14-03-2010, 09:25 PM
Colaborarea
*
Asa ceva n-am mai intalnit pana acum. Cel putin, in ceea ce priveste felul in care arata. Seamana cu superbele fantasme din povestile batranilor. Desi suntem trei impotriva sa, nu pare sa o deranjeze prea tare. Dintr-un saculet pe care nu l-am remarcat scoate niste stele shuriken. Acestea sunt aruncate inspre mine, dar Kusanagi le schimba directia. Ce patetic! Pana si un student de academie poate sa arunce arme. Fac un semn, iar Suigetsu sare la atac. Loveste cu furie, vrea sa o spintece cu sabia lui... Dar fata se apara de fiecare data. Gaseste momentul potrivit si un pumn il arunca pe baiat la pamant. Zambetul ironic de pe buzele ei se accentueaza si ma calca pe nervi. Si nu sunt singurul. Juugo incepe sa se transforme, trupul de om devenind trup de monstru. Furia de nestavilit ii cuprinde intreaga faptura. Se napusteste la inamica si o zdrobeste... sau nu. Niste crini albi apar in locul in care ea a fost. Fata apare de undeva de sus, iar casele, cerul senin si tot ceea ce era dispar dintr-o data. Locul in care ne aflam este foarte ciudat... Cerul devine cenusiu, iar pamantul rece este acoperit cu o patura de omat. Fulgi de zapada cad lin, iar eu am o presimtire... Ceva este in neregula. O caldura ciudata, obositoare, ceva ce n-am mai intalnit imi cuprinde trupul. Pleoapele imi sunt grele, iar statul in picioare este un efort urias. Tovarasii mei nu par sa se simta mai bine, iar zambetul fetei a devenit un raset. Este clar, o distreaza sa ne vada neputinciosi, nefiind in stare sa facem macar un semn cu mana. Eu ma prabusesc cel dintai. Nu mai vad ce fac ceilalti, deoarece ochii mi se inchid. Sa fie asta sfarsitul? Peste cateva clipe ce mi se par secole aud un urlet ingrozitor, un urlet de lup. Apoi, ceva musca din mine, iar durerea ma infioara. Am devenit slab, mai slab decat cei care m-au insotit in atatea aventuri... Dar ce se intampla? Am impresia ca acei colti nu mai sunt infipti in trupul meu, iar, cu fiecare secunda ce trece, puterea imi revine. Ochii mi se deschid din nou, iar Konoha mi se arata. Am fost prins intr-un genjutsu nenorocit! Demn de academie! Dar, parca asa a facut si... nu conteaza. Biata fata! E disperata. Tremura din toti rarunchii. Cu toate astea, nu pare sa cerseasca indurare. Juugo si Suigetsu sunt pe picioarele lor si ma ajuta sa ma ridic. Suigetsu provoaca un tsunami datorita unui jutsu, iar fata este inghitita de ape. Cand acestea se retrag, ea ramane in genunchi, iar in ochi ura poate fi citita chiar si de un orb. Dar nu se lasa aici, incapatanta! Scoate un kunai si se repede spre camaradul meu. El se apara cum poate, dar este ranit la un brat. Insa reuseste sa o izbeasca pe inamica cu sabia, iar ea cade la pamant. Rochia sa imaculata se pateaza cu noroi, iar doua lacrimi isi croiesc drum pe obrajii ei dalbi, ele intalnindu-se la barbia ei. Ma indrept spre ea si o ridic de par cu o mana. In cealalta mana tin sabia, fiind pregatit sa-i iau gatul. *
- Banuiesc ca am pierdut, nu-i asa? intreaba ea, desi sunt sigur ca stie ea insasi raspunsul.
- Mai mult decat o lupta, zambesc. Nu vrei sa stii ce se intampla celor ce stau in calea mea. Asa s-a intamplat cu o fosta tovarasa, care a platit pentru prostia ei monumentala.
- Prostie monumentala e sa iti ucizi un camarad. Daca nu-ti pare rau, ori ai gheata-n vene, ori chiar merita.
- Merita! racnesc, deoarece ma infurie fata asta. Gunoaiele trebuie distruse!
- Chiar si un gunoi care stie orice despre Konoha si care vrea sa o distruga?
Am ramas perplex, cu gura intredeschisa. Nu m-as fi asteptat niciodata la raspunsul asta. Intr-o situatie asemeni celei in care ma aflu, este normal sa ii accept propunerea cu subinteles. Am batut palma, dar imediat dupa aceea dispare, lasand in urma un crin alb ca neaua. Este o faptura foarte interesanta, vreau sa stiu mai multe despre ea...
*
Ajung la mine in camera, intrand pe fereastra. Este timpul sa-mi iau la revedere de la clona care mi-a tinut locul. Era cat pe ce sa fiu prinsa. Tehnica mea de transformare s-a imbunatatit cu mult, dar mai poate fi perfectionata. Totul merge ca un facut. Sasuke va fi innebunit dupa mine in cele din urma, o sa-si dea si viata pentru mine! Moartea sa este iminenta, asta e clar. Desi sunt mai modesta de felul meu, pot spune ca m-am descurcat remarcabil in aceasta noapte. Ramane sa ma intalnesc cu Orochimaru al doilea maine, la miezul noptii, pentru a discuta detalii despre "proiect". Acum stau si ma relaxez in pat, dar linistea imi este deranjata. Usa se deshide, iar in pragul ei se afla Naruto. In ochii sai se poate citi ingrijorare, chiar spaima. Dar pufnesc in ras. Fesul sau este teribil de caraghios! El se rasteste la mine:
- Misca, femeie! Este o situatie urgenta!
Incep sa hohotesc. Pe cat se vrea de sobru, pe-atat este de comic. Cand ma opresc din ras, il urmez. Ajungem intr-o camera uriasa, unde se afla Sakura, Ino, Sai si Yamato. Sakura incepe:
- S-o luam cu inceputul. Asta-noapte batranul Taito a vazut ceva ingrozitor. Sasuke si cei doi tovarasi ai sai discutau cu o fata de o frumusete inimaginabila, care se pare ca stie multe despre satul nostru. Pare foarte puternica si periculoasa, si cred ca va veni o catastrofa o data cu aceasta fata. Lucrul ciudat este ca nimeni n-a vazut-o pana acum prin Konoha.
- Dar Sakura, incep eu, in fiecare sat exista niste oameni "fara indentitate", de care trebuie sa fi auzit. Acestia cunosc satul foarte bine, dar nimeni nu-i observa. Fata ar putea fi unul din acesti oameni, nu credeti?
- Este o ipoteza chiar plauzibila, comenteaza Ino. Batranul Taito nu este un om senil, care abereaza. Daca se va intampla ceva rau... Casa aceasta este destul de mare. Femeile, copiii si batranii se pot refugia aici. Trebuie doar sa stim sa protejam casa si sa speram ca nu se va intampla ce s-a intamplat la moartea celui de-al Treilea Hokage. Yamato-sensei, ai putea ridica un adevarat zid pentru a proteja aceasta cladire. Ne bazam pe tine si pe puterea ta.
Barbatul da afirmativ din cap. Daca ar sti ei ca acea "fata de o frumusete inimaginabila" sunt chiar eu, nu m-ar crede!
Imi pare rau ca nu este un capitol foarte reusit...