Cainii vagabonzi

[Reveuse]

Sincer, niciodată, dar absolut niciodată nu m-a fugărit sau muşcat vreun câine vagabond. Nu pricep de ce mie nu mi se întâmplă, poate simt ei ceva pentru că eu chiar ador animalele, în special câinii şi am avut întotdeauna câte unul în casă. Momentan, am patru *doi dintre ei sunt prea mari şi stau afară*. De când eram mică mă trimitea mama la magazin după pâine *şi nu era un drum aşa scurt* şi nu mi s-a îmtâmplat nimic. Asta în condiţiile în care am stat mereu prin cartiere pline de câini. Nu mi-au făcut nimic, m-am împrietenit cu toţi. Singurul câine care m-a muşcat a fost al meu. Eram mică şi am tras-o de coadă.
Aşadar, o să dau dovadă de mult subiectivism. Sunt total împotriva eutanasierii. Pe mine oricum nu m-ar deranja dacă ar rămâne lucrurile aşa cum sunt. Mie îmi e indiferent. După părerea mea, un câine nu are de ce să muşte dacă nu e turbat şi mergând pe deviza asta m-am plimbat perfect în siguranţă pe străzi de la 3 ani când mă trimitea mama la magazin până acum, aproape de 15 ani.
Sterilizarea mi se pare o metodă bună. Lucrurile nu se rezolvă prin moarte, nu e nici creştinesc, nici etic, e absurd şi atât.
Sigur că nu o să se facă nimic în privinţa asta. Ar fi frumos dacă am avea şi noi adăposturi (adăposturi în care câinele să aibă ce mânca şi ar fi drăguţ să nici nu moară de sete, să nu fie nici bătut, eventual să vadă şi lumina soarelui), dar ştim că asta nu o să se întâmple...