24-03-2010, 06:53 PM
Vad ca nu dati comentari....Va rog frumusel, mult, mult dati un comm....Am venit cu capitolul 2. Sper sa va placa, si nu in ultimul rand dati comentari ca nu va doare manuta.....Princess va pwpiceste:*:*:*
Cap 2: Frica , teama si admiratie…
Miscarea maini lui o facu sa se trezeasca la realitate. Pana atunci ramasese cufundata in inchipuirile ei groaznice. Isi imaginase cum avea sa moara, sau mai rau de atat nenorocitul din spatele ei avea sa o faca sclava lui, sa profite de ea si dupa aceea sa o omoare cu multa cruzime.
Ii auzise vocea, ii simtea respiratia, iar acum miscarea lui. Ce avea sa se intample cu ea? Dupa ce rostise acele cuvinte ii era si mai teama sa afle raspunsul. Macar, daca nu o omora, daca o gasea cineva care sa-I salveze viata avea sa spuna politistilor cine a incercat sa-I i-a viata.Dar asta nu avea cum sa se intample! La ce blestem o urmarea nu putea sa scape de acest barbat. Auzea cum scotea ceva din buzunarul jachetei pe care o avea pe el. Poate era un pistol? Sau un cutit? Oricum ea se gandise la miile de moduri ale mortii ei.
Ii puse mana peste abdomenul ei plat. Se plimba cu mana peste pieptul ei. Ii simtea bataile inimii. Erau neregulate, erau pline de frica. Asta si ii placea. Incerca sa puna mana pe sanul ei dar ea il dadu la o parte. Se intoarse cu fata spre el, ochii ei verzi priveau pamantul, le era teama sa-l vada. Vroia sa o violeze, sa o omoare si multe altele. De unde o cunostea? Ea stia sigur ca acest barbat nu era un oricare pustan care are chef de putina “actiuneâ€, era un om important.
-Cum spuneam, Lucia Hamilton……Eu sunt…..Tacea. Nu spunea nimic. Oare din ce motiv nu spunea cine e.
De unde ii stia de numele? Din instinct Lucia se dadu un pas in spate. Vroia sa plece de aici, vroia sa se intoarca inapoi la Marcos, vroia sa scape!
Cu ultima frimitura de curaj pe care o mai avea, spuse:
-Cine dracului de crezi? Lasa-ma sa plec! Cine esti? Ce vrei de la mine, idiotule?
Respira greu, nu isi daduse seama ca spusese aceste intrebari in repezeala. Isi intoare privirea spre el. Nu putea crede! Era chiar……Ramase muta, uimita de cine avea in fata. Nu putea crede ca era chiar el……chiar…
Ii vedea privirea plina de mirare, plina de teama si razbunare.
-In sfarsit ti-ai ridicat privirea spre mine, Hamilton. Imi dau seama ca sti cine sunt dupa fata pe care ai facut-o! Sunt chiar eu, Lucas Greywolf!
Privirea lui ii inspira teama, vroia sa plece dracului de’aci , sa se intoarca la iubitul ei. Daca tot nu mai era, putea sa o ajute. Pana la urma sufletul lui era cu ea, o pazea de cele rele. Ei bine, uite din nou o dovada ca destinul nu te cruta si ca Dumnezeu uita de tine in momentele cele mai importante. Nu stia de ce ii tot apareau in minte imagini frumoase, triste si groaznice cu Marcos. Primele credea ca erau frumoase, adica primele clipe impreuna, cele triste erau amintirile in care ea si Marcos se certau si ultimele, sau ultima, moartea lui! Uras amintirea aceea. Corpul lui fara viata, sangele patandu-I camasa alba, zambetul micut de pe fata. Nu o suporta!
Acela nu era Marcos al ei. Marcos avea un zambet pana la urechi, era asa optimist incat o molipsea, si in momentele grele in loc sa fie trist radea cu lacrimi in ochi. Aceala era Marcos de care era indragostita!
Lucas incepu sa inanteze usor spre Lucia care nu facea nici o miscare. Ochi ei o priveau atent. Fata lui era linistita, nu avea nici o promblema din cauza ca o speriase pe fata.
-Nu mai ai cuvinte? Fi linistita, inca nu ti-am facut nimic, asa ca nu mai fi incordata.
- Terminaa! Mi-ai omorat iubitul, ipocrit ce esti! Nu te apropia de mine ca altfel…..ca altfel…Dar nu mai apuca sa spuna ceva pentru ca Lucas era in fata ei. O privea, o asculta, nu-l interesau cuvintele ei.
-Altfel ce? Tipi, ma omori? Nu ai cum……
De ce il privea cu teama, si in acelasi timp cu admiratie? Ce vedea la el? Marcos era iubitul ei, la el se uitase asa, nu putea sa se uite la ucigasul pazitorului ei. Nu putea! Nu intelegea un singur lucru. Nu intelegea de ce il privea asa, o enerva lucrul asta.
Isi intoarse privirea in alta parte. Trebuia san u se mai uite asa la el. Il privea doar cu coada ochiului, nimic mai mult.
-Lasa-ma sa plec! Promit ca tac, nu spun nimic politiei. Doar lasa-ma in pace, Greywolf..
Lucas trase aer in piept si intoarse privirea spre cerul instelat, cu luna rece ce le acompania.
-Te las sa pleci, dar nu uita un singur lucru, Lucia! Ti-am spus pe nume, bravo mie! Rase usor dupa care isi reveni la glasl rece, nepasator. De acum inainte te voi vizita…Nu-ti face griji…spuse dand usor cu mana prin aer ……Nu-ti voi face nimic, dar nu-ti promit. Ii facu cu ochiul si se intoarse cu spatele.
Lucia ramasese muta. O v-a vizita, asta nu-I de bine. Intelese ca nu trebuie sa spuna ceva politiei altfel v-a dea face cu el. Privea barbatul indepartandu-se cu pasi inceti , parca se pierdea in intuneric.
Lucas se intoarse cu fata spre ea si spuse:
-Era sa uit… Corpul iubitului tau….aaaa….l-au luat angajatii mei, cred ca l-au dus la vreun spital din apropiere. Am numarul tau, deci cand o sa te sun sa raspunzi, si de acum inainte spune-mi pe nume…..La revedere ! Facu semn cu mana si pleca.
Privea silueta masculina, perfecta ce se pierdea printer perdelele frunzelor. Rasufla usurata si incpu sa fuga spre locul unde il lasase pe Marcos. Stia ca nu mai era acolo , dar macar putea sa-si i-a geanta si sa plece spre apartament….
Sper ca va placut.....Nu uitati sa dati comentari:D
Cap 2: Frica , teama si admiratie…
Miscarea maini lui o facu sa se trezeasca la realitate. Pana atunci ramasese cufundata in inchipuirile ei groaznice. Isi imaginase cum avea sa moara, sau mai rau de atat nenorocitul din spatele ei avea sa o faca sclava lui, sa profite de ea si dupa aceea sa o omoare cu multa cruzime.
Ii auzise vocea, ii simtea respiratia, iar acum miscarea lui. Ce avea sa se intample cu ea? Dupa ce rostise acele cuvinte ii era si mai teama sa afle raspunsul. Macar, daca nu o omora, daca o gasea cineva care sa-I salveze viata avea sa spuna politistilor cine a incercat sa-I i-a viata.Dar asta nu avea cum sa se intample! La ce blestem o urmarea nu putea sa scape de acest barbat. Auzea cum scotea ceva din buzunarul jachetei pe care o avea pe el. Poate era un pistol? Sau un cutit? Oricum ea se gandise la miile de moduri ale mortii ei.
Ii puse mana peste abdomenul ei plat. Se plimba cu mana peste pieptul ei. Ii simtea bataile inimii. Erau neregulate, erau pline de frica. Asta si ii placea. Incerca sa puna mana pe sanul ei dar ea il dadu la o parte. Se intoarse cu fata spre el, ochii ei verzi priveau pamantul, le era teama sa-l vada. Vroia sa o violeze, sa o omoare si multe altele. De unde o cunostea? Ea stia sigur ca acest barbat nu era un oricare pustan care are chef de putina “actiuneâ€, era un om important.
-Cum spuneam, Lucia Hamilton……Eu sunt…..Tacea. Nu spunea nimic. Oare din ce motiv nu spunea cine e.
De unde ii stia de numele? Din instinct Lucia se dadu un pas in spate. Vroia sa plece de aici, vroia sa se intoarca inapoi la Marcos, vroia sa scape!
Cu ultima frimitura de curaj pe care o mai avea, spuse:
-Cine dracului de crezi? Lasa-ma sa plec! Cine esti? Ce vrei de la mine, idiotule?
Respira greu, nu isi daduse seama ca spusese aceste intrebari in repezeala. Isi intoare privirea spre el. Nu putea crede! Era chiar……Ramase muta, uimita de cine avea in fata. Nu putea crede ca era chiar el……chiar…
Ii vedea privirea plina de mirare, plina de teama si razbunare.
-In sfarsit ti-ai ridicat privirea spre mine, Hamilton. Imi dau seama ca sti cine sunt dupa fata pe care ai facut-o! Sunt chiar eu, Lucas Greywolf!
Privirea lui ii inspira teama, vroia sa plece dracului de’aci , sa se intoarca la iubitul ei. Daca tot nu mai era, putea sa o ajute. Pana la urma sufletul lui era cu ea, o pazea de cele rele. Ei bine, uite din nou o dovada ca destinul nu te cruta si ca Dumnezeu uita de tine in momentele cele mai importante. Nu stia de ce ii tot apareau in minte imagini frumoase, triste si groaznice cu Marcos. Primele credea ca erau frumoase, adica primele clipe impreuna, cele triste erau amintirile in care ea si Marcos se certau si ultimele, sau ultima, moartea lui! Uras amintirea aceea. Corpul lui fara viata, sangele patandu-I camasa alba, zambetul micut de pe fata. Nu o suporta!
Acela nu era Marcos al ei. Marcos avea un zambet pana la urechi, era asa optimist incat o molipsea, si in momentele grele in loc sa fie trist radea cu lacrimi in ochi. Aceala era Marcos de care era indragostita!
Lucas incepu sa inanteze usor spre Lucia care nu facea nici o miscare. Ochi ei o priveau atent. Fata lui era linistita, nu avea nici o promblema din cauza ca o speriase pe fata.
-Nu mai ai cuvinte? Fi linistita, inca nu ti-am facut nimic, asa ca nu mai fi incordata.
- Terminaa! Mi-ai omorat iubitul, ipocrit ce esti! Nu te apropia de mine ca altfel…..ca altfel…Dar nu mai apuca sa spuna ceva pentru ca Lucas era in fata ei. O privea, o asculta, nu-l interesau cuvintele ei.
-Altfel ce? Tipi, ma omori? Nu ai cum……
De ce il privea cu teama, si in acelasi timp cu admiratie? Ce vedea la el? Marcos era iubitul ei, la el se uitase asa, nu putea sa se uite la ucigasul pazitorului ei. Nu putea! Nu intelegea un singur lucru. Nu intelegea de ce il privea asa, o enerva lucrul asta.
Isi intoarse privirea in alta parte. Trebuia san u se mai uite asa la el. Il privea doar cu coada ochiului, nimic mai mult.
-Lasa-ma sa plec! Promit ca tac, nu spun nimic politiei. Doar lasa-ma in pace, Greywolf..
Lucas trase aer in piept si intoarse privirea spre cerul instelat, cu luna rece ce le acompania.
-Te las sa pleci, dar nu uita un singur lucru, Lucia! Ti-am spus pe nume, bravo mie! Rase usor dupa care isi reveni la glasl rece, nepasator. De acum inainte te voi vizita…Nu-ti face griji…spuse dand usor cu mana prin aer ……Nu-ti voi face nimic, dar nu-ti promit. Ii facu cu ochiul si se intoarse cu spatele.
Lucia ramasese muta. O v-a vizita, asta nu-I de bine. Intelese ca nu trebuie sa spuna ceva politiei altfel v-a dea face cu el. Privea barbatul indepartandu-se cu pasi inceti , parca se pierdea in intuneric.
Lucas se intoarse cu fata spre ea si spuse:
-Era sa uit… Corpul iubitului tau….aaaa….l-au luat angajatii mei, cred ca l-au dus la vreun spital din apropiere. Am numarul tau, deci cand o sa te sun sa raspunzi, si de acum inainte spune-mi pe nume…..La revedere ! Facu semn cu mana si pleca.
Privea silueta masculina, perfecta ce se pierdea printer perdelele frunzelor. Rasufla usurata si incpu sa fuga spre locul unde il lasase pe Marcos. Stia ca nu mai era acolo , dar macar putea sa-si i-a geanta si sa plece spre apartament….
Sper ca va placut.....Nu uitati sa dati comentari:D