Reset ~explicit content/18+~

[Mitsukai Yoru]

Hey guys. Multumim celor care au citit si comentat, ne pare bine ca avem cititori. Speram sa va placa si nextul. My Vignette e asa uke, de abia astept the +18 part :))
_______________________________________________________________________________
Capitolul 4

• M-am îndreptat spre o altă masă, fără să arunc nici măcar o privirea în urmă să văd dacă băiatul pe care îl lovisem mai este încă viu. Părea destul de mic, minor, virgin, inocent, epitetele astea care definesc o curvă în devenire ÅŸi pentru mine era perfect. Cu siguranţă era în stare să mă satisfacă cât de cât, chiar ÅŸi cu lovitura aia părea atât de indecent. Oricum, nu îi făcusem cine ÅŸtie ce, dar dacă iar venea cu acelaÅŸi vin de proastă calitate nu garantez că va ieÅŸi viu din mâinile mele. Mergeam prin mulÅ£imea de oameni nepăsător, nu am observat nicio clipă că ceilalÅ£i se dădeau din faÅ£a mea, nu le analizam privirile patetice, nu îmi păsa că în spate toÅ£i comentau, ÅŸtiam că nu făceau decât să vorbească. Majoritatea îşi foloseau doar gura, dacă ÅŸi într-o partidă de sex ar fi fost la fel ... Muzica se schimbă iar, ÅŸi fără să îmi dau seamă am început să mă miÅŸc mai alert către scaun, aÅŸezându-mă picior peste picior ÅŸi sprijinindu-mi fruntea de buricul degetelor.
  Câte gânduri nu îmi treceau prin minte în acea clipă, totul mi se părea++ incomod, lemnul scaunului devenise extrem de enervant, masa mi se părea mică, iar imperfecţiunile din jurul meu mă înghiţeau. Ce naiba căutam într-un asemenea cabaret? Credeam totuşi că aceste locuri sunt mai stilate decât bordelurile de curve de la marginea oraşului. Mă dusesem şi acolo, dar târfele alea găurite mă enervau, uram astfel de persoane. Erau dezgustătoare, se culcau cu oricine pentru câteva mii de yeni.
  Am dat cu piciorul în metalul scaunului şi paharele se zdruncinară puţin, dar doar atât. Nimic nu părea a se schimba indiferent cât de nervos eram eu, lumea oricum îşi vedea de ale ei, chiar dacă privirile iscoditoare mă făceau să îmi pierd minţile. Am auzit câţiva paşi venind spre mine şi nu am făcut decât să îmi ridic privirea, lăsând furia să devină din nou e expresie de întâmpinare a băiatului. Venise, mă bucuram, şi avusesem dreptate, el nu era ca ceilalţi, părea un copil vesel, păruse cel puţin, clar nu era orice curvă a localului, îmi plăcea. Buzele mi se încreţiră, iar ochii deveniră mai alungiţi decât de obicei. Întreaga mea expresie se schimbă din acea încruntare, într-una mult mai calmă. Era primul moment bun din acea seară, aşa că trebuia să profit de el, până la urmă nemulţumitului i se ia darul şi nu doream să ajung să mă culc cu vreo tipă. Subit, îl vroiam pe el, îi vroiam mâinile albe, degetele subţiri, gâtul perfect, pielea întinsă ce contura umbre şi singurul lucru neobişnuit de pe gâtul lui, un firicel de sânge ce curgea. Ah, în momente ca astea nu prea mai îmi păsa că ceilalţi se uitau, că îmi stricam reputaţie sau orice lucru de genul ăsta, îl vroiam la mine în pat, să îl rănesc, să îl fac să geamă, să îi iau inocenţă, copil nebun, de ce ai apărut în faţă mea?
  L-am analizat pe băiat, zâmbindu-i. Nu îl rănisem prea rău, se pare. Deşi muşcătura era evidentă, nu ieşea în mod deosebit, doar roşul se observa ciudat, dar părea radiant pe albul pielii. Drăguţ, într-adevăr era aşa cum îmi închipuisem. Alb, cu tenul perfect curat, cu pielea întinsă acoperită de câteva umbre ale părului roşiatic, cu mici dungi suave ce delimitau trăsăturile sale de copil, conturând un gât subţire. Era înalt, slăbuţ, fragil şi virgin, dar asta nu se pune la preţ.
  Şi-a ridicat privirea înspre mine, uitându-se puţin curios, puţin absorbit şi atunci am zâmbit. Ştiam ce vroia, ştiam că vroia, ăsta era copilul pe care îl aşteptam. Mi-am deschis buzele presandu-le. Îi simţeam ochii conturându-le, urmărindu-le, citindu-le, îmi plăcea, mă atrăgea până şi asta, ah, vroiam să îl omor, doream să îl torturez, să îi fac corpul să se deschidă ca o cutie, să îl sec de sânge, lacrimi, sentimente, să îl sec de toţi şi de toate.
  I-am privit graţia cu care desface sticla, cum degetele sale lungi şi subţiri presează paharul rece şi cum culoarea rozalie a unghiilor dispare, îi tremura mâna. Ah, mai inocent de atât se putea? Am luat paharul, mirosind substanţa şi am zâmbit mulţumit. De ce nu au făcut de la început aşa? Chiar trebuia să rănesc îngeraşul ăsta pentru a fi respctat? L-am văzut cum lasă privirea în pământ şi am ridicat mâna, atingându-i bărbia cu degetele şi împingându-i faţa violent în sus.
  -Nu-mi plac oamenii slabi de caracter. Am venit aici să mă distrez, şi exact asta vei face tu cu mine. Nu ştiu ce fel de târfă eşti şi ce servicii oferi, dar acum oferi ceea ce îţi spun eu. Săruta-mă.
  Îl aţinti cu privirea, uitându-se de-a lungul corpului său, interesant. Dacă ar fi fost să îl întâlnesc în cu totul altă parte decât localul ăsta probabil aş fi ieşit cu el ceva mai mult timp. Ştiam că e strâmt ca naiba şi probabil se simţea foarte bine, măcar să profit acum, cât se putea.