07-08-2011, 10:07 PM
Trebuie să recunosc că, cel care a reuşit să fie ' profesorul model al şcolii ' am avut norocul să îmi fie diriginte până înainte de vacanţă când am terminat a opta. Dirigu' a fost şi este cel mai bun profesor din şcoală şi pot să pariez că şi din oraş. A predat istorie, geografie şi civică, şi la toate o făcea în aşa fel încât chiar şi cel mai ' neînţelegător ' copil să priceapă lecţia respectivă. A fost destul de exigent ca să zic aşa, pentru că ne punea să învăţăm deşi ştiam că e pentru noi - de aceea am fost cea mai bună clasă din oraş în fiecare generaţie -. Nu în sensul că ne obliga să învăţăm , ci prin faptul că ne încuraja şi ne stimula - ca să zic aşa - să nu ne lăsăm la alţii. El a fost profesorul care mereu a avut grijă de elevi când profa de mate era să lase corigenţi, sau când era cât pe ce să scadă cineva nota la purtare. Ştiu că probabil nu o să credeţi, dar la filmul de sfârşit de clasa a opta nu am plâns până când nu am văzut poza cu el pe la jumătatea filmului - nici atunci nu am bocit cu lacrimi de crocodil, ci doar o lacrimă - .
A doua profesoară cu adevărat bună a fost cea de desen. A avut încredere în mine şi în talentul meu - poate că fără ea nu intram la artă - şi o să îi fiu recunoscătoare. Poate că fără sprijinul ei moral şi fără câteva îndrumări nu intram la liceul acesta.
Al treilea dar nu cel din urmă este profesorul de latină. Acesta a fost ultimul lui an până la pensie dar profesori ca el rar întâlneşti. Deşi era mai în vârstă , ştia să spună o glumă bună. Daar, orele treceau aşa de greeu la latină. Când mă uitam la ceas credeam că e deja fără un sfert dar era doar şi opt minute. Timpul trecea pur şi simplu mult prea greu. Deşi, în majoritatea timpului ne ţinea lecţii de viaţă iar dacă te întreba ceva şi nu ştia spunea o simplă replică. ' N-ai cultură, domnule, n-ai cultură ! '.
Aceşti profesori sunt pur şi simplu de neuitat. Nu cred că o să îi uit nici pe ceilalţi. Mai ales pe profa de mate care mi-a dat un trei, sau pe cea de tehno care pleca la începutul orei zicând că revine peste zece minute dar nu mai venea. Pur şi simplu de ne-uitat.
A doua profesoară cu adevărat bună a fost cea de desen. A avut încredere în mine şi în talentul meu - poate că fără ea nu intram la artă - şi o să îi fiu recunoscătoare. Poate că fără sprijinul ei moral şi fără câteva îndrumări nu intram la liceul acesta.
Al treilea dar nu cel din urmă este profesorul de latină. Acesta a fost ultimul lui an până la pensie dar profesori ca el rar întâlneşti. Deşi era mai în vârstă , ştia să spună o glumă bună. Daar, orele treceau aşa de greeu la latină. Când mă uitam la ceas credeam că e deja fără un sfert dar era doar şi opt minute. Timpul trecea pur şi simplu mult prea greu. Deşi, în majoritatea timpului ne ţinea lecţii de viaţă iar dacă te întreba ceva şi nu ştia spunea o simplă replică. ' N-ai cultură, domnule, n-ai cultură ! '.
Aceşti profesori sunt pur şi simplu de neuitat. Nu cred că o să îi uit nici pe ceilalţi. Mai ales pe profa de mate care mi-a dat un trei, sau pe cea de tehno care pleca la începutul orei zicând că revine peste zece minute dar nu mai venea. Pur şi simplu de ne-uitat.