11-02-2011, 09:27 AM
Multumim de comentarii 
Lecturare placuta in conitnuare ^_^
Capitolul 10
M-am trezit cu mana lui Yu peste gura mea. Ma cam speria acest lucru, insa se intampla ceva de cealalta parte a usii. Mi-a spus sa stau linistit si apoi sa ma imbrac. L-am ascultat intocmai, incepand sa imi iau hainele pe mine, ceea ce facu si el cateva minute mai tarziu.
A deschis mai apoi fereastra, m-a luat de mana si am sarit jos, eu aterizand in genunchi si el in picioare. Am vrut sa ma duc spre BMW, insa m-a oprit, aratand un Ferrari. I-a dezactivat alarma, ne-am urcat si a pornit in viteza. Ma cam plictiseam, asa ca am dat drumul la radio, unde am auzit ca eram cautat si ca fusesem vazut alaturi de Yu la motelul de unde fugisem.
Brunetul mi-a spus ca sunt cel mai cautat om din lume, ceea ce ma deranja nitel in sinea mea. Nu imi convenea ceea ce se intampla, nu vroiam sa mor, nu vroiam sa am pe cap un idiot precum Luminor care sa ma frece la creieri toata ziua, apoi sa fiu luat de langa ai mei de un vanator de care, de parca nu ar fi fost de ajuns, eram atras!
La un moment dat, Yu apasa frana. In fata masinii, exact pe mijlocul strazii, statea Shin si inca un barbat inalt si bine lucrat, cu parul negru prin in coada, pe care nu il cunosteam. Si nu cred ca as fi vrut sa se intample asta. Parea rau. Foarte rau! Brunetul imi ordona sa raman in masina si a coborat, lasandu-ma singur acolo. Au purtat o discutie scurta, dupa care porni spre masina. Shin il urma si se urca in spatele meu, incepand sa palavrageasca de cate si mai cate. La un moment dat a zis si de idiotul de frate-mio, care se bucura nespus ca disparusem. M-am uitat atent la Yu.
'' Oare ma rapise pentru ca asa ii spusese Luminor? ''. Dar nu, nu era posibil, fiindca il ura. Puteam simtea asta. Ii bausem sangele, ii vazusem ura din suflet, aproape ca ii puteam simti ura impartasita pentru hoitul ala de frate-mio.M-am bosumflat si am inceput sa ma uit pe geam, incercand sa nu mai ascult ceea ce se zicea in spatele meu.
Dupa putin tmp, Yu a oprit intr-o parcare, mi-a pus o sapca pe cap si el si-a pus capisonul, dupa care am coborat impreuna si Shin disparu. Super, macar scapasem de el! Am pornit prin Venetia, uitandu-ma atent prin jurul meu. Ce tare! M-am ales si cu o masca din acest oras.
Am ajuns intr-un sfarsit in fata unui bloc putin darapanat, dupa care am urcat sus si m-a poftit intr-un apartament frumos mobilat. Nu mi-am putut abtine un sunet de uimire, era superb acolo.
M-a luat sa imi arate camera. Ma uitam in jurul meu si ramaneam uimit de ceea ce vedeam: era plin de gust apartamentul asta, stil vechi. Am privit in jurul meu, acaparat de frumusetile alea nemaipomenite pe care le vedeam.
Cand am sfarsit de vizitat fiecare coltisor al apartamentului m-am dus in cameraunde disparuse Yu si am intredeschis usa incet si am privit spre brunetul care plangea trist pe pat. Nu imi permiteam sa ma apropii, fiindca mi-am dat seama ca vroia sa fie singur, asa ca am inchis usor usa, fara vreun zgomot, si am mers in sufragerie, unde vazusem un pian.
Ajuns acolo, m-am asezat la frumosul instrument si am inceput sa cand Moonight Sonata, un cantec ce il adoram de cand eram doar un copil. Am repetat melodia de cateva ori, apoi am inceput sa cant Love Story, o alta piesa ce o a veam la suflet. Cand am terminat intr-un sfarsit, m-am intors, sa ma ridic, si l-am vazut pe Yu stand in cadrul usii si privindu-ma.
- Iar... Iarta-ma, am mormait speriat. Iarta-ma ca am cantat la pian! i-am spus brunetului afisand o figura trista.
Ma privi cu blandete si raspunse:
- Nu ma deranjeaza. Acel instrument e preferatul lui Shin, nu al meu, mi-a spus surazand usor trist. Eu nu ma ating de el.
- Hei, Yu... am spus incet facand o pauza in vorbire, apoi am continuat: De ce ai vrut sa venit in Venetia?
Il vad mirandu-se si ridicand o spranceana. S-a asezat pe canapeaua din apropierea mea si spuse:
- Vampirii nu pot trece peste ape.
M-am uitat ciudat la el si i-am spus ca eu nu stiam asta. A suras din nou slab. Eu trecusem si nu patisem nimic rau. Poate pentru ca eram doar pe jumatate.. Nu ca ar fi contat.
Brunetul ramase pe ganduri si, la un moment dat, se incrunta. M-am uitat atent la el si am spus in soapta:
- Iarta-ma daca te-am suparat!
- Nu m-am suparat, doar ma gandeam...
In acel moment, dialogul ne-a fost intrerupt de trecerea unei frumoase dihanii pe jos: un soarice. Am scos un tipat si am sarit in canapea, luandu-l in brate pe Yu.
- Mi-e frica de soarici, am mormait strangandu-l aproape de mine.
Brunetul ma prinse in acel moment de barbie si ma trase spre el, privindu-ma fix in ochi cu un suras usor. M-am uitat nesigur la el. Ce avea de gand acum?
Insa isi lipi buzele de ale mele, facandu-ma sa uit orice lucru minor ce il aveam in minte. Fiori de placere imi strabatura trupul. Ma simteam ciudat, vinovat fata de Kiro al lui. De ce oare insa nu stiam.
Si-a intredeschis buzele si si-a lasat limba sa imi treaca peste buzele mele pe care le-am inredeschis la scurt timp dupa asta. Limba sa o cauta putin timp pe a mea, dupa care m-am lasat tras in jocul sau frenetic, participand si eu la sarutul sau incredibil de dulce.
L-am continuat asa probabil minute in sir, insa eu am rupt sarutul la un moment dat, mormaind usor. Mi-am trecut limba peste buze, iar Yu zambi si ma saruta usor inca o data, apoi spuse:
- Hai sa mancam ceva!
- Dar, Yu, sunt cautat, daca ne va vedea cineva?
Abia acum realizam ca vroiam sa stau langa Yu, nu langa ai mei, si, cu atat mai putin langa boul de frati-mio, care nu rata nicio ocazie sa nu se uite dupa curul meu, parca tragandu-mi-o de fiecare data.
Brunetul s-a ridicat si a iesit din camera, dupa care s-a intors cu doua spray-uri, unul maro si unul rosu, si incepu sa ma vopseasca in cap cu cel maro, apoi pe el cu cel ros, si iesiram impreuna in oras.
M-am apropiat tot mai tare de Yu in plimbarea noastra, si, la un moment dat, acesta ma lua de mana si imi zambi usor, apoi continuaram sa ne plimbam si sa zambim inocent. Lumea se uita dupa noi, insa lui Yu nu ii pasa asta, deci era ok. Mintea imi zbura la sarutul de mai inainte, insa nu indrazneam sa scot vreun cuvant.
Nu vroiam sa stric atmosfera placuta ce se crease intre noi doi.
Lecturare placuta in conitnuare ^_^
Capitolul 10
M-am trezit cu mana lui Yu peste gura mea. Ma cam speria acest lucru, insa se intampla ceva de cealalta parte a usii. Mi-a spus sa stau linistit si apoi sa ma imbrac. L-am ascultat intocmai, incepand sa imi iau hainele pe mine, ceea ce facu si el cateva minute mai tarziu.
A deschis mai apoi fereastra, m-a luat de mana si am sarit jos, eu aterizand in genunchi si el in picioare. Am vrut sa ma duc spre BMW, insa m-a oprit, aratand un Ferrari. I-a dezactivat alarma, ne-am urcat si a pornit in viteza. Ma cam plictiseam, asa ca am dat drumul la radio, unde am auzit ca eram cautat si ca fusesem vazut alaturi de Yu la motelul de unde fugisem.
Brunetul mi-a spus ca sunt cel mai cautat om din lume, ceea ce ma deranja nitel in sinea mea. Nu imi convenea ceea ce se intampla, nu vroiam sa mor, nu vroiam sa am pe cap un idiot precum Luminor care sa ma frece la creieri toata ziua, apoi sa fiu luat de langa ai mei de un vanator de care, de parca nu ar fi fost de ajuns, eram atras!
La un moment dat, Yu apasa frana. In fata masinii, exact pe mijlocul strazii, statea Shin si inca un barbat inalt si bine lucrat, cu parul negru prin in coada, pe care nu il cunosteam. Si nu cred ca as fi vrut sa se intample asta. Parea rau. Foarte rau! Brunetul imi ordona sa raman in masina si a coborat, lasandu-ma singur acolo. Au purtat o discutie scurta, dupa care porni spre masina. Shin il urma si se urca in spatele meu, incepand sa palavrageasca de cate si mai cate. La un moment dat a zis si de idiotul de frate-mio, care se bucura nespus ca disparusem. M-am uitat atent la Yu.
'' Oare ma rapise pentru ca asa ii spusese Luminor? ''. Dar nu, nu era posibil, fiindca il ura. Puteam simtea asta. Ii bausem sangele, ii vazusem ura din suflet, aproape ca ii puteam simti ura impartasita pentru hoitul ala de frate-mio.M-am bosumflat si am inceput sa ma uit pe geam, incercand sa nu mai ascult ceea ce se zicea in spatele meu.
Dupa putin tmp, Yu a oprit intr-o parcare, mi-a pus o sapca pe cap si el si-a pus capisonul, dupa care am coborat impreuna si Shin disparu. Super, macar scapasem de el! Am pornit prin Venetia, uitandu-ma atent prin jurul meu. Ce tare! M-am ales si cu o masca din acest oras.
Am ajuns intr-un sfarsit in fata unui bloc putin darapanat, dupa care am urcat sus si m-a poftit intr-un apartament frumos mobilat. Nu mi-am putut abtine un sunet de uimire, era superb acolo.
M-a luat sa imi arate camera. Ma uitam in jurul meu si ramaneam uimit de ceea ce vedeam: era plin de gust apartamentul asta, stil vechi. Am privit in jurul meu, acaparat de frumusetile alea nemaipomenite pe care le vedeam.
Cand am sfarsit de vizitat fiecare coltisor al apartamentului m-am dus in cameraunde disparuse Yu si am intredeschis usa incet si am privit spre brunetul care plangea trist pe pat. Nu imi permiteam sa ma apropii, fiindca mi-am dat seama ca vroia sa fie singur, asa ca am inchis usor usa, fara vreun zgomot, si am mers in sufragerie, unde vazusem un pian.
Ajuns acolo, m-am asezat la frumosul instrument si am inceput sa cand Moonight Sonata, un cantec ce il adoram de cand eram doar un copil. Am repetat melodia de cateva ori, apoi am inceput sa cant Love Story, o alta piesa ce o a veam la suflet. Cand am terminat intr-un sfarsit, m-am intors, sa ma ridic, si l-am vazut pe Yu stand in cadrul usii si privindu-ma.
- Iar... Iarta-ma, am mormait speriat. Iarta-ma ca am cantat la pian! i-am spus brunetului afisand o figura trista.
Ma privi cu blandete si raspunse:
- Nu ma deranjeaza. Acel instrument e preferatul lui Shin, nu al meu, mi-a spus surazand usor trist. Eu nu ma ating de el.
- Hei, Yu... am spus incet facand o pauza in vorbire, apoi am continuat: De ce ai vrut sa venit in Venetia?
Il vad mirandu-se si ridicand o spranceana. S-a asezat pe canapeaua din apropierea mea si spuse:
- Vampirii nu pot trece peste ape.
M-am uitat ciudat la el si i-am spus ca eu nu stiam asta. A suras din nou slab. Eu trecusem si nu patisem nimic rau. Poate pentru ca eram doar pe jumatate.. Nu ca ar fi contat.
Brunetul ramase pe ganduri si, la un moment dat, se incrunta. M-am uitat atent la el si am spus in soapta:
- Iarta-ma daca te-am suparat!
- Nu m-am suparat, doar ma gandeam...
In acel moment, dialogul ne-a fost intrerupt de trecerea unei frumoase dihanii pe jos: un soarice. Am scos un tipat si am sarit in canapea, luandu-l in brate pe Yu.
- Mi-e frica de soarici, am mormait strangandu-l aproape de mine.
Brunetul ma prinse in acel moment de barbie si ma trase spre el, privindu-ma fix in ochi cu un suras usor. M-am uitat nesigur la el. Ce avea de gand acum?
Insa isi lipi buzele de ale mele, facandu-ma sa uit orice lucru minor ce il aveam in minte. Fiori de placere imi strabatura trupul. Ma simteam ciudat, vinovat fata de Kiro al lui. De ce oare insa nu stiam.
Si-a intredeschis buzele si si-a lasat limba sa imi treaca peste buzele mele pe care le-am inredeschis la scurt timp dupa asta. Limba sa o cauta putin timp pe a mea, dupa care m-am lasat tras in jocul sau frenetic, participand si eu la sarutul sau incredibil de dulce.
L-am continuat asa probabil minute in sir, insa eu am rupt sarutul la un moment dat, mormaind usor. Mi-am trecut limba peste buze, iar Yu zambi si ma saruta usor inca o data, apoi spuse:
- Hai sa mancam ceva!
- Dar, Yu, sunt cautat, daca ne va vedea cineva?
Abia acum realizam ca vroiam sa stau langa Yu, nu langa ai mei, si, cu atat mai putin langa boul de frati-mio, care nu rata nicio ocazie sa nu se uite dupa curul meu, parca tragandu-mi-o de fiecare data.
Brunetul s-a ridicat si a iesit din camera, dupa care s-a intors cu doua spray-uri, unul maro si unul rosu, si incepu sa ma vopseasca in cap cu cel maro, apoi pe el cu cel ros, si iesiram impreuna in oras.
M-am apropiat tot mai tare de Yu in plimbarea noastra, si, la un moment dat, acesta ma lua de mana si imi zambi usor, apoi continuaram sa ne plimbam si sa zambim inocent. Lumea se uita dupa noi, insa lui Yu nu ii pasa asta, deci era ok. Mintea imi zbura la sarutul de mai inainte, insa nu indrazneam sa scot vreun cuvant.
Nu vroiam sa stric atmosfera placuta ce se crease intre noi doi.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour