[Yaoi] Modern Lover

[Aliss_anime]

Varsta minim?: +16
Gen: Yaoi
Limba: Roman?
Observa?ii cu privire la con?inut: -
Tipul de comentariu solicitat: Nu conteaza.

Capitolul 1

Modern

Ceasca de cafea sparta ma trezise la realtitate, imi spulberase visele ce pentru cateva ore imi parusera atat de reale. Acum ma aflam in fata adevarului, zgarie nori superficiali decorati strident ce ma lasau indiferent, o multitudine de masini si oameni de o banalitate dureroasa. Eram obisnuit cu asta, aceste non culori ma intampinau in fiecare dimineata, impreuna cu amintirea ta. Iar eu te simt in fiecare bataie a vantului ce imi cutremura fiecare vena, fiecare bataie a inimii, fiecare respiratie grea. Cad istovit langa cioburi, imi rezem capul de genunchi incercand sa-mi creez un intuneric pentru a te putea indeparta. Acest iad mistuitor ma chinuie de atata timp, acesti spini ma injunghie mai tare cu fiecare secunda ce trece in lipsa ta. Eu sunt doar o umbra printre alte milioane de umbre ce acopera acest pamant. Imi deschid lenes pleoapele incercand sa nu ma izbesc de lumina din camera. In stanga mea, pe jos, zacea sparta cesca de cafea pe care din greseala o dadusem jos in incercarea mea disperata de a opri sunetul ceasului. Oftez printre buzele uscate, danu-mi laoparte de pe frunte parul de un galben pai, ce continua parca din adins sa ma deranjeze. Ma trezisem cu o stare ciudata, parca nu mai avem acea pornire de a o suna. Hm, si cand ma gandesc ca azi-noapte ii trimiteam ca nebunul mesaj dupa mesaj..si ea...Pana la urma am facut un lucru fara valoare, nu mai merita sa o rog atat, la urma urmei nici nu cred ca o mai iubesc, pentru ea am fost un capriciu, de ce sa sufar? Pentru ce? Zambesc numai pentru mine, luasem o decizie dupa atatea zile de meloancolie, vruiam sa o uit, sa nu ma mai gandesc la acea fata care ma scosese din anonimat...care ma invatase sa fiu "barbat". Probabil ca am si uitat sa ma prezint...
Ma numesc Kay Salvatore, am optsprezece ani, sunt stundent la Universitatea de Parapsihologie si spre dezamagirea mea locuiesc singur deoarece parintii mei sunt plecati cu afacerile in Asia. Nu sunt prea multe de spus despre mine, imi place sa citesc in general romane de dragoste, mai cochetez cu muzica si bineinteles cu supranaturalul. Iubesc sa dezleg mistere, sa fiu in cautarea lor, sa aflu ce se afla dincolo de aceasta lume sau dincolo de ceea ce vedem noi. Uf, cu atata vorbaraie am uitat ca astazi incep orele la 8, mm si este deja ora 7: 20!! Nu, nu, trebuie sa ma grabesc! Ma duc repede in baie, imi spal fata cu apa si ma spal pe dinti cat de repede pot, desi imi placea sa stau dimineata in fata dulapului sa-mi aleg hainele potrivite, astazi nu avem timp, asa ca am scos repede o pereche de pantaloni negri, o camasa alba deschisa la doi nasturi si o cravata neagra lasata larg. Imi trec degetele prin par, aranjandu-l putin, imi iau geanta neagra de umar cu mapele si ies in graba din casa.
Obisnuiam sa iau metroul, aici in Leiden, Olanda, nu era prea multa aglomeratie si ajungeam de obicei la timp. Daca va intrebati ce caut eu aici? Ei bine, tata este olandez, mama coreeana si eu ceva intre. Am venit aici pentru facultate, este una dintre cele mai bune facultati de parapsihologie din lume...asa ca...
Am coborat cateva trepte pentru a intra in tunel, nu am mai asteptat sa cobor pe scarile rulante, si am luat primul tren care era si cel potrivit.
Am ajuns la Universitate pe la 8 si zece, am intarziat putin, insa nu aveam sa fiu certat prea tare pentru atata lucru. Cladirea impunatoare din fata mea detinea o istorie bogata, construita dupa vechea arhitectura, uneori iti dadea mici fiori pe sirea spinarii, dar apoi dupa ceva timp ajungeai sa te obisnuesti. Am intrat pe portile mari de metal, se pare ca portarul iar umbla hai-hui, am intrat astfel in coridorul lung si intunecos datorite formelor ciudate ale ferestrelor care nu lasau lumina sa patrunda prea mult. Sala mea se afla la etajul doi asa ca am pornit spre scari, ajungand in fata usii am tras adanc aer in piept si am intrat, in momentul in care am deschis usa toti se uiatu la mine, iar eu in pamant. M-am asezat in primul rand, cat mai departe de profesorul batran ce patea iritat de intarzierea mea si am scos o mapa. Mi-am asezat barbia pe palma si am inceput sa ma joc plictisit cu un pix, cursul nu era chiar pe gustul meu, insa am simtit deodata un parfum in dreapta mea si am tresarit lasandu-mi parul sa cada nestingherit pe fata...
- Erika...am spus eu mai mult soptind privind-o pe fata ce se afla langa mine.
Privirea ei a reusit sa ma inghete, ochii aceia...de un verde asurzitor conturati cu negru ma priveau ispititor, parca vrand sa ma faca sclavul lor in acel moment...Si buzele...carnoase, apetisante, evidentiate de un luciu natural...delicios, ah cat asi fi vrut...sa....
- Se pare ca esti hotarat sa ma uiti, imi spune ea pe un ton nepasator, dandusi dupa o ureche buclele de un castaniu inchis.
- Nu incerc sa fac nimic, vreau doar sa ma concentrez asupra cursului, asa ca daca imi dai voie...i-am spus totul atat de rapid parca vrand sa scap cat mai repede, asa ca am adunat totul de pe banca si am decis sa ma mut tocmai in primul rand.
Cursul nu a mai durat mult, cand am auzit soneria am privit in spate iar ea nu mai era. Am rasuflat usurat, mi-am bagat mapa in geanta, si am parasit sala.
- Serios? Ea? am ramas de-a dreptul masca cand mi-am intors privirea catre cel ce a spus acele cuvinte! Ce cauta "el" aici?
Nu am putut sa nu-i observ vestimentatia total neadecvata acestei institutii. Purta un fel de pantaloni negri, stramti, cu un material lung prins de curea, ce se prelingea la spatele lui pana aproape de genunchi. In sus pe abdomenul lui bine lucrate (nu am putut sa nu observ asta...) avea o camasa de aceas culoare, cu mansete mari prinse sus de un nasture alb. Parul lui, ciudat, de un negru dens era aranjat intr-o creasta avand evidentiata o suvita roscata ce se asorta perfect cu ochii lui de un verde apasator, iar in buza de jos stralucea nestingherit un cercel simplu.
- Poftim...? am soptit eu inghitind in sec.
Isi arcuise buzele carnoase, anormal de colorate, intr-un zambet aproape badjocoritor continuand sa-si aranjeze breteaua ghiozdanului.
- Esti patetic! Sa plangi dupa o curva...
- Ea, nu este o c..., am vrut eu sa spun insa nu am mai apucat deoarece el a pornit catre amicii lui lasandu-ma cu o stare ciudata, neinteleasa...cine se credea?