17-03-2010, 10:35 PM
Hakasaka Taito
Sunt teribil de furioasa. Stiam ca mana dreapta a lui Orochimaru va incerca orice, dar la o asemenea marsavie nu m-as fi asteptat. Suigetsu nu pare foarte interesat de situatia in care ne aflam. Ia paharul cu suc pe care il scapase cu putin timp in urma si incepe sa bea. - Asta e viata, domnisoara cum te-o fi chemand, imi spune el. Deci, ne vedem de viata noastra?
Atitudinea lui ma dezgusta si ii trag o palma peste fata. Brusc, mi-am dat seama ca firea mea este aceeasi si ca Yuri, doar imaginea fiind diferita, ea scuzandu-mi iesirile. Ma astept sa fie nervos, sau cel putin iritat. In schimb, in ochii sai observ o sclipire suspecta. Ma prefac ca nu o vad si ii spun ca trebuie sa ma ajute in misiunea mea de a-i salva pe Juugo si Sasuke.
Incep sa simt o chakra destul de slaba din spate, deci nu apartine lui Naruto, Sakurei sau lui Ino. Cine ne mai urmareste fiecare miscare? Batranul! Vad niste stele shuriken care sunt aruncate inspre noi. Ii spun baiatului sa se fereasca. Lacul de safir este imprejmuit de copaci batrani, cu ramurile groase, de care ne prindem. Mosul paseste iar luna ii lumineaza chipul. Barba sa este ninsa de ani, ochii verzi sunt plini de viata, iar niciun rid nu a cutezat sa se apropie de fata lui. Dintr-un saculet mai scoate niste kunaie pe care le arunca. Reusim si acum sa ne eschivam si ajungem unul langa altul in fata lui Taito. Suigetsu foloseste un jutsu de apa, care pare sa il termine pe barbat. Este adevarat, mosul a fost naucit de atac, dar din apa care a ramas creaza niste clone. Poate de-asta era atat de temut! Folosea chakra inamicilor pentru a face jutsuri in interesul sau, economisindu-si energia. Trei batrani ne ataca acum in continuu cu cutite. Camaradul meu isi ia sabia si se apara de majoritatea; eu arunc arme explozive, care nu numai ca ma feresc pe mine de kunaie, dar mai si distrug clonele. Stupoare! Toti trei erau clone. Atunci, unde este cel real? Dintr-o data, adevaratul Taito isi face aparitia, tragandu-i un picior in abdomen lui Suigetsu, exact in muschiul in care l-a lovit si Kabuto. Baiatul cade in apa adanca si nu mai revine la suprafata. E de rau. Trebuie sa sar sa il salvez, deoarece e puternic si am nevoie de el in lupta impotriva lui KabutOrochimaru. I; pot vedea acum: are ochii inchisi si pare ca nu mai vrea sa lupte. Indiferenta lui cea obisnuita! Reusesc sa il iau in brate, dar de la suprafata vin zeci de kunaie. Ma apar cum pot, dar unul dintre ele imi zgarie umarul, iar apa se coloreaza. Cu greu reusesc sa ies la suprafata. Papirusurile explozive mai functioneaza inca si reusesc sa opresc asaltul, aruncandu-l si pe batranul Taito la cativa metri distanta. Ajung la mal. Doamne! Pana acum nu mi-am dat seama cat de greu e baiatul asta ! Ramane inconstient pe pamant, iar totul depinde de mine. Mosul e disperat, iar asta se observa in ochii sai ca fierea. Mai scoate dintr-un buzunar un ultim kunai si se repede inspre mine. Vrea sa imi taie gatul, dar in ultima clipa scot si eu un cutit si i-l infing in abdomen. Doua lacrimi i se rostogolesc pe obrajii rosii. Raman inamrmurita cand il aud vorbind:
- Imi pare rau, copii. Nu mi-am adus misiunea la bun sfarsit... apoi se pravaleste.
Trebuie sa recunosc ca a fost puternic... Sau inca este, daca ajung ceilalti timp. Dar tocmai de asta nu-mi arde mie. Il iau pe Suigetsu si ma ascund alaturi de el in spatele unui copac enorm. Naruto, Sakura si Ino au sosit numaidecat. Blonda incepe sa planga cand il vede, dar incearca sa se adune si isi foloseste tehnica medicala. Sakura ii urmeaza exemplul, dar, dupa expresiile lor, nu mai este nimic de facut.
Baiatul de langa mine deschide ochii si este vizibil nedumerit. Ii explic cu cat mai putine cuvinte ce s-a intamplat in timpul lesinului sau. Mai arunc o privire trupului neinsufletit al mosului, care este luat de catre blond. Cei trei dispar apoi in intuneric. Simt ca o mana puternica a apucat-o pe a mea. Suigetsu imi zice:
- Stiai ca Orochimaru a creat niste potiuni de-a lungul experimentelor sale, nu? De fapt, tu chiar l-ai ajutat la experimentele sale. Inainte de moartea lui am luat o potiune albastra, o potiune ca un antidot, ce vindeca pe cel care o bea. Cred ca ai avea nevoie de ea acum.
- Eu zic sa o pastrezi, comentez. Eu n-as avea de ce s-o iau.
- N-ai prefera sa o impartim? Este extraordinara.
- Asta crezi tu, raspund eu. Poate sa aiba efecte adverse, deoarece n-a testat-o pe nimeni.
El nu mai insista. Pur si simplu imi da capul pe spate si mi-o toarna pe aproape toata pe gat. Intr-adevar, zgarietura de la umar se retrage din ce in ce mai mult, dar un fior imi strapunge inima. Arunc continutul sticlutei inspre el, iar o picatura ii atinge buzele. Se apropie de mine din ce in ce mai mult... Ma saruta, dar ma zbat. Chiar daca mi-a ramas putere, mintea imi interzice sa ma mai opun sarutului. Nu se poate asa ceva... Dar, in ultima clipa, ratiunea imi revine si il imping pe baiat. Se pare ca si el s-a desteptat din transa, deoarece o neprefacuta uluire i se citeste pe chip. Simt cum obrajii mi se fac fierbinti. El roseste de asemenea. La naiba! A avut un efect advers, si inca ce mai efect! Incerc sa schimb subiectul, propunandu-i sa se transforme intr-un bucatar si sa intre in gazda la cineva. Suigetsu accepta si, fara sa mai am timp sa mai spun ceva, dispare, lasand in locul sau cativa stropi de apa. Si eu ar trebui sa ma car, redevenind insipida Karin.
Acasa, imi iau la revedere de la clona binevoitoare, iar Sai exact acum deschide ochii. Se ridica in capul oaselor si isi cere scuze ca mi-a ocupat patul timp de o noapte. Eu ii raspund ca nu e nicio problema, pentru ca stiu ca "meseria" asta nu ii provoaca nicio placere. Inchide ochii si zambeste, dar nu cred ca dupa acest zambet se ascunde vreo emotie, vreun sentiment. Dialogul nostru nu mai poate continua, caci cei trei intra in camera, anuntand tragica veste a mortii lui Taito. Noua ne cer sa facem un tablou care sa il ilustreze. Eu ma prefac ca nu l-am mai vazut, dar Sai este pregatit sa imi arate toate trasaturile batranului. Ne luam cate o panza, iar mana imi merge cu repeziciune. Terminam in acelasi timp, dar imaginile sunt foarte diferite. Portretul supraveghtorului meu ii reda barbatului perfect trasaturile, pe cand eu, in loc sa il desenez pe Taito, mi-a iesit un Suigetsu, la fel de fidel redat cum a fost mosul. Ma rusinez, nu mi se poate intampla asa ceva!
Iertati-ma pentru ca nu s-au intamplat prea multe in capitolul asta...