24-03-2010, 05:19 PM
Capitolul 8
Eram şocată. M-am desprins de menajeră şi m-am sprijinit de bara de aluminiu. Privirea îmi era înceţoşată şi mă abţineam cu greu să nu las lacrimile să se prelingă pe obraji. Am început să urc scările, îndreptându-mă spre camera mea. Mă sprijineam de pereţi, pentru a putea înainta. M-am lipit de uşa camerei mele, deschizând-o. Am căzut la podea, reuşind să mă lovesc la umăr. Am închis uşa cu piciorul, târându-mă pe parchet. M-am prins de unul dintre colţurile patului şi m-am ridicat. M-am trântit pe pat, ascunzându-mi chipul între perne. Am început să plâng, în timp ce strângeam în pumn cearceaful. De ce mi se întâmpla mie asta? Fratele meu nu s-a purtat niciodată asa cu mine. De ce Cezar? Mi-am închis ochii, răscolind amintirile cu Cezar. Brusc mi-am deschis ochii. M-am ridicat în şezut şi mi-am şters lacrimile. De ce făceam atâta caz? Nu e ca şi cum Cezar m-ar urâ. Probabil mâine se va simţi mai bine. Sper. Deodată aud o melodie. Telefonul. Mă dau jos din pat şi îmi scot telefonul din geantă. Un număr necunoscut. Am apăsat butonul verde şi duc mobilul la ureche.
- Pisicuţo. Îmi era dor de tine.
- Horaţiu! Mie nu îmi era aşa de dor. De ce mă suni?
- Păi..voiam să văd când ieşim şi noi. Doar suntem împreună nu?
Nu m-am putut abţine şi am început să râd. Ce mai idiot!
- Horaţiu, scumpule, tu chiar crezi că eu aş putea fi cu tine? Nu uita rangul dintre noi. Eu sunt prinţesa, iar tu cerşetorul. Doar pentru că te-am lăsat să mă săruţi, asta nu înseamnă că aş putea să simt ceva pentru tine. Apropo, săruţi groaznic. Sună-mă când o să ai un cont gras în bancă şi atunci mai discutăm de ieşit împreună.
Am închis convorbirea începând să râd. Cât de creduli şi idioţi sunt băieţii? Mi-am aruncat telefonul pe pat şi mi-am întins trupul. Am ieşit din cameră, oprindu-mă câteva clipe în faţa încăperii lui Cezar. Am oftat şi am coborât în living. Mă durea atât de tare cum se comporta cu mine. De ce? Doar nu i-am făcut nimic. În timp ce coboram scările, l-am văzut pe tata intrând în vilă. Am început să alerg către el şi i-am sărit în braţe. Şi-a lăsat servieta pe măsuţa de sticla şi m-a strâns în braţe. M-a îndepărtat puţin, aşezându-se pe canapeaua din living.
- Presupun că ai aflat.
- Da. Dar ai trişat. Ai spus că trebuie să îmi fac singură mediile.
- Tu voiai să ai medii de 9 la biologie şi chimie? Unde ai numai de 4 şi 3?
- Am ÅŸi un 5 la chimie. Nu se pune?
- Cum ai luat testul la matematică?
Am început să râd, îmbrăţisându-mi tatăl. Mi-a întors privirea spre scări, iar râsul mi-a dispărut de pe buze. Fratele meu cobora treptele. Îşi ţinea mâna în păr, în timp ce privirea lui s-a oprit asupra mea. Mi-am lăsat capul în jos şi am scrâncit din dinţi. Spatele începea să mă doară. Instictiv mi-am dus mâna peste umăr, atingându-mi spatele. Tata şi-a îndreptat privirea spre mine. La fel şi Cezar. Tata mi-a atins spatele, întrebându-mă ce se întamplă. Am dezaprobat din cap şi am vrut să plec, însă m-a tras înapoi. Mi-a ridicat tricoul până la gât, dezgolindu-mi spatele. S-a ridicat de pe canapea şi s-a pus în faţa mea. S-a lăsat în genunchi şi mi-a atins obrazul.
- Iubito, ce s-a întâmplat? De ce o parte din spatele tău e vânăt? Cine ţi-a făcut asta? Spune-mi!
Fără să vreau, lacrimile au început să se prelingă pe obrajii mei. Mi-am acoperit chipul cu palmele, începând să plâng. Tata m-a îmbrăţişat, sărutându-mă pe frunte. M-a luat în braţe şi a chemat o servitoare. I-a spus să se ducă la farmacie şi să îi ia nu ştiu ce medicamente. Mi-am ridicat puţin privirea şi l-am văzut pe Cezar. Arăta destul de îngrijorat. Până la urma îi pasă. După ce şi-a terminat conversaţia, tata a început să urce treptele, îndreptându-se spre camera mea. A deschis uşa cu piciorul şi m-a lăsat pe pat. M-a întors cu faţa către cearceaf şi mi-a dat tricoul jos. Îmi mângâia părul, rugându-mă să îi spun ce s-a întâmplat. Nu îi puteam spune că din cauza lu' Cezar am paţit asta. L-ar fi omorât. Am dezaprobat din cap şi mi-am închis ochii.
Cezar P.O.V
Când am văzut-o că plânge am simţit că inima e gata să se spargă. Niciodată nu am suportat să o văd plângând. Mereu eram lângă ea şi o ajutam, dar acum. Ce s-a întâmplat cu mine? Privirea tatei îmi spunea că ceva nu era înregulă. M-am apropiat mai tare de cei doi şi am văzut. O parte din spatele surorii mele era plin de vânătai. Brusc mi-am amintit. Eu i le-am provocat. Când am împins-o în scări. Trebuia să fiu mai atent cu ea. L-a îmbrăţişat pe tata şi a început să plângă. La dracu'. Cât îmi doream să mă duc şi să o îmbrăţişez. Dar nu puteam. Ea a decis să aibă încredere într-o curvă şi nu în mine, fratele ei. Tata a dus-o în camera ei. Recunosc, eram îngrijorat, doar era sora ei. Sper doar ca această lovitură să nu aibă consecinţe. Aş muri dacă i-aş distruge visul: dansul. Singurul ei sprijin fizic de când mama a murit. Singura ei moştenire: talentul de a dansa. Am strâns din pumn şi am urcat scările. M-am dus în camera ei. Trebuia să o văd. Orice s-ar întâmpla e sora mea şi mereu o voi iubi. Am intrat în încăpere şi l-am văzut pe tata, cum o mângâia pe păr. Se pare ca bruneta dormea. M-am apropiat de părintele meu şi l-am atins pe umăr. M-a privit fugitiv, apoi şi-a întors privirea către micuţa lui prinţesă.
- Ce s-a întâmplat defapt? Nu cred că a căzut în timp ce dansa. E mult prea precaută. Cred că cineva a rănit-o. Vreau să afli şi să îl faci să plătească.
- Tată nu cred că a lovit-o cineva. Sunt mereu lângă ea şi nimeni nu se atinge de Kassandra. Probabil a alunegat pe parchetul din sală şi a căzut.
- Aşa e tată. Azi m-am antrenat fără adidaşi şi am avut şosete pufoase. Nu trebuie să te îngrijorezi. O să îmi treacă.
Îmi venea să sar pe ea să o îmbrăţişez şi să o mângâi. Dar trebuia să mă abţin. Şi-a ridicat capul şi m-a privit. Acea privire care îţi stârnea mila. Am ieşit din cameră, lăsăndu-i pe cei doi singuri. Am trântit uşa camerei mele, plimbându-mă agitat prin cameră.
- La dracu'. De ce trebuie să îmi iei apărarea? Trebuie să fiu dur cu tine. Cel puţin până când te convingi că Bianca te duce de nas. Sper să primeşti o lecţie bine meritată de la Chris'. Însă dacă el exagerează o să o păţească. Poate că eşti o mică ticăloasă, dar eşti sora mea. Şi la naiba, te iubesc!
Eram şocată. M-am desprins de menajeră şi m-am sprijinit de bara de aluminiu. Privirea îmi era înceţoşată şi mă abţineam cu greu să nu las lacrimile să se prelingă pe obraji. Am început să urc scările, îndreptându-mă spre camera mea. Mă sprijineam de pereţi, pentru a putea înainta. M-am lipit de uşa camerei mele, deschizând-o. Am căzut la podea, reuşind să mă lovesc la umăr. Am închis uşa cu piciorul, târându-mă pe parchet. M-am prins de unul dintre colţurile patului şi m-am ridicat. M-am trântit pe pat, ascunzându-mi chipul între perne. Am început să plâng, în timp ce strângeam în pumn cearceaful. De ce mi se întâmpla mie asta? Fratele meu nu s-a purtat niciodată asa cu mine. De ce Cezar? Mi-am închis ochii, răscolind amintirile cu Cezar. Brusc mi-am deschis ochii. M-am ridicat în şezut şi mi-am şters lacrimile. De ce făceam atâta caz? Nu e ca şi cum Cezar m-ar urâ. Probabil mâine se va simţi mai bine. Sper. Deodată aud o melodie. Telefonul. Mă dau jos din pat şi îmi scot telefonul din geantă. Un număr necunoscut. Am apăsat butonul verde şi duc mobilul la ureche.
- Pisicuţo. Îmi era dor de tine.
- Horaţiu! Mie nu îmi era aşa de dor. De ce mă suni?
- Păi..voiam să văd când ieşim şi noi. Doar suntem împreună nu?
Nu m-am putut abţine şi am început să râd. Ce mai idiot!
- Horaţiu, scumpule, tu chiar crezi că eu aş putea fi cu tine? Nu uita rangul dintre noi. Eu sunt prinţesa, iar tu cerşetorul. Doar pentru că te-am lăsat să mă săruţi, asta nu înseamnă că aş putea să simt ceva pentru tine. Apropo, săruţi groaznic. Sună-mă când o să ai un cont gras în bancă şi atunci mai discutăm de ieşit împreună.
Am închis convorbirea începând să râd. Cât de creduli şi idioţi sunt băieţii? Mi-am aruncat telefonul pe pat şi mi-am întins trupul. Am ieşit din cameră, oprindu-mă câteva clipe în faţa încăperii lui Cezar. Am oftat şi am coborât în living. Mă durea atât de tare cum se comporta cu mine. De ce? Doar nu i-am făcut nimic. În timp ce coboram scările, l-am văzut pe tata intrând în vilă. Am început să alerg către el şi i-am sărit în braţe. Şi-a lăsat servieta pe măsuţa de sticla şi m-a strâns în braţe. M-a îndepărtat puţin, aşezându-se pe canapeaua din living.
- Presupun că ai aflat.
- Da. Dar ai trişat. Ai spus că trebuie să îmi fac singură mediile.
- Tu voiai să ai medii de 9 la biologie şi chimie? Unde ai numai de 4 şi 3?
- Am ÅŸi un 5 la chimie. Nu se pune?
- Cum ai luat testul la matematică?
Am început să râd, îmbrăţisându-mi tatăl. Mi-a întors privirea spre scări, iar râsul mi-a dispărut de pe buze. Fratele meu cobora treptele. Îşi ţinea mâna în păr, în timp ce privirea lui s-a oprit asupra mea. Mi-am lăsat capul în jos şi am scrâncit din dinţi. Spatele începea să mă doară. Instictiv mi-am dus mâna peste umăr, atingându-mi spatele. Tata şi-a îndreptat privirea spre mine. La fel şi Cezar. Tata mi-a atins spatele, întrebându-mă ce se întamplă. Am dezaprobat din cap şi am vrut să plec, însă m-a tras înapoi. Mi-a ridicat tricoul până la gât, dezgolindu-mi spatele. S-a ridicat de pe canapea şi s-a pus în faţa mea. S-a lăsat în genunchi şi mi-a atins obrazul.
- Iubito, ce s-a întâmplat? De ce o parte din spatele tău e vânăt? Cine ţi-a făcut asta? Spune-mi!
Fără să vreau, lacrimile au început să se prelingă pe obrajii mei. Mi-am acoperit chipul cu palmele, începând să plâng. Tata m-a îmbrăţişat, sărutându-mă pe frunte. M-a luat în braţe şi a chemat o servitoare. I-a spus să se ducă la farmacie şi să îi ia nu ştiu ce medicamente. Mi-am ridicat puţin privirea şi l-am văzut pe Cezar. Arăta destul de îngrijorat. Până la urma îi pasă. După ce şi-a terminat conversaţia, tata a început să urce treptele, îndreptându-se spre camera mea. A deschis uşa cu piciorul şi m-a lăsat pe pat. M-a întors cu faţa către cearceaf şi mi-a dat tricoul jos. Îmi mângâia părul, rugându-mă să îi spun ce s-a întâmplat. Nu îi puteam spune că din cauza lu' Cezar am paţit asta. L-ar fi omorât. Am dezaprobat din cap şi mi-am închis ochii.
Cezar P.O.V
Când am văzut-o că plânge am simţit că inima e gata să se spargă. Niciodată nu am suportat să o văd plângând. Mereu eram lângă ea şi o ajutam, dar acum. Ce s-a întâmplat cu mine? Privirea tatei îmi spunea că ceva nu era înregulă. M-am apropiat mai tare de cei doi şi am văzut. O parte din spatele surorii mele era plin de vânătai. Brusc mi-am amintit. Eu i le-am provocat. Când am împins-o în scări. Trebuia să fiu mai atent cu ea. L-a îmbrăţişat pe tata şi a început să plângă. La dracu'. Cât îmi doream să mă duc şi să o îmbrăţişez. Dar nu puteam. Ea a decis să aibă încredere într-o curvă şi nu în mine, fratele ei. Tata a dus-o în camera ei. Recunosc, eram îngrijorat, doar era sora ei. Sper doar ca această lovitură să nu aibă consecinţe. Aş muri dacă i-aş distruge visul: dansul. Singurul ei sprijin fizic de când mama a murit. Singura ei moştenire: talentul de a dansa. Am strâns din pumn şi am urcat scările. M-am dus în camera ei. Trebuia să o văd. Orice s-ar întâmpla e sora mea şi mereu o voi iubi. Am intrat în încăpere şi l-am văzut pe tata, cum o mângâia pe păr. Se pare ca bruneta dormea. M-am apropiat de părintele meu şi l-am atins pe umăr. M-a privit fugitiv, apoi şi-a întors privirea către micuţa lui prinţesă.
- Ce s-a întâmplat defapt? Nu cred că a căzut în timp ce dansa. E mult prea precaută. Cred că cineva a rănit-o. Vreau să afli şi să îl faci să plătească.
- Tată nu cred că a lovit-o cineva. Sunt mereu lângă ea şi nimeni nu se atinge de Kassandra. Probabil a alunegat pe parchetul din sală şi a căzut.
- Aşa e tată. Azi m-am antrenat fără adidaşi şi am avut şosete pufoase. Nu trebuie să te îngrijorezi. O să îmi treacă.
Îmi venea să sar pe ea să o îmbrăţişez şi să o mângâi. Dar trebuia să mă abţin. Şi-a ridicat capul şi m-a privit. Acea privire care îţi stârnea mila. Am ieşit din cameră, lăsăndu-i pe cei doi singuri. Am trântit uşa camerei mele, plimbându-mă agitat prin cameră.
- La dracu'. De ce trebuie să îmi iei apărarea? Trebuie să fiu dur cu tine. Cel puţin până când te convingi că Bianca te duce de nas. Sper să primeşti o lecţie bine meritată de la Chris'. Însă dacă el exagerează o să o păţească. Poate că eşti o mică ticăloasă, dar eşti sora mea. Şi la naiba, te iubesc!