15-03-2010, 12:42 AM
'Amurg' deci...pe numele ei de fata mare, 'Twilight'.
Ia hai sa discutam calumea un pic cartea asta. Da, cartea, fiindca nu am rabdare sa citesc o serie intreaga de asa absurditati. Am multe de zis si putin chef s-o fac, dar hai sa incerc totusi.
In primul rand, trebuie sa va vorbesc un pic despre istoria lecturarii mele a cartii. Am inceput-o undeva pe la inceputul lunii februarie...poate chiar sfarsitul lui ianuarie. Am reusit sa citesc 130 de pagini si apoi am abandonat. N-am mai putut sa indur ca fiecare pagina terminata de citit sa fie o mini-victorie pentru mine. Asa ca am lasat deoparte cartea si m-am concentrat pe altele...vreo 6-7 carti mai exact. Luna asta m-am hotarat si eu sa fac un efort in plus si sa termin de citit si cosmarul asta de carte.
Doua sesiuni de lectura mai tarziu, iata-ma aici, gata sa intru si eu in polemica. Fiindca nu poti intelege cu adevarat un fenomen pana nu-l experimentezi pe propria piele, am citit eu lucrarea asta.
Si pot zice ca m-am prins de ce a pornit isteria pro si anti. I want in!
In primul rand consider ca Stephenie Meyer are potential sa scoata o carte buna. Dar ca sa-si atinga acel potential cred ca mai are de scris cel putin inca 7-8 carti pana sa scoata ceva demn de atentie.
Nu, nu, nu genul de atentie primita de "Twilight", care e doar o forma de idolatrizare a unor principii cliche si destul de idioate. Vorbesc de atentie care sa reziste in timp, sa supravietuiasca si peste 20-30 de ani. Genul de atentie care sa insemne un punct de turnura pentru un gen si care sa ramana consacrat pentru totdeauna...
Dar mai sunt ani buni pana sa aiba ea sansa sa faca asa ceva.
Zic asta fiindca autoarea nu stie inca sa-si dozeze ideile si sa le exprime intr-o maniera coerenta. A reusit sa introduca niste pasaje romantice absolut idioate langa un comportament uman normal si bine gandit, psihologie anapoda langa, din nou, comportament uman normal si, poate cel mai mare pacat, o mitologie vampirica decenta (de parca n-ar fi plina literatura de asa ceva) langa cateva dintre cele mai monstroase idei posibile.
Inteleg ce a incercat Meyer sa faca. Inteleg transformarea miturilor in simbolistica pentru viata adolescentina actuala, pericolele unei relatii transformate in pericole reale, fizice pentru protagonista. E o idee buna...implemantata prost.
Chestia e ca e greu sa apreciezi o idee cand e implementata cu la fel de multa finete si subtilitate pe cata are un jackhammer dand o gaura in asfalt. Replicile repetate obsesiv, idiotic, a personajelor despre daca e infricosator sau nu ce se petrece, despre ce simt in legatura cu faptele ce se petrec, aduc ideea in fata si apoi incep sa ne dea cu ea in cap.
Spre deosebire de Bella, cititorul normal intelege dupa doua repetari ca ala e periculos si ca lucrurile pot degenera. Dar Dumnezeule mare, daca nu intreaba de zece mii de ori la ce se refera cand i se repeta asta! Ajunge totusi, nu toti cititorii sunt cretini care au sa cada in limba in fata lui Edward.
Revenind un pic...e un moment absolut ilar in carte. Si e un moment pe care absolut toata lumea il cunoaste fiindca n-a scapat fara sa fie ridiculizat de zeci de ori. Edward iese in lumina si straluceste. Bun, e viziunea autoarei, n-am nimic cu asta (desi am sa revin imediat)...si apoi da drumul bombei: "Iti e frica?". Sa vad daca am inteles: un tip straluceste la soare si se asteapta in vreun fel posibil ca cineva sa fie infricosat de asta? Serios?! Daca iesea la soare si i se topea carnea de pe fata, ii ieseau tentacule tepoase din...ahem...si ii cresteau gheare si colti...mai era o chestie. Dar asa, tipul straluceste la soare si iar ni se baga pe gat teoria despre periculozitatea lui. Mda.
Stiu ca un aspect deosebit de influent in succesul cartii a fost romanta dintre cei doi. Bine, e lipsita de coerenta incipienta (sa ma bateti daca inteleg ce motiv a avut Bella sa se indragosteasca de un tip care se purta ca un gunoi fata de ea...ca era misterios nu se pune, doar o degradeaza mai rau pe Bella) si apoi n-are nici un cap sau o coada...dar ma rog, trecand peste.
Am pierdut eu contactul intr-atat cu adolescenta zilelor de azi incat a ajuns atat de acceptabila o asa obsesie ca a Bellei incat sa fie considerata romanta? Il descrie pe Edward cu o vasta gama de adjective (multe anapoda tin sa precizez), mergand in unele momente pana la penibil (saliva la respiratia lui...de doua ori am numarat eu), iar pasiunea ei pentru el era fix fizica, lipsita de absolut orice altceva care sa-i dea adancime.
Serios, asa ceva poate fi considerat romanta acum? Asta e ce considera tinerii frumos? Abandonarea sinelui, a binelui personal, in favoarea unei persoane practic necunoscuta, de care te leaga cel mult o obsesie pentru fizicul lui prea perfect si a misterului prea putin adanc a personalitatii lui? Dar succesul cartii e rasunator...deci cel mai probabil am imbatranit eu.
Un lucru care din nou nu mi-a placut a fost faptul ca se fac previziuni destul de grele a unor lucruri ce urmeaza sa apara in cartile urmatoare. Indienii sunt cel mai grav exemplu, fiind distrus mitul lor inca din primele aparitii. Da, vor fi varcolaci si vor fi inamicii vampirilor...wow! Right...de parca nu se vede de la o posta.
Bella e, cum ar zice o vorba engleza, "a one trick pony". Am fost surprins cat de lipsita de profunzime e ca persoana. Micile hinturi a pasiunii ei pentru lectura dispar aproape la fel de brusc pe cat apar iar obsesia ei pentru Edward (altu la fel de breaz) ocupa aproape intreagul spatiu destinat personalitatii ei. Ce ramane merge spre lipsa ei de echilibru exagerata intr-o tentativa ieftina de a o umaniza pe cat mai mult posibil. E un defect intr-o mare de calitati scoase din burta (desi ea le neaga pe fiecare). Flirteaza cu usurinta, e curajoasa, e lipsita de orice fel de simt al pericolului, e adorata de toti din jur in mare...eu nu vad ceva in neregula cu asta, in afara de stangacia cu care e totul scris.
Ironia face ca personajele cele mai interesante sunt date deoparte aproape in sictir. Da, sunt mult mai interesanti restul din familia Cullen decat e Edward, mult mai stapani pe ei si cu personalitati mult mai putin zglobii. Ma astept ca in restul cartii sa fie mai folositi...poate, dar m-ar mira. Dupa cum merg lucrurile, Edward, Bella si Jacob vor umpli paginile si nici unul din ei nu-i interesant in vreun fel.
Edward a fost catusi de cat interesant la inceput, pana sa devina repetitiv cu personalitatea lui bipolara. Trece in extreme aproape psihotice iar grija Bellei pentru toanele lui e cam...naspa, n-am alt cuvant.
Cred ca am sa concluzionez pe moment. Ar mai fi de zis, dar nu mai am chef sa continui. Adevarul e ca mi-au placut unele pasaje din carte, dar din pacate aparitia lor coincidea cu singurele momente cand aia se comporta ca niste persoane reale, normale si sanatoase mintal...ceea ce era rar. A fost o lectura greoaie pentru mine, cu putine puncte de interes si un deznodamant absolut nesarat si plictisit. Personajul negativ a fost neinspirat si scos din burta iar finalul...cu atat mai mult.
Sa le fie de bine celor care au citit porcaria asta pana la capatul cuadrilogiei. Eu astept ziua in care Stephenie Meyer va putea scrie ceva unde acele exceptii are mi-au placut sa fie norma. Pana atunci, Twilight are jumate de stea de la mine, din 3. Amin.
Ia hai sa discutam calumea un pic cartea asta. Da, cartea, fiindca nu am rabdare sa citesc o serie intreaga de asa absurditati. Am multe de zis si putin chef s-o fac, dar hai sa incerc totusi.
In primul rand, trebuie sa va vorbesc un pic despre istoria lecturarii mele a cartii. Am inceput-o undeva pe la inceputul lunii februarie...poate chiar sfarsitul lui ianuarie. Am reusit sa citesc 130 de pagini si apoi am abandonat. N-am mai putut sa indur ca fiecare pagina terminata de citit sa fie o mini-victorie pentru mine. Asa ca am lasat deoparte cartea si m-am concentrat pe altele...vreo 6-7 carti mai exact. Luna asta m-am hotarat si eu sa fac un efort in plus si sa termin de citit si cosmarul asta de carte.
Doua sesiuni de lectura mai tarziu, iata-ma aici, gata sa intru si eu in polemica. Fiindca nu poti intelege cu adevarat un fenomen pana nu-l experimentezi pe propria piele, am citit eu lucrarea asta.
Si pot zice ca m-am prins de ce a pornit isteria pro si anti. I want in!
In primul rand consider ca Stephenie Meyer are potential sa scoata o carte buna. Dar ca sa-si atinga acel potential cred ca mai are de scris cel putin inca 7-8 carti pana sa scoata ceva demn de atentie.
Nu, nu, nu genul de atentie primita de "Twilight", care e doar o forma de idolatrizare a unor principii cliche si destul de idioate. Vorbesc de atentie care sa reziste in timp, sa supravietuiasca si peste 20-30 de ani. Genul de atentie care sa insemne un punct de turnura pentru un gen si care sa ramana consacrat pentru totdeauna...
Dar mai sunt ani buni pana sa aiba ea sansa sa faca asa ceva.
Zic asta fiindca autoarea nu stie inca sa-si dozeze ideile si sa le exprime intr-o maniera coerenta. A reusit sa introduca niste pasaje romantice absolut idioate langa un comportament uman normal si bine gandit, psihologie anapoda langa, din nou, comportament uman normal si, poate cel mai mare pacat, o mitologie vampirica decenta (de parca n-ar fi plina literatura de asa ceva) langa cateva dintre cele mai monstroase idei posibile.
Inteleg ce a incercat Meyer sa faca. Inteleg transformarea miturilor in simbolistica pentru viata adolescentina actuala, pericolele unei relatii transformate in pericole reale, fizice pentru protagonista. E o idee buna...implemantata prost.
Chestia e ca e greu sa apreciezi o idee cand e implementata cu la fel de multa finete si subtilitate pe cata are un jackhammer dand o gaura in asfalt. Replicile repetate obsesiv, idiotic, a personajelor despre daca e infricosator sau nu ce se petrece, despre ce simt in legatura cu faptele ce se petrec, aduc ideea in fata si apoi incep sa ne dea cu ea in cap.
Spre deosebire de Bella, cititorul normal intelege dupa doua repetari ca ala e periculos si ca lucrurile pot degenera. Dar Dumnezeule mare, daca nu intreaba de zece mii de ori la ce se refera cand i se repeta asta! Ajunge totusi, nu toti cititorii sunt cretini care au sa cada in limba in fata lui Edward.
Revenind un pic...e un moment absolut ilar in carte. Si e un moment pe care absolut toata lumea il cunoaste fiindca n-a scapat fara sa fie ridiculizat de zeci de ori. Edward iese in lumina si straluceste. Bun, e viziunea autoarei, n-am nimic cu asta (desi am sa revin imediat)...si apoi da drumul bombei: "Iti e frica?". Sa vad daca am inteles: un tip straluceste la soare si se asteapta in vreun fel posibil ca cineva sa fie infricosat de asta? Serios?! Daca iesea la soare si i se topea carnea de pe fata, ii ieseau tentacule tepoase din...ahem...si ii cresteau gheare si colti...mai era o chestie. Dar asa, tipul straluceste la soare si iar ni se baga pe gat teoria despre periculozitatea lui. Mda.
Stiu ca un aspect deosebit de influent in succesul cartii a fost romanta dintre cei doi. Bine, e lipsita de coerenta incipienta (sa ma bateti daca inteleg ce motiv a avut Bella sa se indragosteasca de un tip care se purta ca un gunoi fata de ea...ca era misterios nu se pune, doar o degradeaza mai rau pe Bella) si apoi n-are nici un cap sau o coada...dar ma rog, trecand peste.
Am pierdut eu contactul intr-atat cu adolescenta zilelor de azi incat a ajuns atat de acceptabila o asa obsesie ca a Bellei incat sa fie considerata romanta? Il descrie pe Edward cu o vasta gama de adjective (multe anapoda tin sa precizez), mergand in unele momente pana la penibil (saliva la respiratia lui...de doua ori am numarat eu), iar pasiunea ei pentru el era fix fizica, lipsita de absolut orice altceva care sa-i dea adancime.
Serios, asa ceva poate fi considerat romanta acum? Asta e ce considera tinerii frumos? Abandonarea sinelui, a binelui personal, in favoarea unei persoane practic necunoscuta, de care te leaga cel mult o obsesie pentru fizicul lui prea perfect si a misterului prea putin adanc a personalitatii lui? Dar succesul cartii e rasunator...deci cel mai probabil am imbatranit eu.
Un lucru care din nou nu mi-a placut a fost faptul ca se fac previziuni destul de grele a unor lucruri ce urmeaza sa apara in cartile urmatoare. Indienii sunt cel mai grav exemplu, fiind distrus mitul lor inca din primele aparitii. Da, vor fi varcolaci si vor fi inamicii vampirilor...wow! Right...de parca nu se vede de la o posta.
Bella e, cum ar zice o vorba engleza, "a one trick pony". Am fost surprins cat de lipsita de profunzime e ca persoana. Micile hinturi a pasiunii ei pentru lectura dispar aproape la fel de brusc pe cat apar iar obsesia ei pentru Edward (altu la fel de breaz) ocupa aproape intreagul spatiu destinat personalitatii ei. Ce ramane merge spre lipsa ei de echilibru exagerata intr-o tentativa ieftina de a o umaniza pe cat mai mult posibil. E un defect intr-o mare de calitati scoase din burta (desi ea le neaga pe fiecare). Flirteaza cu usurinta, e curajoasa, e lipsita de orice fel de simt al pericolului, e adorata de toti din jur in mare...eu nu vad ceva in neregula cu asta, in afara de stangacia cu care e totul scris.
Ironia face ca personajele cele mai interesante sunt date deoparte aproape in sictir. Da, sunt mult mai interesanti restul din familia Cullen decat e Edward, mult mai stapani pe ei si cu personalitati mult mai putin zglobii. Ma astept ca in restul cartii sa fie mai folositi...poate, dar m-ar mira. Dupa cum merg lucrurile, Edward, Bella si Jacob vor umpli paginile si nici unul din ei nu-i interesant in vreun fel.
Edward a fost catusi de cat interesant la inceput, pana sa devina repetitiv cu personalitatea lui bipolara. Trece in extreme aproape psihotice iar grija Bellei pentru toanele lui e cam...naspa, n-am alt cuvant.
Cred ca am sa concluzionez pe moment. Ar mai fi de zis, dar nu mai am chef sa continui. Adevarul e ca mi-au placut unele pasaje din carte, dar din pacate aparitia lor coincidea cu singurele momente cand aia se comporta ca niste persoane reale, normale si sanatoase mintal...ceea ce era rar. A fost o lectura greoaie pentru mine, cu putine puncte de interes si un deznodamant absolut nesarat si plictisit. Personajul negativ a fost neinspirat si scos din burta iar finalul...cu atat mai mult.
Sa le fie de bine celor care au citit porcaria asta pana la capatul cuadrilogiei. Eu astept ziua in care Stephenie Meyer va putea scrie ceva unde acele exceptii are mi-au placut sa fie norma. Pana atunci, Twilight are jumate de stea de la mine, din 3. Amin.
![[Imagine: 14wyiz6.jpg]](http://i43.tinypic.com/14wyiz6.jpg)
Pentru intrebari sau orice alte interactiuni cu mine, folositi cu incredere mesajele de profil. Contrar opiniei populare eu nu musc...si chiar daca as musca, am toate vaccinurile facute.