[Terminat] The Way We Are [yaoi]

[Yaoi Queen]

Capitolul 19

De cum pasesc in casa, decid sa pun cate o bomboana sau o prajitura pe fiecare masuta, fiind sigur ca asa, papadia nu va rezista prea mult tentatiei si se va da batut. Probabil crede ca eu nu pot sta fara tigari, dar nu stie cat se inseala. Eu nu fumez decat ocazional si nu simt nevoia de a fuma neaparat, ci doar la o cafea sau uneori, petreceri.
-Asta va fi usor, rostesc eu cu voce tare, lasand punga cu dulciuri pe canapea, asezandu-ma pe suprafata moale.
-Asta s-o crezi tu! stii ca reusesc ce-mi propun. Mai bine ai renunta inainte de a pierde, imi spune el, incrucisandu-si bratele, fiind sprijinit de usa livingului.
-Serios? Hmm, sa recapitulam... Iti aduci aminte cand te-am sarutat pe scena, dupa care ai inceput cu razbunarile alea in care mi-ai taiat si blugii preferati? Pun pariu ca ti-ai propus sa nu-mi mai dai ocazia de a te saruta, si ia uite, as putea sa o fac si acum, pentru ca n-ai sa te opui.... Sau cand ai aflat ca ai fost al meu in noaptea aia... Ti-ai propus cu siguranta sa nu mai permiti sa se intample asa ceva, n-am dreptate? ce chestie... trebuie sa iti reamintesc momentele de aseara?
Auzindu-mi cuvintele, tace si ramane cu privirea fixata intr-un punct pe podea, miscandu-si buzele, vrand sa spuna ceva, insa stia ca nu avea ce, asa ca pleaca din incapere fara a-mi mai adresa un cuvant.
-Ce e? Deja nu mai suporti adevarul? intreb eu, ridicandu-ma in picioare pentru a ma indrepta spre el, insa nu inainte de a lua o prajitura in mana.
-Ha! Sigur. Mai considera-te destept pana mai poti. Ai sa pierzi! replica el, scotand limba ca un copil rasfatat, indemnandu-ma sa rad amuzat.
-Ei bine, vad ca te incapatanezi in continuare. Nu-i nimic.. eu voi manca o prajitura si ma voi relaxa.
-Stai putin! Nu te baza pe faptul ca eu nu fumez! Asta e trisare! se rasteste el, strigandu-l apoi pe Kiro, care vine in scurt timp, cu o privire ingrijorata.
Strify scoate pachetul de tigari cumparat de el, pe care il desface, luand o tigare si bagand-o in gura basistului, care a ramas socat, cu ochii larg deschisi.
-Na! Fumeaza! Uite si foc! spune papadia, aprinzand acea tigara de la focul unei brichete. Kiro trage usor fumul in piept pe urma expirandu-l, insa avand aceeasi expresie de "Ce naiba se intampa?!"
-Strify, ce ai patit? intreaba el, prinzand tigarea intre doua degete si privindu-ne pe rand, destul de confuz.
-Vrea sa ma faca sa fumez, dar nu stiu daca si-a dat seama ca nu sunt dependent, rostesc eu, inca razand, luand pe urma o muscatura din prajitura de ciocolata.
-Strify, iarta-ma ca-ti stric planul... dar e inutil. Yu fumeaza numai cand are chef... nu ii vine pofta asa cum crezi tu. A putut sta asa trei luni intregi, in urma unui pariu pe care l-am facut noi doi, spune Kiro, dand de inteles ca papadia va pierde orice ar face, reusind sa-l enerveze vizibil.
-Nu voi pierde! Ce dracu'?! E un pariu stupid! Nici nu stiu de ce am acceptat! Stii ce? Nu ma intereseaza. E un joc de copii fara ocupatie! nu voi recunoaste niciodata chestia aia chiar daca pierd, asa ca nu are rost! se rasteste Strify, gesticuland si incruntandu-se.
-Deci joci murdar. Bine, atunci uite cum facem: Daca pierzi si nu recunosti, la primul interviu, voi spune, ba mai mult, voi descrie ce s-a intamplat noaptea trecuta,apoi voi mentiona si cat de mult ti-a placut. Si sa nu crezi ca nu sunt in stare de asta, pentru ca te inseli, replic eu, punandu-mi mainile in san, privindu-l victorios pe cel cu care am facut pariul.
-Iar eu voi nega, si tot tu iesi in pierdere...
-Serios? Strif', ma provoci la un joc la care eu castig. De la un timp incepi sa te inrosesti cand aduc vorba de ceea ce s-a intamplat in camera ta, si crede-ma, nu voi iesi in pierdere cu nimic, pentru ca orice prost isi va da seama ca nu mint atunci cand ti se va vedea expresia.
Si-a incrucisat bratele la piept, intorcandu-se cu spatele, apoi injurandu-ma printre dinti se intreapta spre camera sa, trantind usa in urma lui.
Zambesc multumit, apoi imi asez mana pe umarul lui Kiro, propunandu-i sa bem o bere iar in timp ce el ii cheama pe Shin si Romeo, eu iau cutiile reci din frigider si le asez pe masa.
Pentru o aproximativ o ora, suntem numai noi patru, stand pe canapea si povestind diverse lucruri, printre care si acel pariu intre mine si Strify, si de cum il pomenesc, isi si face aparitia in spatele nostru, inca imbufnat si uitandu-se lung la punga de dulciuri de pe masa. Se aseaza langa Kiro, adica in capatul canapelei, propunand sa mergem sa mancam la un restaurant cu specific japonez, vrand sa manance sushi, iar noi acceptam fara doar si poate, pentru ca de mult timp nu am mai mancat asa ceva. Fara alte cuvinte, Strify se ridica, anuntandu-ne va fi gata in cateva minute, dupa care pleaca spre camera lui. Dupa cum ma asteptam, nici nu ma baga in seama cand il intreb daca e suparat, si zambesc, constatand ca iar nu are de gand sa-mi vorbeasca pentru a nu stiu cata oara.
Ma ridic de pe suprafata moale, mergand cu pasi lenti in spre camera mea, unde imbrac repede alte haine, vrand sa fiu gata de plecare inaintea papadiei. Iau pe mine un tricou negru cu niste litere mari, rosii, parca scrise cu sange, care ies in evidenta datorita conturului alb care dau impresia unei lumini difuze venita din spatele lor. "Beware" spune cuvantul de pe material, facandu-ma sa ranjesc de cum ma privesc in oglinda, reusind sa-mi aminteasca de Strify, care inceraca (inutil, desigur) sa se fereasca de mine. Imbrac o pereche de pantaloni de aceeasi culoare cu tricoul, si atasez capatul unui lant argintiu de buzunarul drept, iar celalalt capat de cureaua rosie cu niste inscriptii negre. Fiind deja gata de plecare, ma hotarasc sa imi fac prezenta in camera papadiei, si de cum ajung inaintea usii lui, intru fara nicio retinere, vazandu-l pe Strify in fata oglinzii, arajandu-si parul. Tresare imediat ce ma observa, insa nu-mi adreseaza niciun cuvant, preferand sa-si intoarca privirea in cealalta parte.
-Chiar atat de tare te supara adevarul? intreb eu, punandu-mi mainile in san.
-Nu sunt suparat, raspunde el, venind in directia mea cu pasi repezi, vrand sa iasa afara din camera, dar ma asez in fata usii, blocandu-i iesirea, si facandu-l sa se dea un pas inapoi.
-Nu? E bine sa aud asta. Atunci imprumuta-mi fixativul tau, pentru ca al meu s-a terminat, spun eu, reusind sa gasesc repede acel motiv pentru care ma aflu in camera lui, incercand sa par convingator. Se pare ca am reusit, pentru ca se intoarce, mergand cu pasi repezi spre baie, de unde iese cu ceea ce am cerut in mana. Il intinde spre mine, insa in loc sa iau obiectul, l-am apucat de incheietura, tragandu-l in bratele mele.
-Sper ca stii ca vom dormi din nou impreuna in seara asta, spun eu, ducandu-mi mana dreapta dupa gatul sau.
-Ce?! Nu! Nu se va mai intampla! Ti-am spus si-ti repet: Tu nu faci parte din ceea ce inseamna camera asta! Striga el, smucindu-se din stransoarea mea.
-Ai un pariu de dus la final, iar eu te cred in stare de orice pentru o prajitura. Asa ca, va trebui sa fiu convins sa nu vei trisa. Oricum... Shin si Romeo, sunt inca la noi. Vrei sa dorm pe dulap?
-Pe dulap, in cada, pe balcon, pe pervazul gemului, nu ma intereseaza! De ce tocmai...
Amuteste de cum i-am cuprins barbia intre cele doua degete, si-mi apropii chipul de al lui. Inchide ochii si inghite in sec, avand impresia ca-mi stie intentiile, insa imi presez buzele pe fruntea lui, sarutandu-l scurt, afizand pe urma un zambet cu subinteles. Cum poate sa-mi spuna ca nu ma place, cand el asteapta sa-i fac toate lucrurile alea? Cu siguranta stie lucrul asta, dar nu vrea sa-l accepte sub nicio forma. E prea orgolios pentru asta.
-Cat ce mult iti place sa ma minti... rostesc eu, privindu-l in ochi, iesind pe urma din camera lui. Din nou l-am lasat fara cuvinte, si asta se intampla cam des in ultima vreme. Se pare ca incet-incet, invat cum sa ma descurc cu firea lui putin incurcata...