15-09-2015, 08:13 PM
(Ultima modificare: 15-09-2015, 08:16 PM {2} de Florence Iris Winter.)
Cand am auzit ca exista o nuvela Death Note, adica relativ recent din pacate - mai exact acum cateva luni -, am trecut imediat la cautari. Asadar, nuvela Another note - LA BB Murder Case mi s-a parut destul de buna in ciuda asteptarilor mele destul de slabe. Sa fiu sincera nu m-as fi gandit ca vor crea un scenariu atat de sucit pe alocuri.
La inceput nu am stiut ca cel pe care Naomi Misora il gaseste sub pat este chiar cel care-si spune Beyond Birthday, fiind prezentat cititorului ca o copie fidela a lui L, chiar el prezentandu-se cu pseudonimul pe care L l-a adaptat in timpul investigatiei lui Kira de mai tarziu - Rue Ryuuzaki. Chiar si ticurile, ideile, replicile pareau identice, insa treptat diferentele, desi extrem de minore incep sa se simta, iar copia ramane in final doar o copie, indiferent de calitatea acesteia.
Investigatia cazurilor si indiciile lasate in mod special de BB pareau direct adresate rivalul sau etern, cel pe care si-a jurat sa-l intreaca intr-o zi - L. Asadar, conform spuselor povestitorului, majoritatea copiilor de la orfelinatul Wammy's House au incercat sa devina L, Mello si Near ajungand pe cat de aproape posibil de acel ideal prestabilit, insa BB avea alte dorinte, dorea sa-l intreaca, dorea ca dintr-o simpla rezerva sa devina cel care a depasit originalul. Astfel si-a propus sa creeze un caz imposibil de rezolvat a carui ultima victima avea sa fie chiar el, BB, ca o ultima lovitura de gratie impotriva celui mai bun detectiv din lume.
Este adevarat ca m-a fascinat caracterul lui Beyond Birthday, precum si faptul ca acesta avea abilitatea de a vedea numele si datele mortii tuturor oamenilor inca de la o varsta foarte frageda. Imi pot doar imagina ce fel de impact poate avea acest lucru asupra mintii inca necizelate a unui copil. Sa traiesti constant cu ideea ca stii cat vor mai avea de trait proprii tai parinti, colegii tai, prietenii tai... Asa ca in egala masura il compatimesc pe BB. Nu-l pot numi personajul meu preferat si nici nu doresc sa-l compar cu L, insa consider ca finalul i s-a potrivit din plin, doarece nimeni nu are dreptul sa ia viata unui om, indiferent ca aceasta avea oricum sa moara in acea zi si la acea ora sau nu.
Cu toate aceastea, nu l-am detestat, chiar mi-a parut sincer rau de el, asa cum mi-a parut rau si de cel caruia i se spune A si care a fost crescut dupa criteriul acelorasi rigori - de a deveni L -, rigori pe care insa nu le-a putut accede, iar din cauza presiunii neincetate de fi altcineva, a ajuns sa-si ia viata. Asadar, este intr-o oarecare masura si vina celor care conduceau orfelinatul, cel putin la nivel moral.
La inceput nu am stiut ca cel pe care Naomi Misora il gaseste sub pat este chiar cel care-si spune Beyond Birthday, fiind prezentat cititorului ca o copie fidela a lui L, chiar el prezentandu-se cu pseudonimul pe care L l-a adaptat in timpul investigatiei lui Kira de mai tarziu - Rue Ryuuzaki. Chiar si ticurile, ideile, replicile pareau identice, insa treptat diferentele, desi extrem de minore incep sa se simta, iar copia ramane in final doar o copie, indiferent de calitatea acesteia.
Investigatia cazurilor si indiciile lasate in mod special de BB pareau direct adresate rivalul sau etern, cel pe care si-a jurat sa-l intreaca intr-o zi - L. Asadar, conform spuselor povestitorului, majoritatea copiilor de la orfelinatul Wammy's House au incercat sa devina L, Mello si Near ajungand pe cat de aproape posibil de acel ideal prestabilit, insa BB avea alte dorinte, dorea sa-l intreaca, dorea ca dintr-o simpla rezerva sa devina cel care a depasit originalul. Astfel si-a propus sa creeze un caz imposibil de rezolvat a carui ultima victima avea sa fie chiar el, BB, ca o ultima lovitura de gratie impotriva celui mai bun detectiv din lume.
Este adevarat ca m-a fascinat caracterul lui Beyond Birthday, precum si faptul ca acesta avea abilitatea de a vedea numele si datele mortii tuturor oamenilor inca de la o varsta foarte frageda. Imi pot doar imagina ce fel de impact poate avea acest lucru asupra mintii inca necizelate a unui copil. Sa traiesti constant cu ideea ca stii cat vor mai avea de trait proprii tai parinti, colegii tai, prietenii tai... Asa ca in egala masura il compatimesc pe BB. Nu-l pot numi personajul meu preferat si nici nu doresc sa-l compar cu L, insa consider ca finalul i s-a potrivit din plin, doarece nimeni nu are dreptul sa ia viata unui om, indiferent ca aceasta avea oricum sa moara in acea zi si la acea ora sau nu.
Cu toate aceastea, nu l-am detestat, chiar mi-a parut sincer rau de el, asa cum mi-a parut rau si de cel caruia i se spune A si care a fost crescut dupa criteriul acelorasi rigori - de a deveni L -, rigori pe care insa nu le-a putut accede, iar din cauza presiunii neincetate de fi altcineva, a ajuns sa-si ia viata. Asadar, este intr-o oarecare masura si vina celor care conduceau orfelinatul, cel putin la nivel moral.