[Terminat] The Way We Are [yaoi]

[myuu]

Uf scuze pentru o intarziere asa mare, dar saptamana trecuta n-am avut cum sa scriu. Sper sa nu se mai repete [cel putin nu prea curand]. Nu in ultimul rand multumim de comentarii si lectura placuta

Capitolul 18

De cum iese din baie, ma las usor pe marginea cazii, putin ametit, poate si din cauza aburilor ce se condenseaza pe oglinda, impiedicandu-ma sa-mi vad propria reflexie. Imi strang prosopul mai bine in jurul meu si ma ridic, ducandu-ma direct in camera unde imi caut niste haine la intamplare si ma trantesc pe suprafata moale a patului. Parul ud face o pata inchisa la culoare in locul in care mi-am afundat capul in perna si o senzatie de racoare isi face aparitia, dar nu ma deranjez sa ma usuc. Vreau doar sa adorm, sa nu ma mai gandesc la nimic asa ca imi inchid ochii, impunandu-mi sa imi eliberez mintea de orice gand.
Inspir adanc, intorcandu-ma pe o parte, insa imaginea lui Yu nu-mi da pace. In minte imi apar momentele de mai devreme precum un film ce se reia la nesfarsit, unul fara logica, si totusi ma face sa ma svarcolesc in pat incercand sa uit fiecare secventa.
Nu stiu cand adorm, insa in momentul in care ma trezesc, intunericul din jurul meu disparuse complet, in locul lui fiind o lumina difuza. Cercetez cu ochii incaperea, insa nu observ nimic in neregula pana cand imi simt umarul stang presat de o greutate incomoda. Pana sa realizez mai bine ce se intampla, il si aud pe Yu cum incepe sa vorbeasca:
- ‘Neata. Ai dormit bine? Imi spune cu un zambet larg ridicandu-si capul de pe umarul meu.
Nu stiu care-i expresia mea atunci, dar cu siguranta nu una prea isteata, cu gura intredeschisa si ochii bulbucati. Incercand sa-mi revin, spun primele cuvinte care-mi vin in minte:
- Cum naiba ai ajuns aici?
- Banuiesc ca pe usa, nu? Si apropo sa nu mai adormi cu parul ud, ai putea raci.
- Nu schimba subiectul si nu ma lua cu glumele tale proaste. Asta e camera mea, patul meu, iar tu nu intri in calcul dupa cum vezi.
- Poate, dar tu esti al meu. Mi-a raspuns el accentuand ultimele cuvinte si facandu-ma sa amutesc pentru scurt timp. Simt cum sangele mi se urca in obraji colorand pielea intr-un rosu mai proeminent cu fiecare secunda care trece. Imi aplec capul pentru a-i acoperi cu bretonul, insa realizez ca nu-l pot pacali asa usor.
- Mai spune o data asta si o sa-ti indes fiecare cuvant pe gat, am spus in cele din urma nervos.
- Ce sa spun? Ca esti al meu? Ca am facut sex aseara?
- Nu am facut eu asa ceva!!
Pentru scurt timp se face tacere, moment in care cred ca a lasat-o balta cu discutia asta, insa el doar vrea sa vada cum ma inrosesc mai rau decat focul si incep sa transpir. Se apleaca catre mine, insa il imping imediat si atunci imi vorbeste iar:
- Ba da, ai facut-o. N-am sa uit niciodata fata pe care o aveai cand mi-ai spus ca-ti place si aproape m-ai implorat sa continui…
- Trebuie sa fi visat tu, eu n-as spune niciodata asta.
- Nu numai ca ai spus-o, dar se observa cu ochiul liber la cat de tare gemeai, evident de placere. Sau cand ma implorai sa te sarut in timp ce…
- Nu te aud, ii spun eu astupandu-mi ambele urechi repetand cuvintele in continuu doar pentru a-l acoperi.
Realizez cat de infantil e comportamentul meu, insa e mai bine asa decat sa fiu nevoit sa admit acele lucruri sau sa-I dau vreo explicatie. Sa fiu sincer nici eu nu stiu de ce am facut acele lucruri, insa, in mod ciudat, mi se pare ca sunt mai putin vinovat daca neg totul acum. Pana la urma suntem amandoi baieti, nu ar fi normal sa fie altceva intre noi decat prietenia, de ce s-a ajuns la asta? Si partea cea mai proasta e ca, in ciuda tuturor negatiilor mele, chiar m-am simtit bine seara trecuta…
In doar cateva secunde, mainile imi sunt prinse de incheieturi pentru a lasa urechile libere, iar buzele sunt cuprinse intr-un sarut lung. Pana sa constientizez ca Yu e cel care a pus stapanire pe limba mea, ma alatur involuntar jocului. La un moment dat ma musca de buza inferioara si simt cum locul incepe sa-mi pulseze de durere.
- De ce ai facut asta? Il intreb incruntat.
- Pentru ca ma minti…Strify, de ce m-ai sarutat daca spui ca nu-ti place? Spune-mi cat timp mai vrei sa joci teatru.
Oftez adanc si ma las pe spate pana ma lipsesc de peretele din spatele patului. Privesc in jur mai mult pentru a-mi gasi cuvintele, apoi ma uit catre Yu care astepta un raspuns de la mine asa ca i-l dau pe primul care-mi vine in minte:
- Nici eu nu stiu ce sa mai cred, bine? Ma duc sa-mi fac o cafea.
- Hai la o cafenea, e una prin zona si e chiar dragut interiorul.
Stau doua secunde sa cantaresc variantele, apoi ma gandesc ce am de pierdut si accept oferta. Yu se duce in camera lui pentru a-si alege niste haine cu care sa se imbrace, lasandu-ma singur pentru a face acelasi lucru. Imi iau un tricou alb peste care imi pun un hanorac dupa ce stabilesc ca e destul de racoare afara. Ca pantaloni aleg unii negri cu un model simplu dar care se vad destul de bine pe mine. Cand sunt gata ma duc catre iesire unde Yu ma astepta deja incaltat. Dupa ce-mi pun si eu o pereche de pantofi coboram scarile cu liftul apoi iesim pe strada mergand in directia celei mai apropiate cafenele din zona. In mod ciudat, eu nu am fost niciodata inauntru, poate pentru ca e atat de aproape ce casa nu m-a tentat s-o frecventez.
Deschid usa de sticla de sub pancarda de culoare violet pe care scria “Viva café” cu litere inclinate, si pasesc inauntru alaturi de Yu, mergand catre o masa de doua persoane. Cerem fiecare cate o cafea si, cat timp astept comanda, imi las privirea sa rataceasca pe geam urmarind fiecare persoana care trece. Cand in sfarsit apare cana de cafea, de culoare alba pe care scria numele localului, nu ma pot abtine sa nu iau o gura plina desi stiu ca e fierbinte. Pur si simplu sunt prea nerabdator ca sa astept sa se raceasca asa ca ma risc si sorb din lichidul amarui. In acest timp il vad pe Yu cum isi scoate degajat pachetul de tigari vrand sa ia una. Nu inteleg de ce vrea tocmai acum sa fumeze, nici macar nu o face zilnic, ci mai mult fumeaza ocazional, cand are el chef. Probabil o face intentionat pentru ca stie ca nu pot sa suport fumul de tigare, iar lui nu-I pasa daca ma enerveaza cu asta.
- Chiar trebuia sa fumezi acum? Ii spun eu imediat ce-si aprinde tigarea si trage prima data.
- Tigarea merge cel mai bine la o cafea…si de ce nu as face-o? Stai linisitit nu o sa mor eu de la asta.
- Nu-mi pasa de tine, eu ma gandeam la mine acum, nu pot sa suport cand fumeaza cineva! Si sa sti ca nu e sanatos nici daca inspiri fumul de la altcineva.
Ma uit fix in ochii lui Yu pentru a intari cele spuse si atunci el trage adanc din tigare apoi expira tot fumul in directia mea.
- Asta ai facut-o intentionat! Daca nu stingi imediat tigarea aia, ma ridic si plec.
- De cand imi spui tu ce sa fac? Eu nu ti-am interzis tie sa mananci dulciuri. Pun pariu ca ti-ar fi mai greu sa te abti de la ele decat mi-ar fi mie sa nu mai fumez.
- Eu nu as fi atat de sigur in locul tau…
- Asta imi suna a pariu. Uite cum facem: daca eu mai fumez, atunci poti continua ca si pana acum, iar eu te voi lasa in pace, dar daca tu vei manca fie si o bomboana atunci va trebui sa recunosti ca e ceva intre noi, ca ti la mine, iti place cand te sarut si restul.
- Bine! Acum taci. Spun eu de teama sa nu ne auda cineva, pana la urma suntem intr-un loc public si nu as vrea sa iasa un scandal monstru in presa.
In timp ce-mi termin cafeaua ma gandesc daca nu m-a luat gura pe dinainte…Sa nu mai mananc nimic dulce pentru...nici macar nu stiu cat timp. Ar putea deveni o problema pentru ca nu stiu cat ma voi putea abtine, doar daca nu cumva il fac pe Yu sa fie primul care cedeaza. Asta nu ar trebui sa fie prea greu, o sa-l duc prin cafenele si cluburi si pana la urma nu va rezista. Si voi arunca toate dulciurile din apartament!
Cand ne terminam cafelele, Yu cere chelnerului sa faca nota, apoi scoate pachetul de tigari si bricheta pe care le pune pe masa cu gandul de a le lasa acolo. Deci jocul a inceput, va trebui sa fiu cu ochii pe el zilele astea si nu am de gand sa pierd pariul ala idiot, iar miza e chiar mai mare decat daca ar fi vorba de bani.
Cand ies afara, soarele incepuse sa-si faca aparitia de dupa nori si se incalzise putin asa ca imi deschid hanoracul. Pe asa o vreme frumoasa nu s-ar merita sa stam in casa mai ales ca suntem inca in perioada in care ne relaxam dupa turneu. Poate o sa le propun baietilor sa iesim pe undeva, dar trebuie sa fiu atent sa nu fie nimic dulce prin preajma.
Tot planuind restul zilei, observ ca raman singur pe strada, iar Yu nu se zareste pe nicaieri. Ma gandesc ca poate s-a dus deja acasa vazandu-ma asa aerian, dar nu vad de ce s-ar grabi doar nu are nimic de facut. Deodata il vad iesind dintr-un magazin cu o punga mare plina ochi. Cand se apropie, arunc o privire inauntru si zaresc cateva din ambalajele bomboanelor si prajiturilor mele preferate. Asta e razboi! Imediat ce constat ca “inamicul” incepe sa atace, realizez ca ar trebui sa fac si eu ceva ca sa-I fac viata mai grea asa ca intru la randul meu in magazin. Acolo zaresc cateva tipuri de tigari pe care le-a incercat Yu asa ma decid sa le cumpar si, inainte sa plec, imi aduc aminte sa iau si o bricheta. Pana la urma va fi mai greu decat am crezut, dar nu am de gand sa cedez.
Cand ies din magazin, Yu ma intampina cu un zambet cu subinteles ca si cum ar sti ce am cumparat, dar nu-mi pasa. Oricum el nu stie cat pot fi de incapatanat.
Odata ce intru din nou in bloc, apas pe butonul care cheama liftul si, il in timpul asta, Yu ma ajunge din urma. Cand sa urc, simt cum sunt impins catre oglinda de pe peretele ascensorului de catre un corp mai bine cladit ca al meu. Imi las privirea in jos parca stiind ce va urma, insa realizez ca nu se intampla nimic si atunci ma uit contrariat, fix in ochii brunetului.
- Ce astepti? Imi spune el amuzat de faptul ca incepusem sa ma inrosesc iar in obraji.
- Nimic! Si da-te de pe mine, ii spun impingandu-l.
Usile liftului se deschid in spatele lui, iar Yu coboara fara a mai spune macar un cuvant. Nu-mi vine sa cred ca iar m-a prins cu chestia asta facandu-ma sa par ca eu as vrea ceva de la el. Dar nu-i nimic, pariul nu-l voi pierde, asta stiu sigur.