P.S. I Love You +16/ +18

[Lexx45]

P.S. I Love You

Disclaimer: Nu detin niciun personaj din anime-ul Naruto al caror posesor adevarat este defapt Kishimoto Masashi si nu fac profit de pe urma personajelor sau intamplarilor.

Capitolul I: Inceputul sfarsitului

Sakura P.O.V.

[/font]

Stau si ma gandesc. Oare cu ce am gresit? De ce tot ce este rau mi se intampla mie? De ce eu trebuie sa sufar in timp ce toti ceilalti se bucura? De ce eu sunt cea care nu mai are nici o speranta in viata?
Stau pe marginea geamului si ma uit la ploaie. E ciudat dar ploaia ma relaxeaza. Ea imi este singura alinare. Ea imi este alaturi cand imi e greu. Cerul plange odata cu mine, raspandindu-si lacrimile pe stradutele orasului Tokyo. Nu imi iese din cap ceea ce mi-a facut. De ce eu? De ce a facut asta? Mi-a facut inima bucati si nu i-a pasat. Niciodata nu i-a pasat de mine si eu acum realizez. Am fost indragostita de el, am crezut in el. Pentru ce? Pentru ca el sa-si bata joc de mine? Nu va ramane asa! Va plati pentru ceea ce a facut. Nu-l voi lasa sa ma calce in picioare. Este un gunoi si asta va ramane. Dar totusi nu pot sa ma opresc din plans. Siroaie de lacrimi navalesc pe fata mea atunci cand in minte mi se deruleaza ca un film imaginile cu cei doi.

.....::::::Flashback:::::.....

Eram in drum spre casa iubitului meu. Vroiam sa-i fac o vizita surpriza de ziua lui si sa-l scot in oras inainte de petrecerea de diseara. Ajung in fata usii de la intrare si sun. Nu raspunde nimeni. Il sun pe mobil si nu raspunde dar totusi il aud cum suna in casa. Poate doarme. Intru pe usa si ma indrept spre camera lui de la etajul unu. Cand intru raman in stare de soc. Sasuke, baiatul care se presupune a fi iubitul meu statea pe cea mai ingamfata fata din scoala. “Faimoasa Karin”. Mda...chiar daca stiu ce reputatie are, nu voi spune ca Sasuke este nevinovat.
Incercand sa-mi stapanesc lacrimile ce-mi intepau ochii ma uitam la cei doi care se oprisera din activitatile lor. Karin cand ma vede zambeste invingatoare iar Sasuke se uita uimit la mine.

-De ce? Atat mi-a iesit pe gura. Niciun cuvant nu mai puteam rosti. Ma uit la cei doi care privesc in directii diferite apoi il vad pe Sasuke cum se apropie de mine. Nu stiu ce avea de gand sa faca.

-Pentru ca m-am plictisit. Doar nu credeai ca voi ramane doar cu tine, nu? Vise scumpo. Niciodata nu am pretuit o fata si nu voi incepe cu tine. Putin imi pasa de ce ai crezut tu.

.....::::::Endflasback:::::.....

Nu-mi vine sa cred ce mi-a spus. Cum a putut face asta? De ce a trebuit sa ma indragostesc ca toanta de el? Cum voi mai putea eu de-acum sa mai iubesc pe cineva? Cum voi mai putea avea incredere in cineva? Mii de intrebari fara raspuns navalesc in capul meu. Observ ca afara s-a intunecat. Cat de repede a trecut timpul. De dimineata stau si privesc ploaia. De fapt de o saptamana stau numai in camera mea. Chiar ar trebui sa mai ies. Trebuie sa-l uit. Nu trebuie sa sufar pentru el. Nu merita.

Cu aceste ganduri ma duc la culcare. Aveam de gand ca maine sa merg la o tura de shopping cu cea mai buna prietena a mea, Hinata. Ea era o fata foarte draguta, cu parul lung si negru cu reflexii albastre si ochii de o nuanta forte frumoasa de lila. Eram foarte deschisa in fata ei. Ii spuneam orice si ea mereu avea timp sa-mi asculte necazurile. Intr-un sfarsit somnul vine si pe la mine adormind neintoarsa toata noaptea.

Dimineata nu ezita sa apara. Ca de obicei ma trezesc pe la noua si ma indrept spre baie pentru a-mi face siesta de dimineata. La contactul gresiei cu piciorul meu, tresar, fiind o diferenta de temperatura destul de mare. Ma spal pe dinti si pe fata dupa care fac un dus scurt. Ajunsa inapoi in camera mea ma indrept spre dulap de unde imi aleg o fusta scurta de blugi si un maieu negru, iar in picioare o pereche de balerini tot negri. Machiajul a fost natural fiind format din luciu de buze si putin rimel. Am sunat-o pe Hinata si am stabilit sa ne intalnim in fata la mall in jumatate de ora dupa care am luat micul dejun.

Nu-mi vine sa cred ca ies din casa. Nu am mai vazut peisajele naturii de o saptamana. Ies din casa, incui usa, dupa care ma indrept spre centrul comercial. Nu aveam mult de mers. O iau prin parc si in timp ce mergeam admiram peisajul ce se asternea sub ochii mei. Aeriana cum sunt reusesc sa dau peste cineva. La contactul cu acea persoana, am cazut amandoi in directii opuse. Ma ridic repede si incep sa-mi cer scuze si ii spun ca nu am facut-o intentionat. Cand ma uit mai atent la persoana peste care am dat observ ca este chiar...[align=center]