Colectia mea de scrisuri.

[Dei]

Cine ?...

Cine oare ne încurajează atunci când ne-a dispărut orice dram de curaj?... O singură persoană este cea care ne încurajează mereu, ne dă sfaturi, se află lângă noi de fiecare dată când suntem veseli, trişti, bolnavi... Acea persoană e... mama. Dar prin ea ne vin toate de la Dumnezeu!
Cine oare te sprijină când ai nevoie de un sprijin?... Mulţi ar răspunde: părinţii, rudele, prietenii. E adevărat că părinţii te înţeleg cel mai bine, dar rudele şi prietenii au şi ei propriile lor probleme şi nu te pot înţelege uneori. Atunci, cel mai bun şi firesc răspuns este: Dumnezeu. El te cunoaşte, El te vede chiar dacă tu nu-L vezi, El e mereu lângă tine! Îşi trimite îngerul dat ţie de El!...
Cine te ridică atunci când tu te afunzi?... Îngerul! Pentru fiecare dintre noi e un înger care veghează, ridicându-ne.
Cine-ţi dă înapoi aripile când ele ţi-au fost tăiate?... Numai credinţa ! Speranţa că mâine este o nouă zi, că totul poate fi altfel!
Cine te iubeşte atunci când simţi că nimeni n-o face?... La această întrebare e bine să cauţi în interiorul tău răspunsul. E bine să pătrunzi în cămerile cele mai tainice ale sufletului tău, să scotoceşti prin sertarele închise din mintea ta pentru a găsi răspunsul.
Cine?... Cât de multe propoziţii încep cu această întrebare! Această întrebare este una mai simplă decât altele. Indiferent de întrebarea care începe cu “cine”, se găseşte întotdeauna un răspuns pentru ea!

Cum ?...

Cum poţi să-ţi ceri iertare de la cineva, când nici tu nu ştii prea bine?... Cum să vorbeşti cu cineva şi să-l faci să înţeleagă cât de mult ai greşit?...
Cum să te ascunzi, atunci când nici un loc de ascunzătoare nu mai e liber?... Cum să “bandajezi” o inimă rănită, când nu există bandaje pentru ea?... Cum poţi să taci şi să-i asculţi pe toţi, când simţi că ai vrea să strigi?... Cum poţi să nu vorbeşti, când ai atâtea de spus ?...
Cum să cauţi pe cineva care să te înţeleagă, când toţi în jurul tău nu te înţeleg?... Cum să stai să aduni la un loc bucăţile unei inimi sfărâmate, când însăşi timpul nu stă în loc?...
Cum să înveţi să comunici mai bine ca să nu răneşti pe cei din jurul tău?... Cum de poate fi viaţa atât de plină de necunoscut, de întrebări fără răspuns, atât de dură şi totuşi atât de frumoasă?...

Unde ?...

Unde oare te poţi duce când simţi că inima ţi-e sfâţiată în mii de bucăţi, iar timpul nu stă în loc ca tu să-ţi aduni bucăţile la un loc şi să le reasamblezi? Unde să îţi “aşterni” sufletul rănit, când ştii că toţi din jurul tău te-ar judeca? Cui oare să spui o frământare de-a ta, când ştii că răneşti pe cel căruia îi spui frământarea ta? Unde oare să-ţi aşterni părerile când ai impresia uneori că nici hârtia nu mai ţi-e suficientă?
Unde să-ţi “închizi” păsurile când ai impresia că nici jurnalul nu mai este un lucru intim? Cui oare să-i spui ceea ce te frământă când toţi în jurul tău te privesc printr-un ochi critic? Cui oare să spui “am greşit” şi să nu te înţeleagă prost sau să te judece? Unde te poţi ascunde de propriile greşeli când ele te vor ajunge mai devreme sau mai târziu? Unde să mergi să-ţi găseşti liniştea când zgomotele oraşului în care locuieşti devin prea infernale ori prea asurzitoare ca să mai le poţi suporta? Unde... Oare toate întrebările încep cu Unde?