20-03-2010, 01:28 PM
Teh : Multe mulţumiri pentru că citeşti , înseamnă mult pentru mine că îţi şi place . Thanks !
Capitolul 11
,, Când am comis prima crimă am plâns , apoi am tânjit cu disperare să retrăiesc acea senzaÅ£ie . Teamă amestecată cu nebunie ÅŸi adrenalină . Fără să realizezi devii dependent . Nu afli decât prea târziu că te omori singur . â€
Am remarcat prezenţa lui Roy în pragul uşii , îngândurat şi încercând să mă privească în ochii. Nu prea reuşea , decizând într-un final să se apropie . Mă aflam încă culcată în pat , evitând să mă ridic .
- Eşti sigură că vrei să faci asta?
Normal că nu eram , din contră speram să nu fiu nevoită să ucid . Mă surprindea uşurinţa cu care pronunţam aceste cuvinte . Întreaga noapte se învârtiseră în mintea mea , le-am ascultat ca pe o melodie veche , reamintită după mulţi ani . De ce să ucid o persoana care nu îmi făcuse nimic ? Nu vedeam rostul unei morţii anunţate . Nu eram Dumnezeu , nu avea dreptul să decid cine trebuia să trăiască . Poate că eu eram cea care trebuia să moară , viaţa mea nu valora nimic . Era doar un amalgam de regrete , de durere şi de el . Ultimele mele gânduri aveau să se îndrepte asupra lui , eram absorbită de personalitatea sa . Dependentă de tot ce însemna el , o obsesie de care nu voiam să scap , doar mă ţinea în viaţă . Îmi oferea un motiv pentru a supravieţui pentru a distruge şi chiar pentru a ucide. Moartea însemna infinit , un nou drum , măreţie , durere , tristeţe sau chiar bucurie . Toate ţi le oferea trecere în nefiinţă , totul mai ales linişte . Nu mai trebuia să auzi ticătuitul ceasul ce te anunţa că viaţa se sfârşeşte şi nici vocile absurde . Puteai să zaci în tăcere , acoperit de pământ la adăpostul unui sicru . Era tentant să te arunci în braţele necunoscutului , crezând că cineva te va prinde . Vei cădea , te vei prăbuşi şi nimeni nu te va ajuta .
L-am văzut pe Roy , aşteptând un răspuns , privindu-mă în ochii . Pentru câteva minute m-am temut de el , de acea privire .
- Nu , dar o voi face ! Nu am altă alternativa decât să mă supun şi să sper .
- Să speri ?! Chiar nu ai învăţat nimic ? Trezeşte-te ! Destinul ni-l facem , dar ţie îţi e frică să accepţi asta . Nu ai mai avea pe cine să dai vina pentru greşelile tale . Eşti o proastă !
- Mă cunoşti? Tu nu ştii nimic , absolut nimic despre mine .
Avea dreptate ? Nu , nu putea să aibă dreptate , nu reuşeam să cred în vorbele sale . Nu am acceptat adevărul , era mai simplu să trăiesc în minciună . Să recunosc că eram slabă , că aveam nevoie de ajutor şi de o pereche de buze care să îmi spună : ,,Totul va fi bine †. Nimeni nu mi-a spus asta niciodată şi de dată eram conştientă că nu va fi bine , o să fie mai rău . Nu puteam să plâng , să tremur , să fug sau măcar să mă ascund . Trebuia să înfrunt moartea şi să ies învingătoare .
Imposibil...
- Ţi-e frică să mori şi te temi să trăieşti . Ştii că eşti patetică ?
- Du-te naiba !
- Ne vom duce împreună dacă vei da greşi . Ai grijă! Sunt alături de tine pentru a te ucide , nu pentru a te ajuta .
Măcar nu mă va omorî Matt , dar până la urmă nu conta , tot în acelaşi loc aveam să ajung . M-am dus din nou în biroul bruntelui şi iar i-am întâlnit zâmbetul mulţumit .
- Ai dormit azi-noapte ?
A râs uşor , privindu-mi chipul şi cearcănele ce se adunase sub ochii . Nu reuşise să adorm , somnul se scursese departe de mine . De fiecare dată când închideam ochii vedeam sânge , doar sânge prelingându-se pe pereţii camerei .
L-am văzut pe Matt scoţând un cuţit ascuns într-un sertar , apoi mi l-a înmânat . Aş fi putut să îl iau şi să îl ucid pe brunet , moartea lui nu ar trebui să deranjeze pe nimeni .
- Ştiu că ai vrea să scapi de mine ! Dar voi fi mereu cu un pas înaintea ta .
Parcă mi-ar citit gândurile , poate văzuse strălucirea ce apăruse în ochii mei la gândul dispariţie sale sau poate mă cunoştea foarte bine . Un pistol a apărut subit la tâmpla mea , semn al superiorităţii brunetului .
- Asta că să nu îţi treacă prin minte vreo prostie şi să îţi scurtezi singură viaţă . Roy , ia plicul , înăuntru se găseşte poza persoanei ce va face o călătorie în Iad . Cuţitul va trebui să îl foloşeşti pentru moartea altcuiva , nu a mea .
A surâs superior şi ultima frază mi-a adresat-o mie . Am privit insistent plicul pe care blondul l-a îndesat cu grijă în buzunar . Nu puteam ştii cum arată acea persoană .
- De ce? Din ce cauză va muri ?
- Din cauze naturale , sigur nu ... s-a pus cu cine nu trebuie şi nu a ştiut când să plece capul supus . Un lucru pe care nici tu nu ai învăţat să îl faci .
Întregul mister era clarificat , nu ştiam absolut nimic , asta ar fi trebuit să îmi uşureze munca .
Peste câteva minute mă aflam afara în compania lui Roy şi cu o geacă negră care ar fi trebuit să îmi ţină de cald . Tremuram la fiecare adierea , mişcându-mi agale picioarele din dorinţa de a evita acel moment crucial . Aveam mâinile reci , întotdeauna era aşa , uram asta .
M-am urcat în maşina şi în tot acest timp am simţit mână blondului ţinându-mi tras braţul . Teama era tot ce simţeam , nu mai puteam găsi o soluţie , mă pierdusem . Glasul serios al brunetului mă speriase , faptul că îmi citea gândurile şi ştia ce plănuise .
*Flashback*
Îl urmăream pe Matt , plimbându-se din colţ în altul , oprindu-se pentru a mă privi şi a-mi vedea reacţia .
- Vrei să fugi ? Ai fi proastă dacă nu ai încerca , dar asta însemnă că nu ţii de loc la propria viaţa . Fii cuminte , ucide-l acea persoana şi apoi întoarce-te .
Pistolul îmi părăsise tâmpla , frecându-mi uşor zona ce mă ustura . I l-a dat blondului care l-a privit intens , ademenit de trăgici .
- Roy va avea grijă să te împuşte la prima încercare de a evada . Dacă fugi mori , dacă nu mă asculţi mori . Orice ce ai face vei muri într-un final .
A luat o pauză tuşind şi apoi şi-a reluat şirul gândurile .
- Cuţitul ce se află în mâna ta va fi arma cu care vei ucide . Un pistol ar face prea mult zgomot şi ar atrage atenţia , trebuie să fii discretă . Roy îl va imobiliza , tu vei aplica lovitura care îi va sfârşi viaţa . Alege cu grijă locul , altfel îl vei doar răni şi eu îl vreau mort . Taie o arteră , sângele va ţâsni şi se va scurge încet . Ultima picătură de viaţa va fi purtată de valul roşu . Ai putea înfige direct cuţitul în inima . Va fi decizia ta .
Uşurinta cu care vorbea despre moarte mă suprindea cel mai mult . Am remarcat satisfacţia nebună de pe chipul său când vorbea despre sânge . A zâmbit , un surâs diabolic , doar aşa ai fi putut descrie acea expresie a feţei . Totuşi avea cunoştiinte despre anatomie , doar prin tăierea arterei moartea ar fi fost mai rapidă .
Am fost scoasă din birou pentru ca Roy şi Matt să vorbească liniştiţi . Atunci l-am întâlnit pe Chris cu acel zâmbet seducătorul întipărit pe buze .
- Succes !
Asta a fost tot ce putut să spună , după a dispărut printre holurile încurcate .
* End of Flashback*
Priveam blocurile gri şi trecătorii care se plimba liniştiţi pe străzi . Trecuseră câteva ore de când am părăsit acel ,, orfelinat “ . Mi-aş fi dorit ca cineva să îmi vorbească în acele momente , acea tăcere mă neliniştea . Sentimentul de vinovăţie pusese stâpănire pe mine şi nimeni nu îmi spunea că nu e vina mea , nimeni nu era de partea mea .
Venise noaptea şi întunericul mă împiedica să mai disting ceva . Maşina a oprit brusc , împingându-mă în scaunul din faţa . Frig , doar frigul îl puteam percepe . Eram un cartier pustiu şi ciudat , aş fi putut zice că era unul rău famat . Am văzut un copil îmbrăcat în haine ponosite care s-a apropiat de noi . Dacă pe el trebuia să îl ucid ? Nu aş fi putut , mai bine muream eu . Bătaile inimii mi se acceleraseră cu fiecare pas pe care îl făcea .
- Aţi putea să îmi daţi nişte bani .
Oricât de mult mi-aş fi socotocit buzunarele , nu aş fi găsit nimic . Îmi era milă de el , mă durea să văd un copil în acea stare deplorabilă . El nu avea nicio vină , destinul , ghinionul se jucaseră cu viaţa sa . I-am strâns puternic mâna şi am zâmbit , parcă de mult nu ma surâsesem sincer . De fiecare dată zâmbeam forţat , din dorinţa de a părea puternică , superioară , să îmi ascund laşitate sub un surâs . Copilul se uita ciudat la mine , surprins de gestul meu , mi-a zis:
- Am nevoie de bani , nu de afecţiunea .
Apoi şi-a îndreptat paşi spre un bloc şi s-a pierdut în întuneric . Roy nu l-a oprit şi din asta am dedus că nu el era cel care avea să omoară . Vorbele copilul am fost ca o palmă pe obrazul meu , o strângere de mână nu i-ar fi săturat foame şi nu i-ar fi oprit lacrimile . Era un gest frumos din partea unui străin şi nu îl ajuta deloc compătimerea mea . Un om îmbrăcat într-un costum şi-a făcut apariţia , un personaj atipic pentru decorul în care ne aflam .
- El este , vocea blondului s-a auzit încet
Un fior mi-a străbătut corpul zărindu-mi victima . Milă , triştete şi durere , toate acestea s-au adunat în mine . Îmi zgâriam pielea cu unghiile , lăsând un firicel de sange să curgă încet . Blondul a dispărut de lângă mine , îndreptându-se spre persoana indicată , apoi au urmat câteva lovituri . I-a dat un pumn şi un picior în stomac când bărbatul se afla la pământ . Mă vedeam pe mine acum câteva zile , resimţeam loviturile primite atunci . Încă mai aveam câteva vânătăi ascunse sub haine , aş fi vrut să uit acel moment . Nu era o amintirea plăcută , doar un regret ce îmi atârna de gât , măcar îl lovisem şi eu , singura satisfacţie .
Bărbatul a ţipat după ajutor , dar nu era absolut nimeni şi eram sigură că nu şi-ar fi riscat vieţiile salvând pe cineva . Roy învinsese , victima era prăbuşită la pământ incapibilă de a face ceva .
- Fă-o , scoate cuţitul şi ucide-l .
Am greşit când l-am privit pe bărbat în ochii , implora milă şi puţină compasiune . Am început să tremur speriată , scăpând arma din mână . Nu puteam să o facă , îmi părea rău pentru că nu l-am mai văzut şi nu mi-am respectat promisiune . Regretam şi bătaia primită de la Roy , toată umilinţa şi tot aveam să mor . Jalnic …
M-am prăbuşit , căutând cutiţul , l-am găsit doar pentru a –l scăpa din nou . Mâinile nu mă mai ascultau şi tremuram incontrolabil . Aş fi vrut să plâng , dar nu am putut .
- De ce naiba stai ? Grăbeşte-te ! Sau vrei să mori ? Eşti o laşă , ai îndurat atâtea pentru a muri aşa ?
Mă privea nervos , reuşise să îmi anihileze o partea din frică . M-am ridicat , ţinând cuţitul în dreptul inimii bărbatului . Nu aveam suficientă putere pentru a îl împinge , bărbatul începuse să plângă speriat , ştiind că era sfârşitul .
- Am o familie , doi copii . De ce ? Te rog …
Cum aş fi mai putut după acele vorbe să mai fac ceva ? M-am imaginat în locul acelor copii şi durea prea tare .
- Îmi pare rău ! am auzit vocea lui Roy , el mă privea .
Am simţit mâna lui caldă ţinându-o strâns pe a mea . Am stat aşa câteva secunde , eram calmă , liniştită , parcă îmi oferise încredere . Mă ţinea prea puternic şi apoi am realizat ce dorea cu adevărat , am vrut să mă eliberez . Mâinile noastre au împins cuţitul , nu am putut să împiedic asta . După ce a reuşit , blondul m-a eliberat , am închis ochii , nu putea să privesc ochii .
Frică , nelinişte , tristeţe . Ce simţeam cu adevărat ? Nu puteam ştii , m-am culcat pe trotuar , admirând stelele . Pete de culoare murdăreau cerul şi am auzit un ultim ţipăt al bărbatului .
Nu mai vedeam nimic . Cedasem …
Capitolul 11
,, Când am comis prima crimă am plâns , apoi am tânjit cu disperare să retrăiesc acea senzaÅ£ie . Teamă amestecată cu nebunie ÅŸi adrenalină . Fără să realizezi devii dependent . Nu afli decât prea târziu că te omori singur . â€
Am remarcat prezenţa lui Roy în pragul uşii , îngândurat şi încercând să mă privească în ochii. Nu prea reuşea , decizând într-un final să se apropie . Mă aflam încă culcată în pat , evitând să mă ridic .
- Eşti sigură că vrei să faci asta?
Normal că nu eram , din contră speram să nu fiu nevoită să ucid . Mă surprindea uşurinţa cu care pronunţam aceste cuvinte . Întreaga noapte se învârtiseră în mintea mea , le-am ascultat ca pe o melodie veche , reamintită după mulţi ani . De ce să ucid o persoana care nu îmi făcuse nimic ? Nu vedeam rostul unei morţii anunţate . Nu eram Dumnezeu , nu avea dreptul să decid cine trebuia să trăiască . Poate că eu eram cea care trebuia să moară , viaţa mea nu valora nimic . Era doar un amalgam de regrete , de durere şi de el . Ultimele mele gânduri aveau să se îndrepte asupra lui , eram absorbită de personalitatea sa . Dependentă de tot ce însemna el , o obsesie de care nu voiam să scap , doar mă ţinea în viaţă . Îmi oferea un motiv pentru a supravieţui pentru a distruge şi chiar pentru a ucide. Moartea însemna infinit , un nou drum , măreţie , durere , tristeţe sau chiar bucurie . Toate ţi le oferea trecere în nefiinţă , totul mai ales linişte . Nu mai trebuia să auzi ticătuitul ceasul ce te anunţa că viaţa se sfârşeşte şi nici vocile absurde . Puteai să zaci în tăcere , acoperit de pământ la adăpostul unui sicru . Era tentant să te arunci în braţele necunoscutului , crezând că cineva te va prinde . Vei cădea , te vei prăbuşi şi nimeni nu te va ajuta .
L-am văzut pe Roy , aşteptând un răspuns , privindu-mă în ochii . Pentru câteva minute m-am temut de el , de acea privire .
- Nu , dar o voi face ! Nu am altă alternativa decât să mă supun şi să sper .
- Să speri ?! Chiar nu ai învăţat nimic ? Trezeşte-te ! Destinul ni-l facem , dar ţie îţi e frică să accepţi asta . Nu ai mai avea pe cine să dai vina pentru greşelile tale . Eşti o proastă !
- Mă cunoşti? Tu nu ştii nimic , absolut nimic despre mine .
Avea dreptate ? Nu , nu putea să aibă dreptate , nu reuşeam să cred în vorbele sale . Nu am acceptat adevărul , era mai simplu să trăiesc în minciună . Să recunosc că eram slabă , că aveam nevoie de ajutor şi de o pereche de buze care să îmi spună : ,,Totul va fi bine †. Nimeni nu mi-a spus asta niciodată şi de dată eram conştientă că nu va fi bine , o să fie mai rău . Nu puteam să plâng , să tremur , să fug sau măcar să mă ascund . Trebuia să înfrunt moartea şi să ies învingătoare .
Imposibil...
- Ţi-e frică să mori şi te temi să trăieşti . Ştii că eşti patetică ?
- Du-te naiba !
- Ne vom duce împreună dacă vei da greşi . Ai grijă! Sunt alături de tine pentru a te ucide , nu pentru a te ajuta .
Măcar nu mă va omorî Matt , dar până la urmă nu conta , tot în acelaşi loc aveam să ajung . M-am dus din nou în biroul bruntelui şi iar i-am întâlnit zâmbetul mulţumit .
- Ai dormit azi-noapte ?
A râs uşor , privindu-mi chipul şi cearcănele ce se adunase sub ochii . Nu reuşise să adorm , somnul se scursese departe de mine . De fiecare dată când închideam ochii vedeam sânge , doar sânge prelingându-se pe pereţii camerei .
L-am văzut pe Matt scoţând un cuţit ascuns într-un sertar , apoi mi l-a înmânat . Aş fi putut să îl iau şi să îl ucid pe brunet , moartea lui nu ar trebui să deranjeze pe nimeni .
- Ştiu că ai vrea să scapi de mine ! Dar voi fi mereu cu un pas înaintea ta .
Parcă mi-ar citit gândurile , poate văzuse strălucirea ce apăruse în ochii mei la gândul dispariţie sale sau poate mă cunoştea foarte bine . Un pistol a apărut subit la tâmpla mea , semn al superiorităţii brunetului .
- Asta că să nu îţi treacă prin minte vreo prostie şi să îţi scurtezi singură viaţă . Roy , ia plicul , înăuntru se găseşte poza persoanei ce va face o călătorie în Iad . Cuţitul va trebui să îl foloşeşti pentru moartea altcuiva , nu a mea .
A surâs superior şi ultima frază mi-a adresat-o mie . Am privit insistent plicul pe care blondul l-a îndesat cu grijă în buzunar . Nu puteam ştii cum arată acea persoană .
- De ce? Din ce cauză va muri ?
- Din cauze naturale , sigur nu ... s-a pus cu cine nu trebuie şi nu a ştiut când să plece capul supus . Un lucru pe care nici tu nu ai învăţat să îl faci .
Întregul mister era clarificat , nu ştiam absolut nimic , asta ar fi trebuit să îmi uşureze munca .
Peste câteva minute mă aflam afara în compania lui Roy şi cu o geacă negră care ar fi trebuit să îmi ţină de cald . Tremuram la fiecare adierea , mişcându-mi agale picioarele din dorinţa de a evita acel moment crucial . Aveam mâinile reci , întotdeauna era aşa , uram asta .
M-am urcat în maşina şi în tot acest timp am simţit mână blondului ţinându-mi tras braţul . Teama era tot ce simţeam , nu mai puteam găsi o soluţie , mă pierdusem . Glasul serios al brunetului mă speriase , faptul că îmi citea gândurile şi ştia ce plănuise .
*Flashback*
Îl urmăream pe Matt , plimbându-se din colţ în altul , oprindu-se pentru a mă privi şi a-mi vedea reacţia .
- Vrei să fugi ? Ai fi proastă dacă nu ai încerca , dar asta însemnă că nu ţii de loc la propria viaţa . Fii cuminte , ucide-l acea persoana şi apoi întoarce-te .
Pistolul îmi părăsise tâmpla , frecându-mi uşor zona ce mă ustura . I l-a dat blondului care l-a privit intens , ademenit de trăgici .
- Roy va avea grijă să te împuşte la prima încercare de a evada . Dacă fugi mori , dacă nu mă asculţi mori . Orice ce ai face vei muri într-un final .
A luat o pauză tuşind şi apoi şi-a reluat şirul gândurile .
- Cuţitul ce se află în mâna ta va fi arma cu care vei ucide . Un pistol ar face prea mult zgomot şi ar atrage atenţia , trebuie să fii discretă . Roy îl va imobiliza , tu vei aplica lovitura care îi va sfârşi viaţa . Alege cu grijă locul , altfel îl vei doar răni şi eu îl vreau mort . Taie o arteră , sângele va ţâsni şi se va scurge încet . Ultima picătură de viaţa va fi purtată de valul roşu . Ai putea înfige direct cuţitul în inima . Va fi decizia ta .
Uşurinta cu care vorbea despre moarte mă suprindea cel mai mult . Am remarcat satisfacţia nebună de pe chipul său când vorbea despre sânge . A zâmbit , un surâs diabolic , doar aşa ai fi putut descrie acea expresie a feţei . Totuşi avea cunoştiinte despre anatomie , doar prin tăierea arterei moartea ar fi fost mai rapidă .
Am fost scoasă din birou pentru ca Roy şi Matt să vorbească liniştiţi . Atunci l-am întâlnit pe Chris cu acel zâmbet seducătorul întipărit pe buze .
- Succes !
Asta a fost tot ce putut să spună , după a dispărut printre holurile încurcate .
* End of Flashback*
Priveam blocurile gri şi trecătorii care se plimba liniştiţi pe străzi . Trecuseră câteva ore de când am părăsit acel ,, orfelinat “ . Mi-aş fi dorit ca cineva să îmi vorbească în acele momente , acea tăcere mă neliniştea . Sentimentul de vinovăţie pusese stâpănire pe mine şi nimeni nu îmi spunea că nu e vina mea , nimeni nu era de partea mea .
Venise noaptea şi întunericul mă împiedica să mai disting ceva . Maşina a oprit brusc , împingându-mă în scaunul din faţa . Frig , doar frigul îl puteam percepe . Eram un cartier pustiu şi ciudat , aş fi putut zice că era unul rău famat . Am văzut un copil îmbrăcat în haine ponosite care s-a apropiat de noi . Dacă pe el trebuia să îl ucid ? Nu aş fi putut , mai bine muream eu . Bătaile inimii mi se acceleraseră cu fiecare pas pe care îl făcea .
- Aţi putea să îmi daţi nişte bani .
Oricât de mult mi-aş fi socotocit buzunarele , nu aş fi găsit nimic . Îmi era milă de el , mă durea să văd un copil în acea stare deplorabilă . El nu avea nicio vină , destinul , ghinionul se jucaseră cu viaţa sa . I-am strâns puternic mâna şi am zâmbit , parcă de mult nu ma surâsesem sincer . De fiecare dată zâmbeam forţat , din dorinţa de a părea puternică , superioară , să îmi ascund laşitate sub un surâs . Copilul se uita ciudat la mine , surprins de gestul meu , mi-a zis:
- Am nevoie de bani , nu de afecţiunea .
Apoi şi-a îndreptat paşi spre un bloc şi s-a pierdut în întuneric . Roy nu l-a oprit şi din asta am dedus că nu el era cel care avea să omoară . Vorbele copilul am fost ca o palmă pe obrazul meu , o strângere de mână nu i-ar fi săturat foame şi nu i-ar fi oprit lacrimile . Era un gest frumos din partea unui străin şi nu îl ajuta deloc compătimerea mea . Un om îmbrăcat într-un costum şi-a făcut apariţia , un personaj atipic pentru decorul în care ne aflam .
- El este , vocea blondului s-a auzit încet
Un fior mi-a străbătut corpul zărindu-mi victima . Milă , triştete şi durere , toate acestea s-au adunat în mine . Îmi zgâriam pielea cu unghiile , lăsând un firicel de sange să curgă încet . Blondul a dispărut de lângă mine , îndreptându-se spre persoana indicată , apoi au urmat câteva lovituri . I-a dat un pumn şi un picior în stomac când bărbatul se afla la pământ . Mă vedeam pe mine acum câteva zile , resimţeam loviturile primite atunci . Încă mai aveam câteva vânătăi ascunse sub haine , aş fi vrut să uit acel moment . Nu era o amintirea plăcută , doar un regret ce îmi atârna de gât , măcar îl lovisem şi eu , singura satisfacţie .
Bărbatul a ţipat după ajutor , dar nu era absolut nimeni şi eram sigură că nu şi-ar fi riscat vieţiile salvând pe cineva . Roy învinsese , victima era prăbuşită la pământ incapibilă de a face ceva .
- Fă-o , scoate cuţitul şi ucide-l .
Am greşit când l-am privit pe bărbat în ochii , implora milă şi puţină compasiune . Am început să tremur speriată , scăpând arma din mână . Nu puteam să o facă , îmi părea rău pentru că nu l-am mai văzut şi nu mi-am respectat promisiune . Regretam şi bătaia primită de la Roy , toată umilinţa şi tot aveam să mor . Jalnic …
M-am prăbuşit , căutând cutiţul , l-am găsit doar pentru a –l scăpa din nou . Mâinile nu mă mai ascultau şi tremuram incontrolabil . Aş fi vrut să plâng , dar nu am putut .
- De ce naiba stai ? Grăbeşte-te ! Sau vrei să mori ? Eşti o laşă , ai îndurat atâtea pentru a muri aşa ?
Mă privea nervos , reuşise să îmi anihileze o partea din frică . M-am ridicat , ţinând cuţitul în dreptul inimii bărbatului . Nu aveam suficientă putere pentru a îl împinge , bărbatul începuse să plângă speriat , ştiind că era sfârşitul .
- Am o familie , doi copii . De ce ? Te rog …
Cum aş fi mai putut după acele vorbe să mai fac ceva ? M-am imaginat în locul acelor copii şi durea prea tare .
- Îmi pare rău ! am auzit vocea lui Roy , el mă privea .
Am simţit mâna lui caldă ţinându-o strâns pe a mea . Am stat aşa câteva secunde , eram calmă , liniştită , parcă îmi oferise încredere . Mă ţinea prea puternic şi apoi am realizat ce dorea cu adevărat , am vrut să mă eliberez . Mâinile noastre au împins cuţitul , nu am putut să împiedic asta . După ce a reuşit , blondul m-a eliberat , am închis ochii , nu putea să privesc ochii .
Frică , nelinişte , tristeţe . Ce simţeam cu adevărat ? Nu puteam ştii , m-am culcat pe trotuar , admirând stelele . Pete de culoare murdăreau cerul şi am auzit un ultim ţipăt al bărbatului .
Nu mai vedeam nimic . Cedasem …