[Terminat] Sharingan si timpul [+18 YAOI]

[Nywa]

[center]Capitolul 21[/center]

Alergam ca un disperat prin padure, incercand sa il gasesc pe Madara pentru a-l opri sa puna mana pe fostul corp a lui Anki si sa devina cu adevarat o amenintare si mai mare decat era. Gandul meu era inca la chakra care am vazut-o cand am fugit de la locul confruntari si in dreptul inimi simteam un usor junghi, ca si cand am pierdut ceva la care nu vroiam sa renunt. Nu prea am putut sa ma gandesc prea mult la acest lucru fiindca in fata mea aparu Kisame cu mai ditai sabia, la care nici un muchi facial nu sa inclintit din pozitia de desgust total si calm.
- Incotro Itachi Uchiha? Ma intreba pe vocea aia a lui ce ma zgaria pe urechi.
Mijesc ochii si imi activez Sharingan-ul, ducandu-mi mana la spate, vrand sa imi iau din gentuta un kunai, dar in schimb am luat niste fumigene ce le-am aruncat in el, explodand la contactul cu sabia sa, umpland in jurul sau de fum. Ma strecor pe langa el, pornind mai departe pentru a indeplini misiunea, care ne-a fost incredintata. Trebuia sa o duc pana la capat orice s-ar intampla, asta insemnad sa imi pierd chiar viata aici nu imi pasa, ca si asa viata mea a fost de cacat. Daca a fost de cacat pana acum, de ce te-ai zbatut in fiecare misiune sa scapi cu viata, in loc sa termini cu ea?Ma intreb in gand, facandu-ma sa imi dau seama ca acum am pentru ce sa lupt cu adevarat. Faceam acest lucru pentru Anki si sa nu ii fie rusine sa iasa din casa si sa fie aratat cu degetul din cauza unui las ca mine...
In ultima clipa am putut sa il evit pe Zetsu, ce vru sa imi prinda un picior, dar i-am arucat in cap o hartie explozibila, facandu-l sa se retraga imediat, pentru a scapa de ea. Zambesc amuzant, dar zambetul imi disparu de pe buze, cand in fata mea aparu insusi Madara Uchiha in persoana, alaturi de Sasuke, Orochimaru si Kabuto, facandu-ma sa mijesc ochii. Daca Sasuke era aici, inseamna ca... Nu! Nu are cum sa fi murit, fiindca un Enkin nu se da batut nici daca e capturat, dar mai in lupta libera! Ma pun in pozitie de lupta, iar javra aia argintie - Kabuto - ma ataca, uitandu-se de la barbie in jos, pentru ca sa nu pot sa ii citesc miscarile, dar parca ii vedeam si asa miscarile, chit ca nu il priveam in ochi. Dupa ce i-am parat miscarea mi-am dat seama ca, Kimera era un kekkei-genkay ce intrecea cu mult intelegerile umane si cel care il avea era propriul stapan al timpului. Acest lucru ma facu sa zambesc ironic si am inceput lupta cu argintiul...

Stateam intins in tarana, respirand cu dificultate, din cauza vanatarilor de pe corp ce le-am capatat in lupta, fiindca nu eram obisnuit cu Kimera in lupta. Cea mai proasta idee este sa lupti cu un kekkei-genkay caruia nu ii sti defel limitele. Il vad pe fratemiu cum inainteaza spre mine pentru a-mi taia capul, dar cand sa imi dea lovitura de gratie, Sasuke incremeni, cu sabia ridicata deasupra capului, apoi fusese azvarlit in Madara si impreuna intr-o stanca ce crescu din senin in spatele lor.
- Ce nesimtit ca pe noi nu ne-a invitat nimeni la petrecere, am auzit un glas de tanara si in fata mea, din pamant se ivi o tanara de douazeci si trei de ani.
Parul saten-inchis, lung, trecand de fund, avea prin el mici ace de brad, raspandind in acelasi timp mirosul de pin si de brad in jurul ei. Purta un fel de tunica maronie, despicata in spate, aratand ca avea o fustita neagra pe sub si manicile largi cu mici ondulati pe la tiv verzi, erau mai mari decat mana ei, dar am putut sa observ o pereche de gheare ce le avea pe mana.
- Atunci hai sa ne autoinvitam, fiindca Itachi nu se va supara, aud o voce barbateasca, venind chiar din spatele meu. Asa-i?
Ma intorc si dau cu ochii de un barbat de douazeci si cinci de ani, cu parul de un galben-pai usor ciufulit, ce ii atingea umerii. Ochii de un argintiu-lichid, il priveau pe Madara cu ura totala si chip. Era complet imbracat in alb, iar pe cab avea o bandana si un soare cu ata aurie, cusut pe materialul alb si la sold avea o katana cu taisi zimptat - nu o avea in teaca. Dau din cap ca nu ma supar ca se vor lupta ei, dar cine erau? Imi pareau cunoscuti, dar nu stiam de unde sa ii iau din amintiri. Satena isi intoarse chipul spre noi si atunci am putut sa ii vad ochii violeti cu trei puncte albe pe langa pupila, care era verticala, ce ma cercetau curios si usor ingrijorati.
- Deci pana la urma ati reusit sa rupeti sigiliul Timpului, dar e ciudat ca sunteti doar cinci - intre timp au mai aparut trei, o fata si doi baieti - si nu e al saselea. Focul, Apa, Vantul, Fulgerul si Pamantul insasi. Fondatori clanelor Aarra, Ryoushi, Tazu, Aisu si Shimekiri, dar unde este Enkin? Intreba Madara, facandu-ma sa constientizez ca cei cinci sunt membri echipei care o conduceam.
Din senin, aparu un barbat de douazeci si sase de ani, ce l-am recunoscut imediat dupa coada alba, infasurata in panza neagra. Anki! Traia si a revenit la forma sa originala, cu acelasi haine ca acum o suta de ani si poate chiar si mai bine. Cand il vazu, fondatorul clanului ingheta de spaima, inghitind in sec.
- Buna scarba! Marai Enkin si scoase o katana pe care am recunoscut-o imediat. Era Shitsunen*, o sabie data disparuta o data cu el, fiindca a fost creata de clan pentru conducatorul lor.
Sasuke il ataca pe albicios, dar Ryo ii iesi in intampinare - parul ii ajungea pana la umeri si ii era tot tepi si purta pieptat, aparatori din piele neagra, peste o pereche de pantaloni albastri si un tricou din plasa - trimitandu-l in secunda doi intr-un copac. Eu eram cu adevarat naucit. Ei erau cu adevarat insasi elementele in forma umana?...

___________
*uitare