16-09-2010, 10:36 AM
DEfapt, viki a renuntat la aceasta poveste. Si daca ea a renuntat, o sa continui eu, pana va vrea cineva sa se alature ficului meu, sa il facem impreuna.
Capitolul 2 Germanii
Era dimineata. Soarele imi intrase in camera mare si spatioasa. Eu am coborat incet din patul inalt. Ma indreptam spre bucatarie, cand am auit niste tipete ingrozitoare. Cu un colt de paine am urcat la ultimul etaj, de unde se auzeau tipetele. Scarile erau murdare de sange...deja eram ingrozita la ceea ce s-ar fi putut intampla. Ma gandeam la o suta de mii de posibilitati, de crima. Cu toate ca nu o suportam pe matusa, ma gandeam si la ea. Am ajuns la ultimul etaj. Eram ingrozita. Intrasem si ce vazusem? Matusa si unchiul tipau. Erau la pamant. Fusesera impuscati in umar. "Norocul lor ca nu au fost impuscati in cap", ma gandeam eu. Ii ridic de pe jos si incerc sa ii intreb ce s-a intamplat. Matusa imi spusese doar sa chem doctorul. Eu, foarte grabita, fugeam in camasa de noapte spre bucatarie, sa sun doctorul.
-Alo, aici doctorul Fredinzki.
-Doctore Fredinski, sunt Shanzele de Parvanti. Matusa mea si unchiul meu, au nevoie de ajutorul tau. Au fost impuscati in umar. Veniti repede!
-Acum voi veni Shanzele. Nu te panica fetito! Ai grija sa nu sangereze mult. infasoara rana cu o carpa, pana vin eu.
-Desigur doctore. La revedere si grabiti-va!
Telefonul se inchise. Dupa cum vorbea doctorul, era foarte ingrijorat si grabit spre a veni la noi, la conac. M-am dus din nou sus sa vad cum se simt matusa si unchiul. Le-am bandajat rana cu cate un bandaj. Nu puteau vorbi.
-Du-te si cheama-l pe gradinar. El ne poate duce de aici, spuse unchiul, printre picaturi.
Mainele mele erau pline de sange si chiar daca imi venea sa lesin, am continuat sa alerg spre gradina.
-Gradinarule! strigam eu in toata gura prin gradina.
Cand gradinarul ma vede murdara de sange, vine repede spre mine.
-Ce s-a intamplat bombonica? De ce esti plina de sange?
-Matusa si unchiul, au fost impuscati in umar, si m-au rugat daca poti sa ii duci in alt loc.
Gradinarul fugi repede spre casa. Ii spuse bucataresei de cele intamplate.
-Bombonico, vin-o sa te spal.
-Bine. Gradinarule, ai grija de ei, te rog si adui la parter, in camera ALBA.
-Desigur bomobnico, spuse el, fugind spre etaj.
Trecusera 10 minute iar eu eram curata, fara acele pete de sange. De o data, se auzise soneria. Eu ma grabisem sa deschid usa. Era chiar doctorul, impreuna cu un baietel. Ma uitam mai bine, si il vazusem chiar pe Marrio. Nu stiam ca tatal lui era asa de important.
-Bun veni doctore, matusa si unchiul sunt in Sala Alba.
-Multumes Shanzele, l-am adus pe fiul meu cu mine sper ca nu va deranjeaza.
-Nu, nu ne deranjeaza.
Doctorul Fredinski fugi spre camera, iar eu ramasesem impreuna cu Marrio. Iar ma cuprindea un fior in tot corpul. La varsta aceea, nu intelegeam ce se intampla cu mine si matusii nu ii puteam dezvalui. Noi incepusem sa ne jucam cu jucariile mele. Aveam multe papusi, in camera mea de la etaj dar, aveam si cateva masinute, dintre care si un tanc. Pe Marrio il pasionau tancurile si soldatii.
- Cand o sa ma fac mare, vreau sa ma duc in armata, imi dezvalui el, mandru de asta.
- In armata?! Si ce ai sa faci cu familia ta?
-O las acasa.
Acele cuvinte ma amutisera. Ma gandeam ca acel baiat avea alte ideii de viitor. Dar nu. El isi dorea sa fie in armata. Eu ma infuriasem.
-Cum asa?! Ai sa iti lasi copii si sotia in pericol, pentru a trage cu pusca? spusem eu, destul de aprinsa.
-Nu am vrut sa te superi, dar asta este doarinta mea. As dori doar o data sa vad cum este... Nu as vrea sa imi neglijez familia, as iubio si pe ea, spuse el, tot cu gansul la tancuri, arme si tot felul de prostii.
Nu mai aveam cuvinte. Imi venea sa il plesnesc, caci imi placea prea mult de el.. si ma enervau cuvintele lui nepasatoare. Dar ma oprisem, ca auzisem plansete in cealalta camera.
Capitolul 2 Germanii
Era dimineata. Soarele imi intrase in camera mare si spatioasa. Eu am coborat incet din patul inalt. Ma indreptam spre bucatarie, cand am auit niste tipete ingrozitoare. Cu un colt de paine am urcat la ultimul etaj, de unde se auzeau tipetele. Scarile erau murdare de sange...deja eram ingrozita la ceea ce s-ar fi putut intampla. Ma gandeam la o suta de mii de posibilitati, de crima. Cu toate ca nu o suportam pe matusa, ma gandeam si la ea. Am ajuns la ultimul etaj. Eram ingrozita. Intrasem si ce vazusem? Matusa si unchiul tipau. Erau la pamant. Fusesera impuscati in umar. "Norocul lor ca nu au fost impuscati in cap", ma gandeam eu. Ii ridic de pe jos si incerc sa ii intreb ce s-a intamplat. Matusa imi spusese doar sa chem doctorul. Eu, foarte grabita, fugeam in camasa de noapte spre bucatarie, sa sun doctorul.
-Alo, aici doctorul Fredinzki.
-Doctore Fredinski, sunt Shanzele de Parvanti. Matusa mea si unchiul meu, au nevoie de ajutorul tau. Au fost impuscati in umar. Veniti repede!
-Acum voi veni Shanzele. Nu te panica fetito! Ai grija sa nu sangereze mult. infasoara rana cu o carpa, pana vin eu.
-Desigur doctore. La revedere si grabiti-va!
Telefonul se inchise. Dupa cum vorbea doctorul, era foarte ingrijorat si grabit spre a veni la noi, la conac. M-am dus din nou sus sa vad cum se simt matusa si unchiul. Le-am bandajat rana cu cate un bandaj. Nu puteau vorbi.
-Du-te si cheama-l pe gradinar. El ne poate duce de aici, spuse unchiul, printre picaturi.
Mainele mele erau pline de sange si chiar daca imi venea sa lesin, am continuat sa alerg spre gradina.
-Gradinarule! strigam eu in toata gura prin gradina.
Cand gradinarul ma vede murdara de sange, vine repede spre mine.
-Ce s-a intamplat bombonica? De ce esti plina de sange?
-Matusa si unchiul, au fost impuscati in umar, si m-au rugat daca poti sa ii duci in alt loc.
Gradinarul fugi repede spre casa. Ii spuse bucataresei de cele intamplate.
-Bombonico, vin-o sa te spal.
-Bine. Gradinarule, ai grija de ei, te rog si adui la parter, in camera ALBA.
-Desigur bomobnico, spuse el, fugind spre etaj.
Trecusera 10 minute iar eu eram curata, fara acele pete de sange. De o data, se auzise soneria. Eu ma grabisem sa deschid usa. Era chiar doctorul, impreuna cu un baietel. Ma uitam mai bine, si il vazusem chiar pe Marrio. Nu stiam ca tatal lui era asa de important.
-Bun veni doctore, matusa si unchiul sunt in Sala Alba.
-Multumes Shanzele, l-am adus pe fiul meu cu mine sper ca nu va deranjeaza.
-Nu, nu ne deranjeaza.
Doctorul Fredinski fugi spre camera, iar eu ramasesem impreuna cu Marrio. Iar ma cuprindea un fior in tot corpul. La varsta aceea, nu intelegeam ce se intampla cu mine si matusii nu ii puteam dezvalui. Noi incepusem sa ne jucam cu jucariile mele. Aveam multe papusi, in camera mea de la etaj dar, aveam si cateva masinute, dintre care si un tanc. Pe Marrio il pasionau tancurile si soldatii.
- Cand o sa ma fac mare, vreau sa ma duc in armata, imi dezvalui el, mandru de asta.
- In armata?! Si ce ai sa faci cu familia ta?
-O las acasa.
Acele cuvinte ma amutisera. Ma gandeam ca acel baiat avea alte ideii de viitor. Dar nu. El isi dorea sa fie in armata. Eu ma infuriasem.
-Cum asa?! Ai sa iti lasi copii si sotia in pericol, pentru a trage cu pusca? spusem eu, destul de aprinsa.
-Nu am vrut sa te superi, dar asta este doarinta mea. As dori doar o data sa vad cum este... Nu as vrea sa imi neglijez familia, as iubio si pe ea, spuse el, tot cu gansul la tancuri, arme si tot felul de prostii.
Nu mai aveam cuvinte. Imi venea sa il plesnesc, caci imi placea prea mult de el.. si ma enervau cuvintele lui nepasatoare. Dar ma oprisem, ca auzisem plansete in cealalta camera.