Flying Without Wings

[.Anne]

Capitolul 1


-Esti doar un copil!
-Daca incerc sa ma distrez asta nu inseamna ca sunt o pustoaica! Tu esti cea care vrea sa respecte mereu regulile! Tu esti cea care pierde toata distractia! In viata asta, pentru tine exista doar scoala si dans! Trezeste-te!
Parul roscat se increti de furie. Ochii caprui priveau inflacarati fiinta calma din fata. Stransoarea pumnilor ceda. Avea dreptate.
“Suntem gemene… De ce suntem atat de diferite?”
-Ai dreptate! Sunt o proasta!
O picatura fina se prelinse usor pe obrazul fetei. Isi sterese usor ochii cu maneca bluzei si zambi amar. Sora sa avea dreptate. Era o tocilara!
“Oare o sa ma schimb vreodata?”
Gandurile surorilor fura intrupte de catre un claxon. Cele doua isi luara geamantanele si pornira spre usa. Casa era mare, spatioasa. Peretii erau vopsiti in nuante pale de albastru si verde. Scarile erau din lemn masiv, la fel si usile. Cand au iesit afara un fior rece le-a strabatut corpul. Vantul le biciuia puternic chipul, iar albul ce pusese stapanire pe oras le dadea un sentiment de slabiciune. Isi luara la revedera de la parinti si se urcara in autobuzul ce avea sa le duca in cantonament. In interior era o harmalaie mare. Nici o persoana nu facea liniste, dar atmosfera era placuta.
Cele doua gemene se asezara pe ultimele doua scaune ramase libere, din spatele autobuzului. Era un drum lung si greu.
-Hei, Alyssa! Arati foarte bine! Esti mai frumoasa decat ultima data cand te-am vazut!
Roscata isi intoarse privirea spre baiatul ce ii facea ochi dulci. Zambi prieteneste apoi ii scoase limba. Acesta se ridica si se aseza langa ea incepand sa vorbeasca entuziasmat de cele ce s-au intamplat de cand nu s-au mai vazut. Era brunet cu ochii verzi, fermecatori. Avea un corp bine lucrat si un zambet seducator. Mainile puternice si abdomenul plat ii dadeau un aer misterios, contrastant cu privirea blanda si vesela.
-Samantha! De ce esti asa tacuta? S-a intamplat ceva?
Fata ce pana acum nu scoase niciun cuvant, rosti incet un “nu” si isi intoarse privirea spre pamant.
Desi erau surori gemene,Alyssa si Samantha erau total diferite. Nu le puteai confunda! Alyssa era vorbareata, sociabila si plina de viata. Ochii ei exprimau mereu bucurie si buzele ei formau mereu un zambet. Nu iubea regulile si cu orice ocazie le incalca. Samantha, pe de alta parte, era o fire tacuta, sensibila si timida. In ochi i se putea citi o anumita teama. Era genul de fata care statea mai mult cu nasul in carti si care nu stie ce inseamna cu adevarat sa traiesti. Singurul lucru ce il aveau in comun era faptul ca amandoua erau balerine si iubeau din tot sufletul ceea ce faceau.
Christian era ca un frate pentru ele. Tinea la amandoua, dar atractia fata de Alyssa il inebunea, si reusea cu greu sa se stapaneasca in momentele in care o vedea. Era un baiat atragator, poate chiar cel mai frumos din tot grupul de balet. Dansa foarte bine si cu o simpla privire putea fura inima oricui.

Soarele incepu sa dispara, in timp ce luna ii lua locul. Nuantele de rosu in acel abis alb iti dadeau fiori. Era un peisaj romantic si cutremurator. Dupa multe ore de mers, au ajuns intr-un loc de munte, unde frigul iti ajungea pana si in maduva oaselor. Toti balerinii isi luara bagajele si se indreptara spre camerele unde erau cazati.
Alyssa, sprintena precum o vrabiuta, se rezema cu o mana pe usa, cercetand cu privirea camera. Era destul de mare. Saisprezece paturi, toate cu acelasi tip de lenjerie: portocalie cu patratele verzi,nimic special. Samantha aparu si ea, oftand la vederea paturilor. Fiind mai rezervata, nu ii placea sa stea in camera cu atat de multe persoane.
Gemenele desfacura bagajele si se trantira in pat. Dupa aproape jumatate de ora, in camera mai intrara inca cinci fete.
-Buna! Hei, stiti cumva cand trebuie sa ne intalnim cu doamna Adams? Intreba cu zambetul pe buze una din gemene.
-Cam in zece minute. Ne-a spus sa ne instalam repede, dupa care sa ne intalnim in Sala 4.
Vocea se auzi dinspre usa. In camera intra o adolescent blonda cu parul pana la umeri si ochii turcoaz. Avea o voce cristalnia si dulce. Pielea alba scotea in evident buzele rosii precum sangele si nasul carn, dragalas. Avea un corp firav, delicat , dar nu foarte feminine. Pentru varsta ei nu avea forme bine conturate. Lasa bagajul in mijlocul camerei si sari in bratele Alyssei, dupa care o salute si pe Samantha ezitand.
-Sophie! Cat ai crescut! Esti mai inalta decat mine! Mi-a fost atat de dor de tine!
-Si mie de tine Aly! Cat de mult ma bucur sa va vad! Pe…amandoua. spuse cu un zambet fortat blondina.
Gemenele se imbracara pentru a merge in Sala 4. Deoarece nu trebuiau sa treaca pe afara pentru a ajunge la destinatie, se puteau imbraca mai lejer. Samantha isi puse un tricou destul de larg, care ii ascundea formele frumoase si bine conturate, si o pereche de pantaloni negri nici ei foarte mulati.Sora ei purta o bluza vaporoasa, de un albastru deschis precum cerul in cea mai senina zi de vara. Rochia avea un decolteu destul de generos, roscata netemandu-se sa isi arate formele feminine. Cele trei adolescente pornira spre incaperea unde se adunasera toti balerinii.
Cand intrara in sala, fetele au fost intampinate de fratele Sophiei, Lucas. Se duse la sora lui si ii sopti ceva la ureche. Alyssa il privi din cap pana in picioare. Nu il mai vazuse de un an intreg, timp in care se maturizase si arata impecabil. Blond, ochi caprui cu o usoara umbra de verde, un corp bine lucrat, altletic, privire misterioasa, zambet ucigator,intr-un cuvant: Lucas.
“Arata chiar bine…”
Schita un zambet. Gandurile ii fura intrerupte de o voce ascutita. Era doamna Adams. Era o femeie mica de statura, dar vocea ei facea cat zece.
-Bine ati venit la Lotul National de Balet! In primul rand vreau sa va urez success, desi nu cred ca veti avea nevoie datorita faptului ca nu se vor face atat de multe ore din pricina vremii. Oricum, sper sa nu fiti dezamagiti de acest lucru! In aceste doua saptamani se vor face doar doua ore dimineata. Restul zilei veti fi liberi, dar cine doreste sa se antreneze pe intuneric datorita faptului ca nu avem lumina seara din cauza vremii, este bine venit. Acum va puteti duce in camera, sa va instalati si sa va odihniti. Saptamanile acestea veti face ore cu mine, asa ca trebuie sa fiti in forma maxima! Puteti pleca!
Toata lumea cu exceptia Alyssei, Samanthei, Sophiei, lui Lucas si lui Christian se napustira pe usa. Doar ei cinci mai ramasesera cateva minute, dupa care plecasera in camera.
Afara nu mai era nici o lumina, cat de mica. Luna era acoperita de nori, iar stelele parca erau prea timide sa iasa de sub patura groasa.

“00:00”

“Ma iubeste cineva”

Schita un zambet dulce, dar si amar, Samantha. Era constienta ca daca se va mai ascunde, nu o va iubi nimeni. Va ramane singura, precum o pasare cu aripile taiate. Are 17 ani si nu a avut decat un prieten care a inselat-o cu cea mai buna prietena. De atunci a devenit mult mai inchisa, mai tacuta si mai inhibata. Uneori isi dorea sa fie ca Aly. Sa fie mereu vesela, fara sa o intereseze de alte persoane, cu multi prieteni, si mereu in centrul atentiei. Pe Aly mereu o iubea cineva. Si chiar daca erau gemene, baietii s-au simtit mereu atrasi mai mult de ea. Samantha era ca o umbra. O umbra pe care nimeni nu o scoatea la lumina. O umbra care nu a auzit niciodata cuvintele “Te iubesc” .
Aly intra in camera impreuna cu Sophie. Radeau si vorbeau neincetat. Baietii jucau adevar sau provocare si le-au invitat si pe ele. Se distrau. Ele, ei, mereu se distrau…
“Pe mine nu m-au invitat niciodata… Ma intreb… Cum e sa fii mereu intr-un grup de prieteni? As putea sa o rog pe Aly sa ma integreze si pe mine in acel grup, dar… Imi e rusine… Pana si de sora mea geamana imi e rusine.”
In camera intra Christian. Avea o expresie serioasa.
“Nu cred ca mai pot sa rezist! Trupul ei ma inebuneste… Imi pare rau daca te vei supara pe mine Aly, dar un sarut nu strica nimanui. “
Se aseza in pat, o lua de mana, si o saruta pasional, ca si cum ar fi vrut sa o devoreze. Stia ca nu va mai avea alta sansa. Din alt colt al camerei auzi o voce cunoscuta. Parca era vocea ei…
-E provocare sau pe bune? Chris chiar e indragostit de Samantha?
Cand auzi numele “Samantha”, ochii i se marira. Opri sarutul, slabind stransoarea. Ii privi ochii fiintei fragile ce statea in fata lui. Avea ochii inlacrimati si buzele ii tremurau. Suvitele roscate ii acopereau fata. O lacrima i se prelinse pe obrazul fin.

-Imi pare…

“Nu!”



http://i273.photobucket.com/albums/jj234...iru/16.jpg - Gemenele

Sper sa va placa! :D

Ja Ne!