Bună ziua ! Ce faceţi ? Şi eu vă iubesc, acum nu vă închinaţi. Bun eu şi Deea ne-am hotărât să facem un fic împreună. E original doar daia e situat la această secţiune. Oricum sper să vă placă ce scriem şi vă aşteptăm cu opinii, critici şi comentarii de care doriţi. Sperăm să vă placă şi să mai treceţi pe la noi din când în când.
Nume : Roşul tău în seringa mea
Genuri : Romance, Dramă.
Limită de vârstă : Dap, va fi la plus 16 ani dar când va sosi vremea specificăm
Ficul e făcut în colaborare cu Deea. Ea va scrie din perspectiva Giuliei, iar eu din perspectiva lui David. Hope you’ll like it and enjoy .
Capitolul 1
Nume : Roşul tău în seringa mea
Genuri : Romance, Dramă.
Limită de vârstă : Dap, va fi la plus 16 ani dar când va sosi vremea specificăm
Ficul e făcut în colaborare cu Deea. Ea va scrie din perspectiva Giuliei, iar eu din perspectiva lui David. Hope you’ll like it and enjoy .
Capitolul 1
-Aveţi o fetiţă.
Cuvintele veniseră pentru ea ca un cadou în acea zi. Nu se aşteptase să-i dau eu vestea cea mare. Chinul naşterii prin care trecuse timp de 6 ore se terminase. Ginecologul care îmi era şi prieten foarte bun încă din facultate mă trimisese pe mine să o anunţ pe mămica fericită că avea o fetiţă sănătoasă. Era chiar drăgălaşă şi avea ochii ei. Nu eram eu cel care o ajutase la naştere, însă îmi venea şi mie rândul. De ce alesesem meseria asta ? Din plăcere. Atunci când simţi că mai e puţin până în ziua naşterii observi fericirea din ochii femeii nerăbdătoare, dar totuşi o teamă o blochează. Teama de complicaţii probabil. Îmi plăcea medicina încă de când eram mic. Adoram să fac asta. La asta mă şi pricepeam cel mai tare. Terminasem facultatea de trei ani şi eram mândru de mine. Până acum avusem o groază de familii fericite şi ştiam că e meseria ce mă împlinea emoţional pe deasupra. Spitalul era locul în care îmi petreceam majoritatea timpului şi unde mai adormeam din când în când. Dacă înimeream zile în care eram de gardă era şi mai bine. Pe acasă treceam destul de rar. Mai stăteam la mama acasă să o ajut, iar cu tata plecam la peşte. În apartament mergeam când eram extrem de obosit şi nu puteam să mai dau pe la mama că nu mai avea nevoie să o ajut. Ce mă irita când mă duceam la mama era că mă tot enerva că sunt burlac. Nu înţelegea de ce eu la aproape 30 de ani sunt burlac, dar chiar nu mă interesa nimeni. Probabil că la 70 de ani tot în cabinetul de la spital stăteam aşteptând femei însărcinate la consult. Asta făceam în fiecare zi mai puţin în concediu şi weekenduri. O amică foarte bună de a mea pe care o cunoscusem încă din facultate mă plăcuse încă din primul an, dar i-am explicat că nu simt acelaşi lucru. Era oarecum dezamăgită, dar a înţeles că eu nu pot să fiu forţat să iubesc pe cineva. Dacă mă voi îndrăgosti, o voi face pur şi simplu, dar nu vreau relaţii propuse. Nici timp nu aveam de o relaţie. Ieşisem din gardă şi mă pregăteam să plec cu maşina acasă la apartament. Nu vroiam să trec acum pe la mama fiindcă ziua îşi invită vecinele la bârfe şi cafele, iar eu chiar aveam nevoie de somn şi linişte în acele momente. Dacă stăteam să îmi ţin perna pe urechi sau dopuri de urechi nu rezolvam nimic. Apartamentul meu era cel mai liniştit loc de pe pământ. Nu renunţam aşa uşor la el. Am plecat încet cu maşina. Nu vroiam să mă trezesc cu un accident. Se putea ca un dobitoc să intre în mine sau eu să fiu dobitocul şi să intru în cineva. Am pornit-o uşurel pe şosea ca să nu provoc dezastru pe acolo. La ce obosit eram puteam să pierd controlul şi să intru în cineva. Nu puteam permite aşa ceva, ce dracu’. În oglinda maşinii îmi puteam vedea ochii obosiţi şi nedormiţi. Parcă implorau să îi las să se închidă. Negrul ăla nu se mai deosebea. Acum parcă era un gri tot din cauza oboselii. Nu mai spun de păr care era ciufulit şi transpirat. Firele de păr negre îmi intrau în ochi şi mă deranjau. Dacă mă duceam la mama aşa cu siguranţă mi-ar fi dat în cap cu ceva şi m-ar fi pus să dorm. Noroc că ajunsesem acasă şi am parcat maşina apoi am intrat în bloc. Patul parcă mă chema. Se afla în mijlocul dormitorului unde în stânga şi dreapta acestuia aveam nişte dulăpioare unde îmi ţineam diverse chestii. Lângă baie aveam dulapul cu haine şi undeva mai încolo biroul cu laptopul. Baia era undeva lângă dulap şi cum intrai dădeai peste nişte pereţi albaştrii şi o chiuvetă şi un duş obişnuit. M – am aruncat în pat aşa îmbrăcat şi am uitat de mine complet. Nu am mai dat atenţie la nimic altceva şi am adormit. Eram extrem de obosit. După ce mă trezeam aveam de gând să fac un duş şi să mănânc. Norocul meu că apartamentul era în ordine. După ce m-am trezit eram proaspăt. Parcă trupul meu cerşise după somn. Mă băgasem la un duş ca apoi să mănânc….cina. Era în jur de şase jumătate seara. Aveam de gând să mănânc nişte spaghete cu sos o reţetă olandeză văzută la televizor şi apoi să-mi pregătesc o salată de fructe. Cred că mai rămăsese nişte căpşuni de vinerea trecută. Am lăsat spaghetele la fiert şi m-am dus la duş. Cred că fusese cea mai grozavă experienţă posibilă. M-am lăsat dus de val acolo şi iubeam să simt acele picături fierbinţi pe trupul meu. Mai aveam puţin şi gemeam. Nu eram în toate minţile de fapt. Mă controlam, mă controlam…
Într-un final am ieşit. Nu-s genul să povestesc ce am făcut la baie. Prea plictisitor. Am ajuns în bucătărie unde mi-am aşezat în farfurie spaghetele, carnea şi sosul şi într-un bol am tăiat fructele. În timp ce tăiam căpşunile, portocalele, bananele şi celelalte fructe, lăsam spaghetele şi restul la răcit. Mă ardea limba dacă le mâncam aşa. Am preparat şi siropul de ciocolată şi l-am turnat peste fructele din bol. Am amestecat conţinutul cu o paletă de bucătărie şi le-am lăsat la frigider puţin. Îmi era foame de muream aşa că le-am mâncat cu poftă, apoi au urmat fructele. Nu ştiu de ce avusem impresia că mai trebuia sare, deşi nu sunt genul să toarne solniţa în mâncare, însă în opinia mea mai trebuiau ceva sare. Le-am mâncat aşa oricum. Carnea era îndeauns de sărată încât să le facă şi pe spaghete să fie la fel la gust. După am plecat în dormitor. Dat fiind că era seară de ce să nu profit. Aveam de ales între a merge la mama, a merge prin oraş sau a sta să mă uit la un anime. Da, da, da mă uitam de când aveam 12 ani nimic nou. Tata se uită şi acum la vârsta de 80 de ani aproape. Vreau să iau puţin aer aşa că mă îmbrac cu un costum şi ies afară. Nu pot suporta altceva în afară de costum. Îmi iau şi mobilul în caz că sunt căutat şi plec. Străzile sunt goale. Nimeni nu mai rătăceşte în parc la ora aia doar eu. Probabil că sunt prin cluburi. Sunt oarecum sătul de oraşul acesta, dar nu pot pleca. Sunt legat prea mult de munca mea. Aici am un apartament frumos e şi mama aici şi tata. Nu îi pot lăsa singuri. Dar mamam cu obsesia ei legată de prietena mea. Vrea neapărat nepoţi. Considera ca la vârsta ei are nevoie de nepoţi pe care să-i îngrijească şi cu care să plece în parc. Cum să îi ofer nepoţi când eu nu am pe nimeni. Şi nici că voi avea pe cineva. Eu un medic care de abia trece pe acasă…
Cuvintele veniseră pentru ea ca un cadou în acea zi. Nu se aşteptase să-i dau eu vestea cea mare. Chinul naşterii prin care trecuse timp de 6 ore se terminase. Ginecologul care îmi era şi prieten foarte bun încă din facultate mă trimisese pe mine să o anunţ pe mămica fericită că avea o fetiţă sănătoasă. Era chiar drăgălaşă şi avea ochii ei. Nu eram eu cel care o ajutase la naştere, însă îmi venea şi mie rândul. De ce alesesem meseria asta ? Din plăcere. Atunci când simţi că mai e puţin până în ziua naşterii observi fericirea din ochii femeii nerăbdătoare, dar totuşi o teamă o blochează. Teama de complicaţii probabil. Îmi plăcea medicina încă de când eram mic. Adoram să fac asta. La asta mă şi pricepeam cel mai tare. Terminasem facultatea de trei ani şi eram mândru de mine. Până acum avusem o groază de familii fericite şi ştiam că e meseria ce mă împlinea emoţional pe deasupra. Spitalul era locul în care îmi petreceam majoritatea timpului şi unde mai adormeam din când în când. Dacă înimeream zile în care eram de gardă era şi mai bine. Pe acasă treceam destul de rar. Mai stăteam la mama acasă să o ajut, iar cu tata plecam la peşte. În apartament mergeam când eram extrem de obosit şi nu puteam să mai dau pe la mama că nu mai avea nevoie să o ajut. Ce mă irita când mă duceam la mama era că mă tot enerva că sunt burlac. Nu înţelegea de ce eu la aproape 30 de ani sunt burlac, dar chiar nu mă interesa nimeni. Probabil că la 70 de ani tot în cabinetul de la spital stăteam aşteptând femei însărcinate la consult. Asta făceam în fiecare zi mai puţin în concediu şi weekenduri. O amică foarte bună de a mea pe care o cunoscusem încă din facultate mă plăcuse încă din primul an, dar i-am explicat că nu simt acelaşi lucru. Era oarecum dezamăgită, dar a înţeles că eu nu pot să fiu forţat să iubesc pe cineva. Dacă mă voi îndrăgosti, o voi face pur şi simplu, dar nu vreau relaţii propuse. Nici timp nu aveam de o relaţie. Ieşisem din gardă şi mă pregăteam să plec cu maşina acasă la apartament. Nu vroiam să trec acum pe la mama fiindcă ziua îşi invită vecinele la bârfe şi cafele, iar eu chiar aveam nevoie de somn şi linişte în acele momente. Dacă stăteam să îmi ţin perna pe urechi sau dopuri de urechi nu rezolvam nimic. Apartamentul meu era cel mai liniştit loc de pe pământ. Nu renunţam aşa uşor la el. Am plecat încet cu maşina. Nu vroiam să mă trezesc cu un accident. Se putea ca un dobitoc să intre în mine sau eu să fiu dobitocul şi să intru în cineva. Am pornit-o uşurel pe şosea ca să nu provoc dezastru pe acolo. La ce obosit eram puteam să pierd controlul şi să intru în cineva. Nu puteam permite aşa ceva, ce dracu’. În oglinda maşinii îmi puteam vedea ochii obosiţi şi nedormiţi. Parcă implorau să îi las să se închidă. Negrul ăla nu se mai deosebea. Acum parcă era un gri tot din cauza oboselii. Nu mai spun de păr care era ciufulit şi transpirat. Firele de păr negre îmi intrau în ochi şi mă deranjau. Dacă mă duceam la mama aşa cu siguranţă mi-ar fi dat în cap cu ceva şi m-ar fi pus să dorm. Noroc că ajunsesem acasă şi am parcat maşina apoi am intrat în bloc. Patul parcă mă chema. Se afla în mijlocul dormitorului unde în stânga şi dreapta acestuia aveam nişte dulăpioare unde îmi ţineam diverse chestii. Lângă baie aveam dulapul cu haine şi undeva mai încolo biroul cu laptopul. Baia era undeva lângă dulap şi cum intrai dădeai peste nişte pereţi albaştrii şi o chiuvetă şi un duş obişnuit. M – am aruncat în pat aşa îmbrăcat şi am uitat de mine complet. Nu am mai dat atenţie la nimic altceva şi am adormit. Eram extrem de obosit. După ce mă trezeam aveam de gând să fac un duş şi să mănânc. Norocul meu că apartamentul era în ordine. După ce m-am trezit eram proaspăt. Parcă trupul meu cerşise după somn. Mă băgasem la un duş ca apoi să mănânc….cina. Era în jur de şase jumătate seara. Aveam de gând să mănânc nişte spaghete cu sos o reţetă olandeză văzută la televizor şi apoi să-mi pregătesc o salată de fructe. Cred că mai rămăsese nişte căpşuni de vinerea trecută. Am lăsat spaghetele la fiert şi m-am dus la duş. Cred că fusese cea mai grozavă experienţă posibilă. M-am lăsat dus de val acolo şi iubeam să simt acele picături fierbinţi pe trupul meu. Mai aveam puţin şi gemeam. Nu eram în toate minţile de fapt. Mă controlam, mă controlam…
Într-un final am ieşit. Nu-s genul să povestesc ce am făcut la baie. Prea plictisitor. Am ajuns în bucătărie unde mi-am aşezat în farfurie spaghetele, carnea şi sosul şi într-un bol am tăiat fructele. În timp ce tăiam căpşunile, portocalele, bananele şi celelalte fructe, lăsam spaghetele şi restul la răcit. Mă ardea limba dacă le mâncam aşa. Am preparat şi siropul de ciocolată şi l-am turnat peste fructele din bol. Am amestecat conţinutul cu o paletă de bucătărie şi le-am lăsat la frigider puţin. Îmi era foame de muream aşa că le-am mâncat cu poftă, apoi au urmat fructele. Nu ştiu de ce avusem impresia că mai trebuia sare, deşi nu sunt genul să toarne solniţa în mâncare, însă în opinia mea mai trebuiau ceva sare. Le-am mâncat aşa oricum. Carnea era îndeauns de sărată încât să le facă şi pe spaghete să fie la fel la gust. După am plecat în dormitor. Dat fiind că era seară de ce să nu profit. Aveam de ales între a merge la mama, a merge prin oraş sau a sta să mă uit la un anime. Da, da, da mă uitam de când aveam 12 ani nimic nou. Tata se uită şi acum la vârsta de 80 de ani aproape. Vreau să iau puţin aer aşa că mă îmbrac cu un costum şi ies afară. Nu pot suporta altceva în afară de costum. Îmi iau şi mobilul în caz că sunt căutat şi plec. Străzile sunt goale. Nimeni nu mai rătăceşte în parc la ora aia doar eu. Probabil că sunt prin cluburi. Sunt oarecum sătul de oraşul acesta, dar nu pot pleca. Sunt legat prea mult de munca mea. Aici am un apartament frumos e şi mama aici şi tata. Nu îi pot lăsa singuri. Dar mamam cu obsesia ei legată de prietena mea. Vrea neapărat nepoţi. Considera ca la vârsta ei are nevoie de nepoţi pe care să-i îngrijească şi cu care să plece în parc. Cum să îi ofer nepoţi când eu nu am pe nimeni. Şi nici că voi avea pe cineva. Eu un medic care de abia trece pe acasă…
-