O trecem pe feminin

[Teh]

:X Vaii mersi mult pentru comentarii tututror. Am scris de ieri capitolul dar am zis să îl postez azi. Sper să vă placă... Adică, chiar sper : ))
Lectură plăcută ! > : d <

[center] Capitolul Treizeci ÅŸi Opt[/center]

Câteodată am senzaţia că de fiecare dată când ies la întâlnire cu Dani, e ca şi cum ar fi prima experienţă a mea de acest gen. Îmi ia ceva să îmi aleg hainele, accesoriile, fardurile şi tot restul. Azi făcea excepţie. Nu ştiu de ce. Am deschis şifonierul şi am luat primele haine ce mi-au căzut în mână.
Ciudat.
Am observat asta instantaneu, chiar pe timp ce mă îmbrăcam. Şi am început să râd, uimită chiar de propriul meu gest. Probabil că înnebuneam, dar nici acestui fapt nu dădeam importanţă acum. Nu simţeam că aceasta ar fi o seară importantă; deşi, de când venise Daniel în acest oraş, fiecare întâlnire mi se părea o oportunitate. Nu ştiu pentru ce, ci doar aşa aveam senzaţia. Nu doream să caut răspunsuri când nici măcar nu ştiam întrebarea concretă.
Am luat pe mine o pereche de blugi, destul de strâmţi şi o bluză albă. Am luat unul din sutienele mele preferate ( alb şi negru , să zicem că se asorta cu restul lucrurilor ) . Am optat pentru o pereche de pantofi ce se potrivea perfect cu bluziţa. Părul mi l-am lăsat dezlegat şi m-am privit odată în oglindă înainte să ies. Arătam destul de ok. Îmi pusesem în nas pierce-ul în formă de floricică, şi mi se părea că iese foarte tare în evidenţă azi. În plus , părul îmi mai crescuse ceva ( îmi mai scurtasem bretonul dar restul nu, decât îmi tăiasem vârfurile ) . Am primit un beep şi am ştiut cine este, aşa că mi-am luat jacheta şi am fugit afară . Am încuiat uşile ( şi pe cea din faţă şi pe cea din spate, mda – aveam două ) şi am plecat.
Eram o fată conştiincioasă. Cine altcineva se preocupa atât de tare?
Zău acum!
Mă supra apreciam, însă acesta nu era un lucru nou când venea vorba de mine.
Brusc, inima mea a început să accelereze. Mi-am văzut prietenul, acelaşi din totdeauna. Destul de înalt, sexy, cu o privire seducătoare şi jucăuşă. Totodată , îşi păstrase din inocenţa de altădată. Ochii aceia căprui mă cercetau, mă întorceau pe toate părţile. Şi pentru o secundă, sau mai mult, îmi dădea impresia că sunt a lui. O parte , poate, din el. Sau ceva asemănător. Nu era ceva ce se putea exprima uşor în cuvinte. Doar se simţea.
Bătăile inimii erau rapide şi necontrolate; atât de neregulate şi nebune. Şi eu aş fi fost prea idioată să încerc să mă lupt cu aşa ceva.
Nu aveam armele necesare. Nu exista antidot. Şi , pe drept, nici eu nu voiam să depun acest efort. Senzaţia ce mă cuprinsese era plăcută, scânteietoare şi totodată temătoare. Mă făcea să realizez că există un fel de adrenalină. Poate era doar imaginaţia mea... Însă, cu fiecare pas pe care îl făceam şi mă aflam şi mai aproape de el, convingerile mele se accentuau.
Eu, el , noi.
Totul.
Părea să fi fost aşa dintotdeauna.
Aşa trebuia să fie.
Sau poate că doar o luam eu razna. Nu mai ştiam.
Am închis portiţa şi am mai făcut doi paşi, apoi m-am aflat exact în faţa acestuia.
Mi-a zâmbit cald, aşa cum doar el putea să o facă. Iar pe mine mă apucau toţi fiorii din lume atunci când reacţiona aşa. Roşisem uşor în obraji, o puteam percepe. Mi-a mângâiat chipul, apropiindu-se de mine. L-am lăsat să o facă, în timp ce buzele noastre se atingeau... M-a sărutat, gentil şi cu uşurinţă, savurând fiecare secundă . De parcă era o adevărată artă.
Ciudat.
El era parcă artistul, iar eu opera.
Nu.
Nu trebuiau rolurile inversate?
Probabil că nu.
Mintea mi-o luase razna. Stop thinking, you stupid bitch! M-am atenţionat fericită în timp ce limba sa o pătrundea pe a mea, unindu-ne la fel ca altădată. Mă simţeam bine. Ca acasă. În siguranţă. Undeva unde era cald şi bine şi nu trebuia să mă îngrijorez de nimic.
Ca un vis. O iluzie perfectă a fericirii. Suferinţa nu mă putea ajunge, iar eu puteam arunca bariera. O puteam dărâma şi a-mi arăta şi firea dulce, calmă şi plină de iubire.
Eram , într-un fel, şi aşa. Dar nu pe complet. Şi câteodată... doream să arăt asta, să ştie şi ceilalţi că nu eram un monstru inuman. O creatură ce doar răneşte şi caută suferinţă.
Deloc.
Simţeam şi eu , ca toţi ceilalţi.
Åži el ÅŸtia acest lucru.
Deja dăduse de slăbiciunea mea. Şi nu profita. Mă trata la fel ca înainte.
Îmi plăcea să cred asta. Ne-am despărţit din sărut şi acesta mi-a cuprins mâna. Ne zâmbeam încă.
Cuplul fericit, presupun. Noi aşa păream. Mergând liniştiţi pe stradă şi zâmbind ca doi demenţi. Mai degrabă, începusem să râdem. Nicio glumă spusă cu voce tare, doar schimb de priviri indecente. Sau poate că nu erau aşa şi eu iar aberam. M-am lăsat doar purtată de val, mergând lângă el. Pe aceaşi lungime de undă. Îmi plăcea să cred că ne gândeam la acelaşi lucru. Şi nu voiam să mi se spună că nu. Mai clar, eu nu aveam nimic concret în minte. Dar iluziile erau frumoase atunci când erai îndrăgostit.
Hai, măi ! Aşa eram eu acum. Era insinuarea mea. Altfel, de ce m-aş fi comportat cu el aşa? Şi adoram când îl vedeam, nu mă deranja să mă las pierdută alături de fiinţa lui.
„ Va fi alături de mine. ” îmi ziceam simplu şi totul se termina. Nu mai existau îndoieli. Prea multă încredere , într-adevăr. Dar nu era pagubă. Pentru că nu era pus în joc nimic periculos. Nimic ce mi-ar fi făcut rău. Era uşor să ai atât de multă încredere când nu pariai pe nimic, decât pe imaginaţie.
Nu?
Asta era opinia mea. Şi , într-un final, doar aceasta conta. În cazul de faţă, vreau să zic, avea importanţă doar ceea ce aveam eu în cap. Părerea mea şi doar atât.
Iar ceilalţi?
Când îmi păsase mie de soarta celor din jurul meu?
Nu îmi aminteam!
- Bârrr!
Mi-a scăpat printre dinţi când vântul s-a mai înteţit. Era destul de cald pentru perioada asta, să zicem. Dar nu îndeajuns pentru cum mă îmbrăcasem eu. Căci era deja seară. Daniel a început să râdă şi mai tare iar eu am chicotit.
M-a tras mai aproape de el.
- Cum adică voiai să stai singură, toată noaptea, s – i- n- g – u – r – ă .
Pe fiecare literă a pus accent, spunând cuvântul calm şi foarte clar, ca eu să pot înţelege de dorea să îmi transmită. Nu mi-am putut abţine un rânjet.
- Åžtiu cum se scrie!
Am spus superioară şi plină de umor. Nu asta era esenţa replicii sale, dar am vrut să o ignor pe cea adevărată. Pentru o secundă, două – sau mai multe. Să mă distrez, poate.
A început şi el să chicotească.
- Eu nu glumesc.
A adăugat scurt, preluâng o expresie serioasă. Oh, cum de ajunsesem aici. Am mers câţiva paşi înainte, încă ţinându-l de mână dar fiind înaintea sa. M-am oprit brusc, i-am dat drumul şi m-am poziţionat în faţa lui. A ridicat instinctiv dintr-o sprânceană şi eu am zâmbit. Dulce, s-ar putea spune.
- Şi dacă aş sta singură, ce ? Nu mi-e frică de Bau-bau!
Am spus pe un ton firesc, sigur, poate – de fapt – prostesc. Dar nu îmi păsa. Ştiam ce voia el să insinueze. De ce îi era lui „ teamă” . Însă, nu eram , într-un fel sau altul, satisfăcută de ceea ce zicea. Simţea, dar voiam să aud cuvinte.
Manie?
Poate.
Mi-a prins faţa între mâini şi m-a tras spre el. M-a sărutat scurt, luându-mă iar aproape de acesta şi am început iar să mergem.
- Te iubesc. Åžtiai asta.
O spunea ca pe un fel de discurs. Nu era nicio întrebare. M-am înroşit la faţă.
- Tu aÅŸa crezi!
Am zis eu aproape fără să gândesc. Mergeam încet. Liniştiţi.
Brusc, am simţit nişte picături de ploaie aşezându-se peste trupul meu.
Una, două, trei. Încete, neregulate. La intervale destul de lungi. Erau reci şi totodată fierbinţi, după ce se contopeau cu mine. Ciudat.
Apoi, fără vreun alt avertisment, boame imense au început să se scurgă din cer.
- Aaaaaah!
Am ţipat fără să vreau şi asta l-a amuzat pe iubitul meu. Şi-a dat jos geaca, m-a acoperit cu ea şi m-a tras după el. Am început să fugim .
Of ! tocmai azi îmi luasem şi eu tocurile. Bine că aveam oleacă de antrenament şi, să zicem, că mă descurcam - cât de cât – cu fuga aceasta. Totuşi , pe parcursul drumului am auzit un fel de trosnitură când am călcat strâmb, cred că un toc deja murise. Sau era în comă.
Însă.. am realizat greu, fugind pe acea stradă legată de Dani, că geaca ce o ţineam pe mine ( a lui ) mirosea atât de frumos.... Acel parfum al cărui nume nu îl ştiam. Pur bărbătesc, atât de înţepător şi plăcut. Îl adoram, era cel mai plăcut miros şi aş fi dorit să îl simt întotdeauna. Nici nu mi-am dat seama când am intrat într-o clădire. Răsuflam greu, şi la fel făcea şi şatenul. Am început să râdem, stând acolo pe jumătate uzi.
- Uau!
- Of, niciodată nu am o umbrelă când e nevoie!
M-am plâns eu în timp ce mă zbăteam cu răsuflarea grea.
Am analizat locul în care intrasem.
- Ăă.. Ă?
Am strigat uimită. Nu aveam cuvinte, părea că mă bâlbâiam . Am analizat situaţia şi am început să mă întreb : CE DRACU CĂUTĂM AICI?
Am respirat, inspirat. Åži tot aÅŸa. Dar deja era un procesc greu.
Dani s-a uitat speriat la mine, nedumerit. Poate din cauza expresiei mele. A dat din umeri şi mi-a oferit iar faţa aceea caldă, aceea care mă liniştea. Nu ştiu de ce dar am răsuflat uşurată.
- Mergem să ne uscăm?
A spus acesta pe un simplu, obişnuit. Am surâs.
- Sigur.
Am intrat în camera lui de hotel, mi-am aruncat pe undeva geaca şi am intrat în baie pentru a face un duş cald , rapid. Mai târziu, la fel a făcut şi Dani şi am comandat ceva de la room-servide ( trecuse o perioadă de când nu mai frecventasem şi eu un hotel . . . )
Fără să îmi dau seama, m-am aruncat în patul dublu din mijlocul încăperii. Mirosea la fel ca dani. Spatele meu stătea pe o suprafaţă moale , confortabilă. M-am mişcat de câteva ori şi am prins cearceaful între mâini, inhalând acel miros ameţitor. Dani era până în baie, cred. Închisesem ochii, lăsându-mă purtată de acest moment. Ah, aş fi vrut să ...
Nu mi-am mai dus gândul la capăt. Patul s-a mişcat. Sau poate că eu am fost aceea. Nu m-am încumetat să deschid ochii. Cineva stătea de-asupra mea. Uşor, pleaoeple mele s-au deschis. Am întâlnit ochii căprui , am zâmbit involuntar. Era atât de drăguţ, sorbindu-mă din priviri.
- Tu est ma vie...
Mi-a şoptit la ureche. Se apropiase atât de tare de mine, inima mea era în pericol de a se sparge. Din cauza exploziilor ce aveau loc în ea. Se zbătea nebuneşte, dorind să iasă din piept. Eu voiam să rămână acolo, aveam nevoie de ea. Pielea mea reacţiona şi ea ciudat. Dani încă mă atingea, făcându-mă să tresar.
Îmi plăcea.
Asta era ciudat.
Sânii mei se întăriseră, asta o puteam simţi clar. Era trupul meu. Gura mea o căuta pe a lui şi totuşi nu voia să facă „ primul pas”. S-a întâmplat ca buzele sale să se lipească de ale mele. Credeam că urma să mor. Nu, nu asta se întâmpla.
Erau senzaţiile puternice. Ceea ce ştiam că urma să se întâmple şi nu doream să opresc.
La naiba cu gânditul.
Åži cu totul!
- Mira... eu..
A început să vorbească, şi nu ştiu ce voia să zică. Nu am ştiut cum să reacţionez. Degetele mele erau poziţionate în părul lui. Era doar o lumină vagă în încăpere, dar ne puteam zări feţele destul de bine. Stătea de-asupra mea, probabil excitat. Iar eu... Eram o neştiutoare în tot ceea ce privea... ceea ce urma să ... facem.
Nu eram timidă. Cred. Nu mai experimentansem aşa ceva.
L-am tras spre mine pentru un alt sărut şi niciunul dintre noi nu a mai zis nimic. Şi-a strecurat una din mâini pe sub bluza mea, scoţând-o încet. Nu ştiu cât a durat, însă mie mi s-a părut mult... La fel a procedat şi cu blugii. Pielea mea era la fel ca înainte, o percepeam ciudat. Atunci când mă atingea... Uh... Nu ştiam cum să îmi explic, pur şi simplu mă cuprindeau tot felul de senzaţii... Tulburătoare. Cred că acela era cuvântul.
Mai degrabă, mă excitam.
Ce anormal suna asta. În alte momente aş fi râs. Acum mă cuprinsese un fel de panică. Pentru că nu aveam chef să mă opresc.
La dracu!
Nu mi-am dat seama când şi el şi-a dat hainele jos, a fost neaşteptat, negândit. Mă întorsese peste el, iar eu cred că eram toată roşie. Purtam încă sutienul şi lenjeria intimă, şi asta poate era reconfortant. În alte clipe poate că mi-ar fi fost ruşine de ceea ce îmi imaginam, dar chiar acum – nici o şansă . Şi-a poziţionat o mână pe spatele meu, a plimbat-o deschizându-mi sutienul. Cred că am scos un sunet, poate un geamăt...
Nu ÅŸtiu sigur.
Pieptul era alarmat. Cred că urma să explodeze inima.
Mi-a desfăcut obiectul vestimentar şi l-a înlăturat. Pervers? M-am lăsat spre el , acesta avea acum degetele sub părul meu , pe gât – în spate. Şi era unul dintre punctele mele sensibile. Respiraţia mi se alarmase. Acum reacţionam şi mai rău la atingerile lui. M-a readus în poziţia iniţială, cu spatele aşezat pe suprafaţa moală. Începuse să mă sărute iar eu încetasem să îmi mai cercetez mintea, lăsându-mă purtată de simţuri. L-am sărutat de câte ori am apucat, la fel cum făcea şi acesta. Şi-a unit mâinile cu ale mele, împletindu-le. Se aşezase peste mine, îl puteam simţi... Nu ştiam când rămăsesem fără nimic pe mine, dar eram fericită că îi simţeam iar parfumul. Pur şi simplu adoram acea aromă. Mă măngâia, fiecare mişcare fiind parcă magică.
Poate că păruse stupid, altădată.
Acum era însă un moment aparte. Chiar şi pentru cineva ca mine. Trupul meu o luase razna, era fierbinte. Sau rece. Sau ambele deodată, nu îmi mai dădeam seama. M-a sărutat iar, limba sa unindu-se cu a mea. Ceea ce am simţit după, nu a fost tocmai plăcut.
Mai degrabă dureros.
Da, cred că aşa aş putea descrie. Şi , cu toate acestea, fiind încă acolo cu el, şi simţindu-i parfumul, atingându-i mâinile, am uitat de tot. Mă săruta oriunde apuca, căutându-mi de fiecare dată faţa, gura, buzele... Iar eu, cred că deja închisesem ochii. Nu ştiu exact. Mă lăsasem purtată de tot ceea ce se întâmpla.
Îmi atingea sânii, sau orice parte a trupului... Iar eu nu reacţionam cu o palmă sau altceva, ci cu un zgomot ciudat, sau pur şi simplu cu o altă mângâiere.
M-a pătruns pentru o a doua oară , şi eu nu aş fi ţipat. Dar el, poate pentru a-mi atenua durere, mi-a cuprins gura sărutându-mă.
Mă făcea iar să uit de tot, răscolindu-mă prin acelaşi pat moale... Pufos... Sub atingerile sale...

Trecuseră, poate, douăzeci de minute de când ne opriserăm, stând în acelaşi pat. Credeam că Dani adormise, eu eram într-un stadiu mediu.
L-am privit, mă ţinea în braţe, avea ochii întredeschişi.
- Dormi?
L-am întrebat amintindu-mi vag de o emisiune TV foarte amuzantă. Aproape că am vrut să râs, dar eram prea obosită.
- Cred.
A răspuns zâmbit şi ridicându-se în şezut. M-a luat în braţe. Stătea aşezat pe o pernă, iar eu peste el, cu spatele lipit de pieptul acestuia.
- Cred că ne-a luat valul.
Am zis eu fără să realizez sensul.
- Eu..
Asta urma să sune a o scuză, am presupus după tonul pe care l-a folosit.
- Dar a fost ok.
Am adăugat vlăguită de puteri. Mi-era somn. Nu ştiu cum a reacţioant, nu îi vedeam chipul. Oricum pleoapele aproape că mi se închideau.
Am mai stat aşa câteva minute, după care .. mi-a venit în minte întrebarea pe care ar fi trebuit să o pun de mult.
- Åži, cum e cu bursa ta ? Cum mai merge?
Am vrut să pară doar un subiect de conversaţie. M-am întors către acesta, acum îi vedeam expresia feţei. Eram pe jumătate adormit.
- Încep săptămâna viitoare.
Asta o spusese fără prea mult zel şi ştiam că urma să se piardă în lumea somnului. Pentru o secundă, şi eu am vrut acelaşi lucru... Am analizat, însă, semnificaţia vorbelor lui.
Ce însemna asta?
Că îmi pierdusem virginitatea , doar aşa.. pentru un tip care urma să plece?
Aş fi vrut să mă cert , să plec, sau poate să dau timpul înapoi. Nu, cred că asta nu. Dar mi-era somn. Aşa că m-am pus lângă el şi am adormit.
Mâine mă puteam gândi la toate acestea....
_
* Stop thinking, you stupid bitch! – Nu mai gândi, nemernico! [ engleză ]
* Tu est ma vie = tu eşti viaţa mea! [ franceză ]