24-08-2010, 07:53 PM
Oki girls tnx *huggies*
Capitolul 5.
Privirea ei mă făcea să mă întreb dacă nu trebuia să-mi feresc capul să nu-mi dea cu ceva în el. Nu le înţelegeam pe femei. De asta vroiam să rămân singur mereu. Mai bine burlac decât să-ţi vezi soţia cum te priveşte dubios. Evident că nu aveam cum să o întreb de ce se uită aşa la mine pentru că poate aveam să isc un scandal. Deja îmi trecuse spaima după conversaţia cu Emilian. Norocul meu a fost că i-am explicat, iar el e un băiat foarte înţelegător. Mă bucur că am rezolvat problema, dar mai trebuia să-i explic şi ei că am dat cu maşina peste ea. Emilian oricum spusese că dacă nu voi avea curaj să-i spun are să vorbească el cu ea şi să-i explice. Nu vreau să mă urască, dar chiar nu fusese cu intenţie.
-Ei bine sunt şi ginecolog şi chirurg…poate te gândeşti că nu sunt capabil de asta. Nu-ţi face griji.
-Mda, sigur…viaţa mea atârna de un fir de aţă şi numai un ginecolog a putut să o salveze.
-Nu sunt un simplu ginecolog domnişoară, dar oricum dacă vă doare capul o să vă treacă în curând.
Cred că mai mult încurcam lucrurile. Auzi la mine ce i-am putut spune. Acum primeam mai multe priviri mustrătoare decât înainte. Fata asta era de-adreptul ciudată, dar aflasem de la Emilian că susţinuse admiterea la medicină. Frumos…la ce temperament are sigur ajungea clinica la faliment. Se tot uita prin cameră ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Probabil că se simţea mai bine după atâtea ore de somn. După câte mi-a spus Emilian m-am gândit să o iau la nişte întrebări în legătură cu admiterea.
-Mi-a povestit Emilian, colegul meu şi în acelaşi timp fratele tău că ai avut nişte probleme la admitere. Îl ştiu pe profesor.
Nu am mai continuat că deja atinsesem punctul sensibil. Începuse să plângă şi îşi acoperi faţa cu palmele. De ce trebuie eu să fiu aşa de dobitoc uneori ? M-am ridicat de pe scaun şi am luat-o în braţe. Îşi aşeză capul pe umărul meu şi încerca să se calmeze, dar îi era cu neputinţă. Îi tot explicam să se calmeze şi îi ştergeam lacrimile, dar ce simţea în suflet era imposibil de îndepărtat. Avea un păr foarte fin şi plăcut mirositor, dar nu asta era important atunci.
-Eu am terminat şi profesorul ce ţi-a corectat examenul e un foarte bun prieten al meu. Ai putea învăţa vara asta şi la toamna dai examenul şi intri la medicină în anul unu când încep studiile la facultate alături de colegii tăi ce au intrat deja în primul an. Te pot învăţa în aceste 3 luni de zile totul şi vei da admiterea încă o dată. Cum sunt flebeţea profesorului nu îmi va refuza te asigur. Eşti de acord ?
Am văzut acea sclipire din ochii fetei ce mă făcea să cred că e de acord. Am îmbrăţişat-o lăsând-o în fericirea ei. Ştiam că e încântată, dar vroiam să aud din gura ei cum îmi spune ca să fiu sigur. Era şi încântată, dar şi speriată că poate peste 3 luni va pica iar examenul de admitere, dar şi foarte fericită. Se putea observa acest lucru din ochii ei ce sclipeau ca două scântei de foc. Îmi dădea senzaţia că acceptase şi aşa era. Nu mai aveam nevoie de aprobare. Se gândea. Chiar şi după ce am plecat din salon rămăsese cu gândul la ce îi spusesem. Chiar vroiam să o ajut să intre. Probabil era o bună răsplată pentru fapta comisă de mine. Încă mă simţeam aiurea în preajma ei când ştiam că eu am călcat-o cu maşina. Emilian avea să-i explice, dar îmi era teamă de reacţia ei. Când va auzi…poate nu va fi de acord cu propunerea mea, dar ce mă temeam mai mult era să nu ajungă că mă urască. Eram pregătit şi dispus să o ajut să intre la facultate. Aveam să o văd în fiecare zi aproape la practică atunci când venea la morgă în primul an şi asta avea să facă. Ajuns în faţa unui cabinet am bătut uşor şi am intrat. Aşezat la birou, Domnul Costăchescu m-a întâmpinat cu un zâmbet de fericire. Se ridică din scaun şi mă îmbrăţişă cald. Se vedea că ţine la mine. Nu avusese niciodată copii pentru că nu fusese căsătorit. M-a invitat să iau loc şi eram hotărât să-i spun propunerea mea.
-Ce te aduce pe aici, David ? Am aflat de la Emilian ce ai făcut aseară. A fost un gest memorabil să o salvezi. Ştiam că la un moment dat o să pui mâna pe bisturiu. Ce naiba, doar daia ai absolvit şi chirurgia cu zece pe linie.
-Am venit pentru ceva…
-Spune, spune !
-Fata care e în spital e sora mai mică a lu Emi, e Giulia Larion…o ştii fata ce a picat la admitere. Ce a făcut în examen ?
-Heeei bine a făcut varză la o aplicaţie la chimie, dar nu era asta chestia care m-a dus să-i dau nota patru. A greşit total reproducerea. La care eşti tu expert Domnişorule Doctor David Ştefan Ghiorghiu. Mi-a greşit acolo totul.
-Profesore, au am o propunere…mă gândeam…dacă tot am dat cu maşina peste ea să o ajut să mai dea admiterea odată asta dacă puteţi să îi mai daţi o şansă să-şi îndrepte nota. Dumneavoastră aţi creat subiectele ce ar fi dacă mai faceţi o fişă pentru ea. În aceste trei luni de vară am să o ajut să îşi repare nota. Ce credeţi.
Se vedea după privirea lui că îi era oarecum lene să mai facă încă o dată o fişă, dar nici să mă refuze nu vroia. A acceptat bucuros. A spus că va face o fişă specială, iar eu voi trebui să o învăţ pe Giulia tot capitolul despre reproducere inclusiv alte noţiuni generale de biologie şi câteva din chimie. Nu îi va da din fizică pentru că a văzut că se descurca perfect la această materie. I-am dat bună ziua şi am ieşit fericit din cabinet. Zâmbeam ca un tembel şi Mira care venea cu o cană de cafea spre Domnul Costăchescu mă văzuse şi parcă din privire mă suspecta. Nu i-am dat atenţie aşa că am plecat spre cabinetul meu să beau o cafea. Cum toate lucrurile merg uneori prost, mă sună mama. Ridic fericit să o aud receptorul şi spun :
-Alo ! Mama ce faci ?
-Dragule, unde ai fost azi noapte ? Mi-a spus Matilda de la doi că te-a văzut ieşind din bloc şi nu te-ai întors. A stat azi noapte până la ora 3 dimineaţa la telenovelă şi nu a văzut maşina ta parcată în faţa blocului. Unde ai fost scumpul meu, doamne ce griji mi-am fpcut când am auzit azi de la vecina ta de apartament când a venit la mine în vizită la cafea. Doamne îmi faci atâtea griji…
-Mama, linişteşte-te pe bune sunt calumea am stat la spital şi am fost în operaţie.
-Of ! Ce-mi faci tu mie. Taică-tu zicea că eşti bine, dar nu îmi vine să cred. Nu se poate să nu îmi fac griji pentru copilul meu. Of…
-Promit că voi da un mesaj sau un apel data viitoare, dar nu te alarma. Sunt bine. Tocmai ce am discutat cu Domnul Costăchescu.
-Şi ai mâncat ? Să vi de acolo la prânz, să mâncăm ceva. Tocmai a plecat Matilda de la mine şi să vi să mâncăm de prânz. Am gătit o supă delicioasă de pui aşa cum îţi place şi la felul doi avem grătar. Să vi şi la cină te rog, da ? Haide scumpule că eşti slab parcă ai fi o scobitoare. Nu semeni cu taică-tu el e dolofan rău, tu eşti aşa slab încât te bate vântu de te ia de pe stradă.
-Bine, mamă, bine. Hai te pup şi ne mai auzim. Vorbim după, te rog, bine ?
-Bine, puiule, bine hai te pupă mama. Pa !
-Pa, mamă te pup şi eu, pa !
Capitolul 5.
Privirea ei mă făcea să mă întreb dacă nu trebuia să-mi feresc capul să nu-mi dea cu ceva în el. Nu le înţelegeam pe femei. De asta vroiam să rămân singur mereu. Mai bine burlac decât să-ţi vezi soţia cum te priveşte dubios. Evident că nu aveam cum să o întreb de ce se uită aşa la mine pentru că poate aveam să isc un scandal. Deja îmi trecuse spaima după conversaţia cu Emilian. Norocul meu a fost că i-am explicat, iar el e un băiat foarte înţelegător. Mă bucur că am rezolvat problema, dar mai trebuia să-i explic şi ei că am dat cu maşina peste ea. Emilian oricum spusese că dacă nu voi avea curaj să-i spun are să vorbească el cu ea şi să-i explice. Nu vreau să mă urască, dar chiar nu fusese cu intenţie.
-Ei bine sunt şi ginecolog şi chirurg…poate te gândeşti că nu sunt capabil de asta. Nu-ţi face griji.
-Mda, sigur…viaţa mea atârna de un fir de aţă şi numai un ginecolog a putut să o salveze.
-Nu sunt un simplu ginecolog domnişoară, dar oricum dacă vă doare capul o să vă treacă în curând.
Cred că mai mult încurcam lucrurile. Auzi la mine ce i-am putut spune. Acum primeam mai multe priviri mustrătoare decât înainte. Fata asta era de-adreptul ciudată, dar aflasem de la Emilian că susţinuse admiterea la medicină. Frumos…la ce temperament are sigur ajungea clinica la faliment. Se tot uita prin cameră ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Probabil că se simţea mai bine după atâtea ore de somn. După câte mi-a spus Emilian m-am gândit să o iau la nişte întrebări în legătură cu admiterea.
-Mi-a povestit Emilian, colegul meu şi în acelaşi timp fratele tău că ai avut nişte probleme la admitere. Îl ştiu pe profesor.
Nu am mai continuat că deja atinsesem punctul sensibil. Începuse să plângă şi îşi acoperi faţa cu palmele. De ce trebuie eu să fiu aşa de dobitoc uneori ? M-am ridicat de pe scaun şi am luat-o în braţe. Îşi aşeză capul pe umărul meu şi încerca să se calmeze, dar îi era cu neputinţă. Îi tot explicam să se calmeze şi îi ştergeam lacrimile, dar ce simţea în suflet era imposibil de îndepărtat. Avea un păr foarte fin şi plăcut mirositor, dar nu asta era important atunci.
-Eu am terminat şi profesorul ce ţi-a corectat examenul e un foarte bun prieten al meu. Ai putea învăţa vara asta şi la toamna dai examenul şi intri la medicină în anul unu când încep studiile la facultate alături de colegii tăi ce au intrat deja în primul an. Te pot învăţa în aceste 3 luni de zile totul şi vei da admiterea încă o dată. Cum sunt flebeţea profesorului nu îmi va refuza te asigur. Eşti de acord ?
Am văzut acea sclipire din ochii fetei ce mă făcea să cred că e de acord. Am îmbrăţişat-o lăsând-o în fericirea ei. Ştiam că e încântată, dar vroiam să aud din gura ei cum îmi spune ca să fiu sigur. Era şi încântată, dar şi speriată că poate peste 3 luni va pica iar examenul de admitere, dar şi foarte fericită. Se putea observa acest lucru din ochii ei ce sclipeau ca două scântei de foc. Îmi dădea senzaţia că acceptase şi aşa era. Nu mai aveam nevoie de aprobare. Se gândea. Chiar şi după ce am plecat din salon rămăsese cu gândul la ce îi spusesem. Chiar vroiam să o ajut să intre. Probabil era o bună răsplată pentru fapta comisă de mine. Încă mă simţeam aiurea în preajma ei când ştiam că eu am călcat-o cu maşina. Emilian avea să-i explice, dar îmi era teamă de reacţia ei. Când va auzi…poate nu va fi de acord cu propunerea mea, dar ce mă temeam mai mult era să nu ajungă că mă urască. Eram pregătit şi dispus să o ajut să intre la facultate. Aveam să o văd în fiecare zi aproape la practică atunci când venea la morgă în primul an şi asta avea să facă. Ajuns în faţa unui cabinet am bătut uşor şi am intrat. Aşezat la birou, Domnul Costăchescu m-a întâmpinat cu un zâmbet de fericire. Se ridică din scaun şi mă îmbrăţişă cald. Se vedea că ţine la mine. Nu avusese niciodată copii pentru că nu fusese căsătorit. M-a invitat să iau loc şi eram hotărât să-i spun propunerea mea.
-Ce te aduce pe aici, David ? Am aflat de la Emilian ce ai făcut aseară. A fost un gest memorabil să o salvezi. Ştiam că la un moment dat o să pui mâna pe bisturiu. Ce naiba, doar daia ai absolvit şi chirurgia cu zece pe linie.
-Am venit pentru ceva…
-Spune, spune !
-Fata care e în spital e sora mai mică a lu Emi, e Giulia Larion…o ştii fata ce a picat la admitere. Ce a făcut în examen ?
-Heeei bine a făcut varză la o aplicaţie la chimie, dar nu era asta chestia care m-a dus să-i dau nota patru. A greşit total reproducerea. La care eşti tu expert Domnişorule Doctor David Ştefan Ghiorghiu. Mi-a greşit acolo totul.
-Profesore, au am o propunere…mă gândeam…dacă tot am dat cu maşina peste ea să o ajut să mai dea admiterea odată asta dacă puteţi să îi mai daţi o şansă să-şi îndrepte nota. Dumneavoastră aţi creat subiectele ce ar fi dacă mai faceţi o fişă pentru ea. În aceste trei luni de vară am să o ajut să îşi repare nota. Ce credeţi.
Se vedea după privirea lui că îi era oarecum lene să mai facă încă o dată o fişă, dar nici să mă refuze nu vroia. A acceptat bucuros. A spus că va face o fişă specială, iar eu voi trebui să o învăţ pe Giulia tot capitolul despre reproducere inclusiv alte noţiuni generale de biologie şi câteva din chimie. Nu îi va da din fizică pentru că a văzut că se descurca perfect la această materie. I-am dat bună ziua şi am ieşit fericit din cabinet. Zâmbeam ca un tembel şi Mira care venea cu o cană de cafea spre Domnul Costăchescu mă văzuse şi parcă din privire mă suspecta. Nu i-am dat atenţie aşa că am plecat spre cabinetul meu să beau o cafea. Cum toate lucrurile merg uneori prost, mă sună mama. Ridic fericit să o aud receptorul şi spun :
-Alo ! Mama ce faci ?
-Dragule, unde ai fost azi noapte ? Mi-a spus Matilda de la doi că te-a văzut ieşind din bloc şi nu te-ai întors. A stat azi noapte până la ora 3 dimineaţa la telenovelă şi nu a văzut maşina ta parcată în faţa blocului. Unde ai fost scumpul meu, doamne ce griji mi-am fpcut când am auzit azi de la vecina ta de apartament când a venit la mine în vizită la cafea. Doamne îmi faci atâtea griji…
-Mama, linişteşte-te pe bune sunt calumea am stat la spital şi am fost în operaţie.
-Of ! Ce-mi faci tu mie. Taică-tu zicea că eşti bine, dar nu îmi vine să cred. Nu se poate să nu îmi fac griji pentru copilul meu. Of…
-Promit că voi da un mesaj sau un apel data viitoare, dar nu te alarma. Sunt bine. Tocmai ce am discutat cu Domnul Costăchescu.
-Şi ai mâncat ? Să vi de acolo la prânz, să mâncăm ceva. Tocmai a plecat Matilda de la mine şi să vi să mâncăm de prânz. Am gătit o supă delicioasă de pui aşa cum îţi place şi la felul doi avem grătar. Să vi şi la cină te rog, da ? Haide scumpule că eşti slab parcă ai fi o scobitoare. Nu semeni cu taică-tu el e dolofan rău, tu eşti aşa slab încât te bate vântu de te ia de pe stradă.
-Bine, mamă, bine. Hai te pup şi ne mai auzim. Vorbim după, te rog, bine ?
-Bine, puiule, bine hai te pupă mama. Pa !
-Pa, mamă te pup şi eu, pa !
-