Memories.

[Diz]

Iarnă dragă, unde-mi ești?

Nu obișnuia nicidecum să facă plimbări singură, în tăcerea asurzitoare ( Exprimare "artistica" insa din pacate prost folosita. Din moment ce e tacere nu are cum sa fie asurzitoare. Ganditi si voi la sensul cuvintelor inainte sa scrieti si treceti peste faptul ca "suna frumos". Nu tot ce zboara se mananca. ) a nopții. Se simțea sufocată între pereții de culoare rozalie și draperiile roșii, care în bătaia focului de lumânare, aprindeau camera în umbre vii. Se săturase să se zvârcolească în patul călduros, dar singuratic, ascultând acele melodii vechi, de care se plictisise demult ( demult se refera la o perioada foarte indepartata, "pe vremuri", si nu cred ca asta vroiai sa zici aici. "De mult" e corect. ) . Simțea că nu-și găsea locul, așa că începu să caute un loc mai sumbru. Doar noaptea îi putea oferii ( un singur "i" ) atâta liniște, acel decor perfect, și doar ea îi putea promite că va tace, fără ca măcar s-o roage vreun pic ( cine? Noaptea sa o roage pe ea sa taca? Curios, nu stiam ca noaptea poate vorbi. ) . Stătea încuiată în gânduri, fără să mimeze vreun joc din priviri cu luna ( poate pentru ca luna nu are ochi? ) . Nici măcar ceata densă ce o învăluia cu repeziciune nu părea să o deranjeze. Stătea pierdută, învăluită într-o bucată elegantă de satin ( numai elegant nu mai este daca folosesti "bucata". Putei sa gasesti un sinomin mai frumos. ) , ce-i dezvelea umerii mici. Nici părul care începuse să se elibereze din cocul ei lejer, îndrumat de bătaia unui vânt rece spre ochi ( cocul era indrumat de vant spre ochii ei? Cum vine asta mai exact? Sau suvitele desprinse din coc, caz in care mai are sens, dar n-ai lasat sa se inteleaga asta. ) , nu o determina să se clintească. Îi sclipeau ochii dintr-un motiv incert ( Ochii nu sclipesc ca nu sunt felinare. Da, suna frumos si toate alea, dar cum am zis si mai sus, ganditi si voi exact la intelesul cuvintelor care le folositi si vedeti daca se potrivesc cu adevarat in text. ) . Se părea că lumina stelelor se oglindea prin ei ( eu una, sincer, n-am vazut niciodata ca stelele sa se oglindeasca in ochii cuiva. Doar in anime. ) , așa cum se oglindește vara în splendoarea mării. În cele din urmă, își strânge buzele lipsite de culoare ( n-au cum sa fie lipsite de culoare. Vinetii sa fie, si tot aveau o culoare. ) . Sângele, ce le dădea un ton rozaliu ( parca mai inainte nu aveau culoare buzele. Acum sunt rozalii? ) , cuprinzându-le de-a întregul, se scurse acum în obraji ( Buzele sunt sub obraji...nu vad cum poate sangele sa se "scurga" din buze in obraji. ) , mai vineți ca niciodată ( daca aveau acum sange in ei, de ce erau vineti? ). Își lăsă pleoapele să-i acopere încet ochii triști, din care începură să se scurgă, mai apoi, șiroaie cristaline ( lacrimile nu sunt cristaline. Nu esti prima persoana care foloseste expresia asta. Gasiti alte cuvinte pentru a descrie lacrimile. ) . Nu le oprii ( un singur "i" ) . Începu să strângă puternic, prefăcându-și ( cuvantul nu e bine folosit acolo. "strangandu-si" sau "transformandu-si" poate ) palmele în pumni mici, pe care îi așeză mai apoi pe genunchi. Închise puternic din ochi ( nu ii avea deja inchisi? Ca asa ai specificat mai inainte. ) , încrețindu-și sprâncenele, valuri năvălindu-i obrajii fierbinți ( "pe" obrajii fierbinti ) . Începu să plângă și mai puternic, scoțând suspine grave.
Era complet indignată acum. Anul trecut, când primăvara își făcea simțită doar puțin răsuflarea-i caldă și parfumu-i proaspăt, tânăra, își dete întâlnire în urmatorul an, cu primul fulg de nea care avea să cadă și să-i sărute obrazul ( poftim? Fraza asta nu are nici o logica. Plus, cand o persoana plange cum plange personajul tau, "indignat" nu este cuvantul potrivit sa il folosesti pentru a o descrie. ) . Deja îl aștepta de prea mult timp. Pierduse orice urmă de emoție, cu care trăise de-a lungul întregii așteptari ( adica ea plangea asa pentru ca nu ningea? Serios?! ) . Nimic nu îi putea alina tristețea: nici măcar vântul care îi dădea impresia că suflă din ce în ce mai cald, mici picurii de ploaie care doreau să o invite la dans ( I'm daaaaancing in the rain...scuze chiar nu m-am putut abtine. Ea statea acolo si plangea...pentru ca nu ningea (?!?!) si ploaia vroia sa o invite la dans...da. ) . Stătea acolo, închisă ca într-un cocon, așteptându-și fulgul să vie si să o sărute.

Dar el, nătângul, se lăsa așteptat..

Ok...pe panga faptul ca personajul tau era complet deprimat pentru ca nu ningea, si mai ca isi dadea duhul plangand ( serios?!), oneshot-ul asta nu prea are cap si coada. Am inteles care era ideea principala ( totusi...serios?! Pentru un fulg de nea? ) numai ca se simte ca si cum ai lasat-o in pom. Puteai sa dezvolti mai mult, sa explici de ce o afecta asa de tare, de ce a iesit doar cu o "bucata" de stofa afara noaptea cand putea sa stea sa se uite pe geam dupa fulgul respectiv. ( nu inteleg rostul imaginii in sine dar fie, sa zicem ). Dramatizezi prea mult situatia si se simte fals. Melodrama e un virus pe forumul asta, ma jur.
Ai o problema cu pusul mai multor "i" fata de cat ar fi nevoie, dar se poate remedia cu putina atentie din partea ta si un ochi peste cartea de romana.
Si de asemenea gandeste-te putin la sensul cuvintelor inainte sa le pui in text, ca nu toate merg bine impreuna.

Bafta in continuare.