20-03-2010, 07:52 PM
Capitolul 7
Horaţiu se implica în sărut nu glumă. Dar jocul lui cu limba în gura mea nu mă dădea peste cap. Am rupt încet sărutul, atingându-i uşor obrazul drept. L-am sărutat scurt pe buze şi am intrat în clasă lăsându-l cu ochii în soare. Mi-am lăsat geanta pe bancă, privind în jurul meu. Era ciudat! Bianca nu era pe nicăieri. M-am aşezat pe bancă şi mi-am scos telefonul căutând numărul ei în agendă. Am apelat-o, aşteptând să răspundă. Era straniu. De obicei era prima care sosea. Am închis apelul şi am privit uşa. Mai bine nu o făceam. Bianca si Daniel râdeau unul la celălalt. Brusc mi-a venit în minte vorbele lu Cezar. ' Scumpa mea iubită şi-o trăgea cu şeful clasei.' Nu putea fi adevărat. Şoarecele şi pisica? Împreună? Dar nu se poate! Dau peste cap legea desenelor animate. Cei doi s-au despărţit cu un sărut scurt pe buze. Asta a pus capac la toate. Roşcata s-a apropiat de mine şi m-a sărutat pe obraji şi şi-a lăsat ghiozdanul pe bancă. S-a întors cu faţa către mine. Zâmbea. Iar eu nu îmi puteam reveni din şoc.
- Ce naiba a fost asta! Tocmai l-ai sarutat Daniel!
- Da..păi..cam suntem împreună!
- De când? Ultima oară când am verificat nu vă suportaţi, iar acum sunteţi iubiţi?
- Ştii tu cum se spune. De la ură până la iubire există doar un pas. Scuze că nu ţi-am zis! Bine?
Scuze? Cred că meritam nişte explicaţii. În fine. Dacă Cezar află asta îmi ţinea o predică de săptămâni întregi. Deja mi-o imaginez. Am dezaprobat din cap, când am auzit soneria. M-am aşezat în bancă şi mi-am scos istoria. Altă ora plictisitoare. Profesoara a intrat pe uşa şi s-a asezat la catedra. Şi-a scos cartea şi a început să dicteze. Pe la jumătatea orei, secretara şi-a făcut apariţia în clasă. Şi-a cerut scuze de la profă' şi i-a spus că directorul vrea să discute cu mine. Ce am mai făcut acum? M-am ridicat de pe scaun şi am părăsit încăperea, împreună cu secretara. Ajunsă în faţa biroului directorului, mi-a deschis uşa şi m-a poftit înăuntru. Am intrat în interior şi m-am apropiat de birou, aşezându-mă pe scaun. Bătrânul s-a întors cu faţa către mine.
- Bine, orice a fost nu e vina mea. Nu am mai avut probleme cu doamna Hamilton şi la chimie profu' Roy, după ultimul experiment e mai rău decât bodyguarzi lu' tata.
A început să râdă. Măcar tâmpeniile mele obişnuite îl amuzau. Mi-a dat o foaie şi s-a lăsat pe spatele scaunului. Am deschis foaia şi am rămas uimită. Erau mediile mele. Şi erau medii de 9. M-am ridicat de pe scaun şi l-am privit pe director.
- Eşti o elevă specială şi le-am cerut profesorilor tăi să facă o excepţie şi să îţi facă mediile cu două săptămâni înainte. Dar ai acel şir de 9, pentru că şi tatăl tău le-a dat un mic impuls. Mă înţelegi tu.
- Deci pot să stau acasă de acum?
- Nu! Mă tem că trebuie să vii la şcoală. În plus mâine ai orele de dans, nu? Şi peste ceva timp se apropie concursul. Kassandra, ar fi trist dacă liceul 'Spiral' şi-ar pierde cea mai bună dansatoare şi cântăreaţă. Te rog să nu mai faci tâmpenii. Bine?
- O să încerc.
Mi-am cerut scuze şi am ieşit din birou. Am ţipat puţin cam tare, apoi m-am îndreptat spre clasă. I-am arătat Biancăi foaia. Nu părea fericită pentru mine. Dar nu îmi păsa. Mi-am luat geanta şi am ieşit din încăpere. Dacă am mediile aşa de mari, trebuia să le sarbătoresc cu un chiul, nu? Am ieşit din clădire şi m-am urcat în maşină. Am pornit motorul şi m-am îndreptat spre casă. Ciudat! Nici maşina lu' Cezar, nici maşina lu' Chris' nu erau în parcare. De la fratele meu mă aşteptam să chiuleasca, dar Chris'? Asta trebuia scris în cartea recordurilor. Dar lăsând la o parte grija pentru ceilalţi, m-am concentrat pe fericirea mea. Nu mă duceam la internat. Tata şi Cezar vor fi fericiţi. Am ajuns acasă şi am lăsat maşina în faţa intrării. Mi-am luat geanta şi am intrat în casă. M-am dus direct în birou, sperând să îl găsesc pe tata, însă am găsit-o pe Micaela. Mi-a spus că tata era plecat la domnul Montecarlo. Aha, deci era în vizită la tatăl lui Chris'. Bărbatul ăla mă adora. Cred ca îţi mai dorea şi o fiica, însă soţia lui nu a mai putut să i-o ofere. Am întrebat-o pe Micaela dacă Cezar era acasă, însă a dezaprobat din cap. La şcoală nu era, nici acasă. Probabil era la vreun hotel cu vreo curvă. Am urcat treptele, ducându-mă în cameră. Mi-am lăsat geanta pe pat şi mi-am dat jos uniforma. M-am îmbrăcat cu o pereche de pantaloni scurţi de trening, negri şi un tricou alb. M-am încălţat cu o pereche de adidaşi negri şi mi-am prins părul într-o coadă. Am ieşit din încăpere, îndreptându-mă spre sala mea de antrenament. Am intrat în încăpere, apropiindu-mă de fereastră. Am dat draperiile la o parte, lăsând lumina să pătrundă în cameră. M-am dus la casetofon, luând cd-urile în mână. Am găsit melodia perfectă, a celor de la Paradiso Girls, Patron Tequila. Am pus cd-ul şi am dat pe play. M-am dus în mijlocul încăperii, auzind cântecul. Cu asta puteam participa la concurs. Şi îmi trebuia o coreografie trăznet. Am început să fac câteva mişcări. După ce s-a terminat melodia, mi-am dat seama că nu era atât de bun dansul. Trebuia să mă gândesc la alte mişcări. Am ascultat-o de multe ori şi am făcut mulţi paşi, însă nu mă puteam decide. După două ore am lăsa casetofonul să meargă, ieşind din sală. M-am dus la bucătărie. Mi-am luat un pahar cu apă şi am ieşit. Când am ajuns în faţa scărilor, am auzit uşa. L-am văzut pe Cezar întrând în casă. Am zâmbit şi m-am dus către el, dorind să îi dau vestea cea mare.
- Hei fraţioare! Trebuie să îţi spun ceva.
- Nu acum! Cară-te! Mi-o taia repede.
A trecut pe lângă mine şi s-a apropiat de trepte. Ce era cu el? Niciodată nu îmi vorbise aşa. M-am apropiat de el şi l-am prins de cămaşa. S-a întors cu faţa către mine. Era cam...furios?
- Poţi să mă asculţi? Nu mai fi aşa de egoist!
A început să râdă, lăsându-şi capul în jos. Mi-a dat paharul jos, reuşind să îl spargă de parchet. M-a prins de ambele braţe şi m-a strâns destul de tare. Asta m-a speriat. Foarte tare. Şi-a ridicat privirea şi s-a uitat în ochii mei. Un fior mi-a trecut pe şira spinării. M-a întors cu spatele către scări şi a început să mă zguduie.
- Eu sunt egoist? Dar tu ce eşti? Vreo sfântă? Nu îmi pasă de ceea ce spui! M-am săturat de tine şi de capriciile tale. Întelege! Lasă-mă dracului în pace!
M-a împins, izbindu-mă în scări. La contactul cu treptele de marmură am scos un mic ţipăt. Mi-am ridicat privirea către brunet. A zâmbit şi a trecut pe lângă mine. Am rămas nemişcată câteva clipe, în timp ce una dintre servitoare a aparut în faţa mea. Mi-a prins mâinile şi m-a ridicat, ajutându-mă să mă ţin pe picioare. Întregul meu corp tremura. Cine era acel băiat? Nu putea fi fratele meu. Cezar mă adora şi făcea orice să mă protejeze. Ce se întâmpla cu el?
Horaţiu se implica în sărut nu glumă. Dar jocul lui cu limba în gura mea nu mă dădea peste cap. Am rupt încet sărutul, atingându-i uşor obrazul drept. L-am sărutat scurt pe buze şi am intrat în clasă lăsându-l cu ochii în soare. Mi-am lăsat geanta pe bancă, privind în jurul meu. Era ciudat! Bianca nu era pe nicăieri. M-am aşezat pe bancă şi mi-am scos telefonul căutând numărul ei în agendă. Am apelat-o, aşteptând să răspundă. Era straniu. De obicei era prima care sosea. Am închis apelul şi am privit uşa. Mai bine nu o făceam. Bianca si Daniel râdeau unul la celălalt. Brusc mi-a venit în minte vorbele lu Cezar. ' Scumpa mea iubită şi-o trăgea cu şeful clasei.' Nu putea fi adevărat. Şoarecele şi pisica? Împreună? Dar nu se poate! Dau peste cap legea desenelor animate. Cei doi s-au despărţit cu un sărut scurt pe buze. Asta a pus capac la toate. Roşcata s-a apropiat de mine şi m-a sărutat pe obraji şi şi-a lăsat ghiozdanul pe bancă. S-a întors cu faţa către mine. Zâmbea. Iar eu nu îmi puteam reveni din şoc.
- Ce naiba a fost asta! Tocmai l-ai sarutat Daniel!
- Da..păi..cam suntem împreună!
- De când? Ultima oară când am verificat nu vă suportaţi, iar acum sunteţi iubiţi?
- Ştii tu cum se spune. De la ură până la iubire există doar un pas. Scuze că nu ţi-am zis! Bine?
Scuze? Cred că meritam nişte explicaţii. În fine. Dacă Cezar află asta îmi ţinea o predică de săptămâni întregi. Deja mi-o imaginez. Am dezaprobat din cap, când am auzit soneria. M-am aşezat în bancă şi mi-am scos istoria. Altă ora plictisitoare. Profesoara a intrat pe uşa şi s-a asezat la catedra. Şi-a scos cartea şi a început să dicteze. Pe la jumătatea orei, secretara şi-a făcut apariţia în clasă. Şi-a cerut scuze de la profă' şi i-a spus că directorul vrea să discute cu mine. Ce am mai făcut acum? M-am ridicat de pe scaun şi am părăsit încăperea, împreună cu secretara. Ajunsă în faţa biroului directorului, mi-a deschis uşa şi m-a poftit înăuntru. Am intrat în interior şi m-am apropiat de birou, aşezându-mă pe scaun. Bătrânul s-a întors cu faţa către mine.
- Bine, orice a fost nu e vina mea. Nu am mai avut probleme cu doamna Hamilton şi la chimie profu' Roy, după ultimul experiment e mai rău decât bodyguarzi lu' tata.
A început să râdă. Măcar tâmpeniile mele obişnuite îl amuzau. Mi-a dat o foaie şi s-a lăsat pe spatele scaunului. Am deschis foaia şi am rămas uimită. Erau mediile mele. Şi erau medii de 9. M-am ridicat de pe scaun şi l-am privit pe director.
- Eşti o elevă specială şi le-am cerut profesorilor tăi să facă o excepţie şi să îţi facă mediile cu două săptămâni înainte. Dar ai acel şir de 9, pentru că şi tatăl tău le-a dat un mic impuls. Mă înţelegi tu.
- Deci pot să stau acasă de acum?
- Nu! Mă tem că trebuie să vii la şcoală. În plus mâine ai orele de dans, nu? Şi peste ceva timp se apropie concursul. Kassandra, ar fi trist dacă liceul 'Spiral' şi-ar pierde cea mai bună dansatoare şi cântăreaţă. Te rog să nu mai faci tâmpenii. Bine?
- O să încerc.
Mi-am cerut scuze şi am ieşit din birou. Am ţipat puţin cam tare, apoi m-am îndreptat spre clasă. I-am arătat Biancăi foaia. Nu părea fericită pentru mine. Dar nu îmi păsa. Mi-am luat geanta şi am ieşit din încăpere. Dacă am mediile aşa de mari, trebuia să le sarbătoresc cu un chiul, nu? Am ieşit din clădire şi m-am urcat în maşină. Am pornit motorul şi m-am îndreptat spre casă. Ciudat! Nici maşina lu' Cezar, nici maşina lu' Chris' nu erau în parcare. De la fratele meu mă aşteptam să chiuleasca, dar Chris'? Asta trebuia scris în cartea recordurilor. Dar lăsând la o parte grija pentru ceilalţi, m-am concentrat pe fericirea mea. Nu mă duceam la internat. Tata şi Cezar vor fi fericiţi. Am ajuns acasă şi am lăsat maşina în faţa intrării. Mi-am luat geanta şi am intrat în casă. M-am dus direct în birou, sperând să îl găsesc pe tata, însă am găsit-o pe Micaela. Mi-a spus că tata era plecat la domnul Montecarlo. Aha, deci era în vizită la tatăl lui Chris'. Bărbatul ăla mă adora. Cred ca îţi mai dorea şi o fiica, însă soţia lui nu a mai putut să i-o ofere. Am întrebat-o pe Micaela dacă Cezar era acasă, însă a dezaprobat din cap. La şcoală nu era, nici acasă. Probabil era la vreun hotel cu vreo curvă. Am urcat treptele, ducându-mă în cameră. Mi-am lăsat geanta pe pat şi mi-am dat jos uniforma. M-am îmbrăcat cu o pereche de pantaloni scurţi de trening, negri şi un tricou alb. M-am încălţat cu o pereche de adidaşi negri şi mi-am prins părul într-o coadă. Am ieşit din încăpere, îndreptându-mă spre sala mea de antrenament. Am intrat în încăpere, apropiindu-mă de fereastră. Am dat draperiile la o parte, lăsând lumina să pătrundă în cameră. M-am dus la casetofon, luând cd-urile în mână. Am găsit melodia perfectă, a celor de la Paradiso Girls, Patron Tequila. Am pus cd-ul şi am dat pe play. M-am dus în mijlocul încăperii, auzind cântecul. Cu asta puteam participa la concurs. Şi îmi trebuia o coreografie trăznet. Am început să fac câteva mişcări. După ce s-a terminat melodia, mi-am dat seama că nu era atât de bun dansul. Trebuia să mă gândesc la alte mişcări. Am ascultat-o de multe ori şi am făcut mulţi paşi, însă nu mă puteam decide. După două ore am lăsa casetofonul să meargă, ieşind din sală. M-am dus la bucătărie. Mi-am luat un pahar cu apă şi am ieşit. Când am ajuns în faţa scărilor, am auzit uşa. L-am văzut pe Cezar întrând în casă. Am zâmbit şi m-am dus către el, dorind să îi dau vestea cea mare.
- Hei fraţioare! Trebuie să îţi spun ceva.
- Nu acum! Cară-te! Mi-o taia repede.
A trecut pe lângă mine şi s-a apropiat de trepte. Ce era cu el? Niciodată nu îmi vorbise aşa. M-am apropiat de el şi l-am prins de cămaşa. S-a întors cu faţa către mine. Era cam...furios?
- Poţi să mă asculţi? Nu mai fi aşa de egoist!
A început să râdă, lăsându-şi capul în jos. Mi-a dat paharul jos, reuşind să îl spargă de parchet. M-a prins de ambele braţe şi m-a strâns destul de tare. Asta m-a speriat. Foarte tare. Şi-a ridicat privirea şi s-a uitat în ochii mei. Un fior mi-a trecut pe şira spinării. M-a întors cu spatele către scări şi a început să mă zguduie.
- Eu sunt egoist? Dar tu ce eşti? Vreo sfântă? Nu îmi pasă de ceea ce spui! M-am săturat de tine şi de capriciile tale. Întelege! Lasă-mă dracului în pace!
M-a împins, izbindu-mă în scări. La contactul cu treptele de marmură am scos un mic ţipăt. Mi-am ridicat privirea către brunet. A zâmbit şi a trecut pe lângă mine. Am rămas nemişcată câteva clipe, în timp ce una dintre servitoare a aparut în faţa mea. Mi-a prins mâinile şi m-a ridicat, ajutându-mă să mă ţin pe picioare. Întregul meu corp tremura. Cine era acel băiat? Nu putea fi fratele meu. Cezar mă adora şi făcea orice să mă protejeze. Ce se întâmpla cu el?