[Naruto] Jail is my home

[Ayumi Michaelis]

Hello>:D<! Acesta nu este un fic SasuSaku, este unul KonanXPain :> si mentionez ca este primul meu fic! Deci mai usor cu critica :))

Disclaimer: Nu detin niciun personaj din anime-ul/ manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje.

Varsta minima: 18
Gen: Actiune, drama, romanta, psihologic
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Limbaj vulgar, scene de violenta
Tipul de comentariu solicitat: simpla sau avansata, cum doriti ^_^



Capitolul I: Nice to meet you, I'm insane
~Konan~

Este o dimineata frumoasa de vara , tocmai m-am trezit si ma indrept spre fereastra mea roz din camera mea roz. Privesc pe geam si vad unicorni mov care zboara , ponei roz care se joaca si brusc razele soarelui ma orbesc. Da’ de unde ? Nu sunt o printesa ca sa traiesc intr-o lume roz a unicornilor. Tot ce am povestit pana acum sunt doar halucinatii de la droguri , iar „soarele orbitor" este defapt lanterna gardianului care ma intreaba daca mai traiesc sau nu .

Din pacate traiesc-Dar sa revenim . Se pare ca astazi avem „prospatura" gardienii, pe care ii urasc profund, au adus un alt tip si il arunca tocmai langa celula mea? Nu pot sa cred! Speram ca macar in inchisoare pot avea si eu putina liniste, dar nu, se gandesc ei sa aduca pe cineva. Am decis sa il ignor pe tip momentan, pare destul de ciudat . In viata mea nu am vazut persoane cu un par atat de portocaliu, adica ce ? Se crede imparatul regatului portocalelor sau mai bine zis al citricelor, excluzand lamaia . Si are o gramada de piercing-uri, adica am si eu cateva dar el are prea multe in nas si urechi. Si ce e cu ochii aia mov? Sper ca poarta lentile, ca altfel ar fi prea ciudat, dar de ce il critic? Si eu sunt ciudata. Parul meu este albastrui iar ochii- nici nu stiu cum sa ii descriu , sunt un fel de portocaiu catre pfff-nu stiu, portocaliu! Avand in vedere ca amandoi suntem diferiti poate ar trebui sa il bag in seama, oricum ar fi prima persoana cu care incerc sa socializez. Se pare ca si el are de gand sa vorbim, se apropie lent de gratii si imi zice pe un ton foarte plictisit:

-Pisicuto, ce cauta o fata cu un chip atat de angelic la mititica?
Poftim? Eu, pisicuta? Daca indrazneste sa-mi mai spuna asa inca o data cred ca va trebui sa mi se prelungeasca perioada in care voi sta aici .
-Buna si tie, spun eu pe un ton batjocuritor, daca vrei sa vorbim ce-ar fi daca mai intai te-ai prezenta si tu. Eu sunt Konan, tu esti ?
-Sunt Pain, incantat de cunostinta. Deci de ce esti aici ?
De ce sunt eu aici. Nu e prima data cand mi se pune intrebarea asta si nu am nicio problema cu raspunsul .
-Pentru ca -
Dar nu apuc sa termin deoarece un gardian a venit sa ma duca la psihiatru. Off frate, nu iar! Dar nu aveam de ales, trebuia sa merg dupa el. Bineinteles ca dupa ce a intrat in celula mi-a pus catuse deoarece sunt prea „periculoasa" . M-a scos de acolo si paseam pe coridorul rece al acelui loc parca fara suflet.

Intr-un sfarsit am ajuns si la cabinet, unde mi-au fost inlaturate catusele. Pasesc oarecum sfios si o vad pe Yuki, psihiatrul care se ocupa de mine. Ea este singura persoana care s-a purtat frumos pe mine, singura care m-a tratat ca pe o fiinta umana. Nu stiu de ce, dar pur si simplu aceasta persoana ma facea sa ma simt bine, chiar daca sunt in inchisoare. Parul ei de un blond foarte deschis curgea pe umerii sai, ochii ei cenusii ma priveau mereu cu caldura, iar uneori mainile sale imi mangaiau parul. De multa vreme eram singura, dar ea oarecum tine la mine ca la o fiica si stiu asta sigur, simt asta. Poate ca sunt nebuna, avand in vedere ca sunt la psihiatrie sunt putin nebuna, dar stiu sigur ca femeia asta tine la mine.

Dupa ce ma asez imi da o hartia pe care era un model ciudat din cerneala. Ca deobicei m-a intrebat ce vad. M-am uitat atenta timp de doua minute si i-am spus:
-Tot ce vad eu este o plasa de paianjen in mijlocul careia este o insecta. Tu ce crezi ca e?
Oh nu! Avea o fata trista. Iar am dezamagit-o dar cu toate astea imi raspunde zambind :
-Ei bine Konan, eu vad o floare foarte frumoasa .
O floare? De ce nu m-am gandit si eu la asta? Eu una nu pot vedea partea buna a lucrurilor. Dupa alte intrebari mi-a spus ca pot pleca. Minunat! Iar gardian, iar catuse, iar celula! Dupa ce m-am asezat pe modestul pat incetul cu incetul pleoapele mi se impreuneaza si merg in lumea viselor.

____________________________________________________________________________________
Deci asta a fost primul capitol. Astept pareri, critici 8-| si sfaturi. Promit ca pun nextul cat de curand posibil daca primesc si eu macar un comentariu mic acolo ;;) .

Konan
Pain[ignorati-o pe Konan:D]
Yuki