Iubirea unei sirene

[Lye]

Printesa rebela

Pe nisip,unde valurile furioase se spargeau de tarmul nemilos,se plimba Elliot.Era aproape ora 19:00,iar soarele se ducea la culcare,dandu-i cerului o nuanta rozalie.In vazduhul a carui culoare se inchidea din ce in ce mai mult,rasarea cate o faclie sclipitoare,pregatind intrarea misterioasei luni.Blondul statea asezat pe nisipul rece,sperand ca sirena va iesii la suprafata,din nou.Iar acest lucru nu a intarziat sa apara.Din oceanul intunecat,isi facu aparitia Coral urmata de minunata ei coada.Baiatul era din ce in ce mai uimit de creatura din adancuri.
-M-ai asteptat?Intreaba fata continuand sa isi miste coada in apa.
-Stiam ca vei venii.Nu poti sa stai fara sa ma vezi?Raspunde Elliot apropiindu-se de ea.
-Aminteste-ti ca sunt o sirena.Pot sa vrajesc pe cine doresc.
-Incerca numai.Spune blondul provocand-o pe fata.
Coral a inceput sa cante,iar glasul ei angelic se auzea pe intreaga plaja.Elliot asculta si isi simtea trupul foarte usor.Inima ii cerea sa o sarute,dar mintea refuza sa faca acest lucru.Cand sirena a incetat,baiatul parca fuse-se hipnotizat.Pentru catvea secunde nu a stiut cine este sau ce face.Insa si-a adus brusc aminte de tot ce se intamplase.
-Imi dai voie sa iti ating coada?Intreaba Ellie sfios.
-Sigur ca da.
Coral i-a luat mana,ducand-o pe suprafata albastra.Solzii se imbinau perfect,fiind reci la atingere.Coada parea sa fie puternica dar in acelasi timp eleganta.Brusc,baiatul a scos din buzunar colierul infasurnadu-l pe inotatoare.Sirena a privit uimita,nestiind motivul pentru care i-l returneaza.
-Dar asta e...al meu!
-Asta e.Mi l-ai dat in noaptea in care era sa ma inec.SI acum ti-l returnez.Aceste perle vin mult mai bine la tine,decat la mine.Raspunde blondul razand.
Insa o miscare din gradina a facut-o pe sirena sa se reintoarca in ocean.Stia ca nu trebuie sa mai fie vazuta de alta persoana.Putea sa fie mult prea periculos pentru ea.De Ellie s-a apropiat Walter,ce parea ingrijorat.
-Tinere,ce cautati la ora asta,afara?
-Pur si simplu ma relaxez.Stii foarte bine ca imi place sa vin aici atunci cand ma simt rau.
-Ar trebui sa intrati in casa.Domnul Grant se poate trezii in orice moment.
Elliot a dat din umeri,dupa care s-a reitors in casa.Insa inainte de a intra,a mai privit o data oceanul peste care se asezase o perdea de liniste si intuneric.Totul parea atat de misterios.
In adancuri,Coral inota fericita printre pesti si corali.Colierul de perle stralucea sub atingerea razelor lunii,la fel si coada ei.Insa brusc,in fata a aparut sora ei mai mare,Karren ce o privea suspicioasa.
-Vad ca ti-ai recuperat siragul.
-Asa e.L-am gasit intr-o grota.Ti-am spus ca l-am pierdut.
-Sa fie asa motivul,sau l-ai daruit cuiva?
Sirena albastra nu a mai stat sa dea raspunsul,doar a inceput sa inoate spre palat,mai precis spre locul unde se afla tatal ei.Zeci de meduze erau in jurul ei,aratandu-i drumul pana la cea mai mare sala din regat.Cand a deschis usa,a vazut ca langa tatal ei se afla un siren.Acesta avea parul la fel de negru ca si coada,iar ochii sai verzi o priveau adanc pe Coral.
-Tata,am venit sa vorbesc ceva cu tine.
-Draga mea fiica,cea mai pretioasa perla din ocean.El este Ishida,si incepand de astazi,logodnicul tau.
Brunetul se apropie de sirena,sarutandu-i mana.Fata nu prea intelegea despre ce vorbeste tatal ei.Acel baiat era logodnicul ei?Insa cum?Inca nu imiplinse optisprezece ani.Pe bratul puternic al baiatului se afla un colier de perle negre,ce trebuia purtat pana in momentul casatoriei.
-Sa inteleg ca de astazi,suntem promisi unul altuia.
-Nu...nu se poate asa ceva.Tata nu poti face asta!Nu vreau sa imi dirijezi viata.
-Nimeni nu imi incalca ordinele!
-Da-mi voie sa fiu prima care face acest lucru!Si daca tu nu mai vrei sa fiu fiica ta,sunt de acord!
Dupa ce a tipat la imparat,Coral a iesit rapid din incapere.Cum putea sa fie logodnica acelui tip,daca ea il iubea pe Elliot?Pentru ca asta simtea.Era indragostita de un muritor.