din nou, mama fiind iarasi plecata.
Se mai intreba si de ce oare eram asa de retras. Daca ea nu ma mai baga in seama, de parca nici macar nu existam pentru ea, cum ar fi vrut sa reactionez ? Din joi in Pasti se hotara sa mai dea si prin camera mea, sa vada ce mai fac. Ma intreb uneori daca ea mai tinea la mine.
Noul ei concubin ii ocupa tot timpul, fapt pentru care ma neglija. Eram deranjat pana peste cap. Pasii mici se indreptau spre casa.
Dupa cateva minute de mers ajung in scara blocului si incep sa urc. La etajul al doilea, deschid usa si intru. Imi bag telefonul la incarcat si caut ceva de mancare. Uitasem si de ciocolata si de tot. Frigiderul era gol. Scap cateva injuraturi printre dinti si trantesc cu putere usa acestuia, dupa care apelez un restaurant si imi comand de acolo, din lipsa.
Desi aveam aproape 18 ani, abia daca reuseam sa imi arunc un ou in tigaie sau ceva in genul. Nu prea mancam de felul meu, de asta eram si foarte slab. Aveam, ce-i drept, un trup bine sculptat, si nu ma ingrasam, ceea ce imi placea, fiindca mancam cu placer dulciuri si mancare de fast-food la orice ora din zi sau din noapte.
Dupa trei sferturi de ora, in care facusem un dus lung si injurasem cat putusem mai frumos scoala si temele ei, mancarea mi se livreaza. Platesc si ma instalez in camera mea, in fata calculatorului, dand drumul la maxim melodiei ‘’ Dysfunctional Family ‘’.
Cu bune sau rele, imi adoram stilul de viata.
Darrin -> http://i790.photobucket.com/albums/yy186...1290348107
Sper ca va place
Capitolul 2
Ma plimbam pierdut pe strazile pustii ale frumosului Ciudad de Mexico, nestiind ce naiba e cu mine. Ma simteam groaznic, teribil de groaznic. Ce se intamplase cu vechiul Darrin, acel Darrin mereu bine dispus, mereu cu zambetul pe buze ? Probabil disparuse undeva, in negura vremii. La cei 18 ani ai mei, eram o persoana chiar trista.
Imi bag castile in urechi dandu-i drumul melodiei ‘’ Angel in Disguise ‘’. Da, stiam, dupa unii, eram de moda veche, ascutam o trupa de mult apusa, dar ce conta ? Imi placeau, ma regaseam in muzica lor. Ii descoperisem din intamplare, printr-o buna prietena a mamei.
Ma saturasem practice de viata asta nasoala, de toata lumea care ma batjocorea incontinuu. Imi indrept pasii spre parcul din apropierea casei mele. Ma simteam ciudat. Cu muzica la maxim lumea parea mai buna. Ma uitam in jur, insa nu prea vedeam mai nimic. Parca treceau aievea cativa oameni prin fata mea, sau poate erau doar fantasme. Nu puteam stii, si nici ca mi-ar fi pasat. Tot ce stiam era ca nu era locul meu acolo, pe lumea asta. Eram prea trist.
‘’ Sunt emo ? ‘’ ma intreb pe mine insumi. Asta imi spusese iubita mea in urma cu doua saptamani, cand pusese punct relatiei cu mine. Vedeam cum tipase la mine si imi scosese ochii cu tot felul de porcarii cum ca nu o mai sunasem de nu stiu cate zile, dar sa ne mai intalnim sau sa o mai sarut ? oricum nu imi pasa nici de ea. Era doar o fata, doar o persoana trecatoare in viata mea.
Ajung in parc si ma asez pe o banca. Melodia se schimbase acum. Ascultam ‘’ My Obsession ‘’ si ma gandeam la Yu, chitaristul din Cinema Bizarre. Imi placuse tipul din prima clipa, paruse genul de tip caruia nu ii pasa de ceea ce spun altii. Desi imi placea la nebunie stilul sau, prietena mamei imi spusese ca adoptam mai mult stilul lui Strify, insa eu intotdeauna ripostam. Aveam propriul meu stil, nu pe al lui Strify sau mai stiu eu al cui.
Imi inchid ochii, revazandu-i chipul lui Yu, favoritul meu. Ma gandeam la faptul ca el era aici, in acelasi oras cu mine, insa acum era batran. Trecusera 20 de ani, poate chiar mai bine de atat, de cand trupa lor se despartise si Yu venise aici, in Ciudad de Mexico. Stiam unde se afla barul care se presupunea ca este al sau, insa niciodata nu indraznisem sa apar acolo si sa ii cer macar un autograf.
De ce ? Pentru ca ma temeam. Ma temeam sa il vad batran. Nu voiam ca imaginea sa, frumosul sau chip care mereu imi invada mintea sa fie distorsionat de imaginea unei personae in varsta, al carei chip fusese brazdat de semnele trecerii anilor.
Imi deschid intr-un sfarsit ochii si privesc cat de frumos este parcul. Vedeam copacii intunecati, cu siluetele lor impunatoare, blocurile din jurul meu, fantanile arteziene, florile asezate frumos in ronduri, precum si cerul. O da ! Cerul… Cerul si iubita luna, Luna care mereu ma intelesese, mereu ma mangaiase cu razele sale reci, ma protejase, imi ascultase fiecare of al sufletului. Ma uitam la ea si ea parca se uita la mine, mangaindu-ma cu blandetea sa rece.
Melodia se schimba iarasi, acum trecand la ‘’ Forever or Never ‘’. Auzeam vocalistul cantand versurile :
‘’ I`m not gonna live forever,
Said I`m not gonna live forever,
Better make it now or never
Ever ,ever ! ‘’
Le dadeam dreptate. In urma cu 20 de ani erau atat de iubiti, erau faimosi. Apoi au terbuit sa se desparta. Eu nici macar nu eram nascut pe atunci, m-am nascut cu 2 ani mai tarziu, insa crescusem cu muzica lor, privindu-i pe ei. Mama si prietena ei ma transformasera intr-un mare fan al lor, un mare fan al timpurilor apuse.
Si de ce sa nu fi fost ? Poate ca mi-ar fi fost mai bine sa traiesc undeva in trecut. In trecutul indepartat, cand evolutia nu incepuse deja, cand lumea nu era asa de rea.
Ce tot vorbeam ? Grozav ! Aberam din nou ! Imi scot o tigara din pachet si o aprind, incepand sa trag cu sete din ea. Imi las capul pe spatarul bancii, privind cerul instelat. Era noapte, o noapte asa de placuta de toamna…
Mii de ganduri mi se perindau prin minte acum. Ma gandeam la ce ma gandisem de miliarde de ori pana acum si niciodata nu ii gasisem raspuns acestei intrebari, acestui gand profund : De ce traiam ? Nimeni nu fusese in stare sa imi raspunda, sa ma faca sa imi para bine cu viata pe care o duceam. Traiam cu mama mea, fiindca tatal murise putin inainte de nasterea mea. Traiam doar prin muzica singurei trupe care imi placuse atat de tare, care imi intrase in inima prin unicitatea versurilor si sentimentelor pe care le puneau in tot ceea ce faceau.
Ma pierd intr-un sfarsit printre propriile-mi ganduri… Muzica mi se oprise. Ma uit la telefon. Era stins.
‘’ Ciudat ‘’ imi spun in mintea mea ridicandu-ma intr-un sfarsit de pe bancuta. Imi a mortise trupul deja. Era cam frig afara. Ma hotarasc sa beau o ciocolata calda inainte de a ajunge acasa, dat fiind faptul ca eram singur din nou, mama fiind iarasi plecata.
Se mai intreba si de ce oare eram asa de retras. Daca ea nu ma mai baga in seama, de parca nici macar nu existam pentru ea, cum ar fi vrut sa reactionez ? Din joi in Pasti se hotara sa mai dea si prin camera mea, sa vada ce mai fac. Ma intreb uneori daca ea mai tinea la mine.
Noul ei concubin ii ocupa tot timpul, fapt pentru care ma neglija. Eram deranjat pana peste cap. Pasii mici se indreptau spre casa.
Dupa cateva minute de mers ajung in scara blocului si incep sa urc. La etajul al doilea, deschid usa si intru. Imi bag telefonul la incarcat si caut ceva de mancare. Uitasem si de ciocolata si de tot. Frigiderul era gol. Scap cateva injuraturi printre dinti si trantesc cu putere usa acestuia, dupa care apelez un restaurant si imi comand de acolo, din lipsa.
Desi aveam aproape 18 ani, abia daca reuseam sa imi arunc un ou in tigaie sau ceva in genul. Nu prea mancam de felul meu, de asta eram si foarte slab. Aveam, ce-i drept, un trup bine sculptat, si nu ma ingrasam, ceea ce imi placea, fiindca mancam cu placer dulciuri si mancare de fast-food la orice ora din zi sau din noapte.
Dupa trei sferturi de ora, in care facusem un dus lung si injurasem cat putusem mai frumos scoala si temele ei, mancarea mi se livreaza. Platesc si ma instalez in camera mea, in fata calculatorului, dand drumul la maxim melodiei ‘’ Dysfunctional Family ‘’.
Cu bune sau rele, imi adoram stilul de viata.
Darrin -> http://i790.photobucket.com/albums/yy186...1290348107
Sper ca va place
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour