Love In Silence

[Verrine]

Ma rog... lasam la o partea faza ca nu am comentarii.

Tin sa va anunt dragi cititori ca mai sunt doar doua capitole. Acesta care il voi posta acum si urmatorul care va fi finalul. Sper sa va placa.

Capitolul XXXVI: Avem probleme!

-Pein e seful Akatsuki si cel mai mare dusman a lui Ran.
Blondul a fost uimit de spusele mele. Ma privea suspicios in timp ce incerca sa dezlege “misterul”. Insa, tacerea nu a continuat prea mult, lucru ce m-a calcat pe nervi.
-Nu te inteleg… De ce esti prietena cu dusmanul lui Ran?
-Sa-ti intre bine in cap: Eu si Pein nu suntem prieteni!
Nu ma asteptam sa inteleaga… Era destul de dificil. In lumea in care traiam eu nu exista aceasta relatie de “prietenie”, iar cei care o practicau erau ucisi. Partea frumoasa este ca sunt un membru important al Asasinilor, deci… nu ma pot omori.
-Daca nu… atunci ce?
-Suntem asociati. Ii raspund scurt in timp ce inaintez.
-Asociati?!? Cum poti sa fii partenera unui nebun ca ala? N-ai auzit ce voia sa-mi faca?
-Hm… Cred ca ar fi fost o idee buna.
Naruto s-a speriat dea binele, asa ca nu a mai vorbit deloc. Ce imi place asta…
Observatie: Naruto nu vorbeste doar cand il ameninti.
Cred ca o sa-mi fie de folos. Este chiar interesant blondul asta. Poate daca ar avea si niste creier… cred ca mi-ar putea fi un partener devotat. In plus, Vulpea cu Noua Cozi ar fi cireasa de pe tort; este cea care imi lipseste.

Inca ne aflam in desert… Am mers in jur de cateva ore, iar nisipul imi parea infinit. Caldura dogoritoare deveni insuportabila. Naruto parea extenuat, iar eu nu ma simteam prea bine. Cred ca am intrat intr-un genjutsu atunci cand ne-am teleportat… Chakra mea nu s-a recuperat complet, iar daca imi foloseam din nou jutsul nu mai ramaneam cu cine stie ce. Probabilitatea de a fi atacati era destul de mare… La naiba!
-Hei, Sakura… Mergem de ore in sir… Cand ajungem?
Nu l-am luat in seama pe Naruto. Trebuia sa ma gandesc la ceva, si asta rapid. Am inspirit adanc, apoi am dat aerul afara. Trebuia sa-mi pastrez calmul, daca ma pierd cu firea chiar ca va fi totul un esec!
Faptul ca ne aflam prinsi intr-un genjutsu este clar… Este destul de puternic daca a reusit sa ne tina captivi atata timp, iar toate dunele de nisip, par identice! Daca as incerca sa rupe genjutsul am da peste niste ninja pe care nu i-as putea infrange fara sa imi eliberez puterea. Daca imi folosesc jutsul de teleportare risc sa il pierd pe Naruto deoarece poate sa fie capturat de oricine atata timp cand eu raman fara chackra. Ce rahat! Nu am fost niciodata buna la strategie… Ran, imi e dor de planurile tale.
M-am concetrat pe gasirea unei solutii… Caldura incepea sa fie insuportabila, ma simteam de parca ma aflam la cativa metri departare de soare… Am incercat insa sa raman calma…. Singura concluzie la care am ajuns era aceeia sa sper ca acest genjutsu sa nu aibe o intindere prea mare; astfel sa ma pot teleporta cu Naruto nu departe de aici, prin urmare sa nu consum prea multa chackra.
Ar putea fi ceva…
M-am oprit. Naruto a facut si el acelasi lucru, insa era prea extenuat pentru a mai putea vorbi. Am incercat sa gasesc marginile acestui genjutsu… Trebuie sa recunosc, nu a fost deloc usor! Prima data, gasisem ceva ce parea perfect! Se pare ca acest jutsu nu se mai largea mult. Chiar si asa, nu cad de doua ori in acelasi genjutsu! A mai incercat odata, si am gasit marginile undeva la 70 de kilometri… Nu puteam sa spun ca era in favoarea mea, insa decat nimic era ceva! Am oftat…
-Sakura-chan …
Insa blondul nu a mai reusit sa continuie deoarece… lesinase. Perfect! Numai de o marmota nu mai avem nevoie acum; nu e destul ca sunt aproape fara chackra, acum mai lesina si idotu’ asta.
M-am indreptat spre el si i-am verificat pulsul… Era normal, deci e un simplu lesin din cauza caldurii; pot sa-mi continui treaba.
M-am intors asadar la jutsul de teleportare. Am inchis ochii incet, incercand sa acumulez cand mai multa chackra in caz ca in urmatoarea secunda o sa ma aflu cu Naruto chiar in teritoriul inimicului. Am amplificat puterea si… disparusem.
Verde… verde… verde… Tot ce puteam vedea era aceasta culoare. Am incercat sa ma dezmeticesc. Dupa cateva secunde mi-am dat seama ca eram sprijinita de un copac inalt, cu un frunzis des, in timp ce Naruto se afla inca in starea de lesin. Am oftat…
Am incercat sa ma ridic… Se pare ca mi-a mai ramas ceva chackra. M-am indreptat spre Naruto, incercand sa-l trezesc. In toti anii mei in care am lucrat cu tot felul de oameni si ninja, care mai de care mai nebuni, nu am mai trecut niciodata printr-o situatie de genu. Nici un coechipier de al meu nu mai lesinase. Sau, chiar si asa, daca ar fi facut-o era lasat in urma, nu ne puteam permite sa ne aparm si pe noi si pe el in acelasi timp. In situatia in care ne aflam acum, nu prea puteam sa-l abandonez pe Naruto… Multi asasini voiau sa prinda Vulpea cu Noua Cozi; intr-un fel… ma pot considera norocoasa ca ma aflu cu el.
Lasand la o parte discutiile inutile pentru moment, m-am concetrat mai mult pe lesinatul din fata mea. Pentru inceput l-am plesnit… alta ideea nu aveam. Nu reactionase. L-am tras de par, picioare, maini insa nici de data aceasta nu am primit vreun raspuns. Nici macar nu se miscase.
Deodata mi-am adus aminte de fobia lui Naruto pentru serpi. Un gand diabolic mi-a strabatut mintea, insa m-am hotarat sa-l las pentru mai tarziu. Am jacut un jutsu, iar in fata mea a aparut un sarpe care avea in jur de un metru si jumatate. Am lasat “mica” faptura sa se plimbe in voie pe corpul lui Naruto. Am asteptat pret de cinci minute si spre mirarea mea acesta nu reactionase. I-am verificat pulsul blondului si era… normal. Ceva nu se leaga in povestea asta…
Sirul gandurilor mi-a fost atras de un sunet ce venea dincolo de copaci. Daca nu ma inselam erau doua kunaiuri care au laut contact unul cu altul. L-am luat pe Naruto si l-am asezat pe creanga unui copac inalt, acoperindu-l cu niste frunze… Cine stie, poate nu o sa-l observe nimeni; iar daca se trezeste… sa speram ca nu o sa intram in belele din cauza lui.
Vazand ca Naruto este cat de cat in siguranta m-am indreptat precauta spre locul de unde a venit sunetul.