Roşul tău în seringa mea

[Khonsu]

Mulţumim pentru comentarii ^_^ .

Capitolul 11

Îl privesc stupefiată ,timp de câteva clipe. Cine naiba se crede tipul ăsta de îmi jigneşte fratele? O fi el Emi prost,dar totuşi e fratele meu şi doar eu am dreptul să îl jignesc .
-Cum adica, fratele meu e prost sau ce ? îl întreb revoltată , punându-mi în voce toţi nervii pe care îi aveam acumulaţi din cauza lui ,sperând ca în acest fel urechiuşele lui drăgălaşe să aibă de suferit .
David se uită la mine un pic surprins, după care se îndepărtă grăbit şi ieşi din salon fără să îmi răspundă . Nervoasă , arunc manualul după el, dar se pare că am devenit cam înceată , din moment ce cartea nimeri doar uşa care se închise în urma lui . Închid ochii, oftând zgomotos . Cu toate că nu îmi place, trebuie să recunosc faptul că doctoraşul meu are dreptate . Emilian poate fi foarte prost uneori, deşi a avut mereu note mari şi este un doctor model . Nu ştiu ce este cu el în ultimul timp , dar aş putea profita de momentele lui de slăbiciune pentru a-l convinge să mă scoată mai repede din spitalul ăsta sau măcar să îmi schimbe doctorul . Nu l-aş putea suporta prin preajma mea mai mult timp decât este nevoie ,şi dacă tot trebuie să fac lecţii cu el, măcar să fiu scutită de „încântătoarea” lui prezentă în calitate de medic.
Aud uşa deschizându-se şi deschid ochii zâmbind . Se pare că am puţin noroc, din moment ce Emi s-a gândit să apară chiar acum ,când mi-am „limpezit” gândurile .
-Ce faci ,frăţioare ? îl întreb cu o voce mieroasă , în timp ce acesta se apropia de patul meu . Te simţi mai bine . Ţi-ai făcut analizele sau ai fost la un medic ? Sper că ...
-Gya ,te rog taci ...spuse Emi strângând din pumni .
Îl ascult, uitându-mă uimită la el cum se aşează pe marginea patului . Nu-mi vine să cred că bărbatul de lângă mine este chiar fratele meu, este mult prea schimbat. Pe faţa lui,care odată era atrăgătoare şi îngrijită, se puteau observa ridurile şi cearcănele provocate de lipsa somnului şi grijile care din câte se pare,îl macină neîncetat.
-Ştii...începu Emi să spună cu voce stinsă , m-am certat rău de tot cu Vicky . În ultimul timp am fost ocupat aproape tot timpul şi am neglijat-o . Mi-a zis că s-a săturat să aştepte să-mi amintesc de ea şi să ne întâlnim doar dacă am nevoie de cineva care să-mi încălzească patul când sunt acasă . Nu îmi pot explica ce se întâmplă cu ea, e foarte schimbată, mă respinge mereu şi mă doare ,surioară !
Îmi privesc tăcută fratele şi întind braţele spre el, pentru a-l îmbrăţişa , aşa cum o făcea el pe vremuri,când eu eram cea tristă . Emi se aplecă spre mine ,aşezându-şi capul pe pieptul meu . Lacrimile sale îmi udau cămaşa , în timp ce trupul îi tremura din cauza plânsului . Încep să îl mângâi pe păr, şoptindu-i cuvinte liniştitoare şi încercând să îmi reţin lacrimile ce ameninţau să-mi inunde faţa. Aud uşa deschizându-se uşor şi ridic ochii spre persoana nou-venită , săgetând-o cu privirea .
- Tu ce mai vrei ? Nu ne poţi lăsa în pace măcar o zi ? îl întreb cu vocea plină de ură