Academia Vrajitorilor

[Denny]

Waaa, fetelor multam de commuri. Scuzati intarzierea, si sper sa va placa. ^^

Capitolul cinci

Nicio reactie, din nou. Nu facea nimic inafara sa ma traga si mai aproape de el. Ii simteam respiratia greoaie, semn ca facea ceva sa se controleze. Acum am observat si eu cat de mica eram pe langa el, ma refer la inaltime desigur. Am simtit o impunsatura in zona gatului care m-a facut sa tresar. Dupa cateva clipe el s-a indepartat de mine, avea un zambet plin de superioritate. Nu am inteles acel zambet, de ce cu superioritate, daca acum cateva momente m-a numit ingerul lui ? Si-a luat jacheta si a plecat fara sa se uite inapoi. M-am prabusit pe jos, nestiind care sa fie reactia mea. Am stat acolo ceva timp pana cand am auzit o bataie la usa mea. Nu am spus nimic care sa-i dea voie sa intre sau ceva in genul, dar usa s-a deschis. Pe ea si-a facut aparitia Bellee, ochii ei erau deschisi larg, uitandu-se la mine speriata. Si-a dus mana la gura, si a tipat. Eu nu am inteles de ce. S-a apropiat repede de mine si si-a pus mainile pe fata mea. Uitandu-se cu o expresie ingrozita pe fata. Apoi mi-a dat parul de pe umeri si am putut-o auzi spunand ceva neintelegibil. Am vrut sa-mi intorc capul, dar nu am putut, ce naiba era cu mine ? Am vrut sa vorbesc dar nici asta nu am putut face. Am incercat sa-mi ridic mana dreapta, nimic, muschii mei nu reactionau la nicio comanda a creierului.

Ma duc duap ajutor !

Am auzit vocea Belleei ca prin vis. Ca un ecou inabusit. Dintr-o data am inceput sa respir tot mai greu, n-am mai rezistat presiunii si am inchis ochii, atata lucru puteam si eu sa fac : sa ma predau in bratele lungi ale mortii.

[center]***[/center]

O lumina alba imi deranjeaza ochii din plin. Ma uit in jur si nu observ nicio culoare, doar un alb imaculat, sclipitor, deranjant de luminos. Eram moarta ? Am ajuns in Raiul despe care toata lumea vorbea ? Sau asa arata Purgatoriul ? In departare, am observat o silueta, neclara, era doar neagra. Mi-am miscat picioarele pentru a incepe sa fug. Cu cat fugeam mai tare cu atata silueta se departa de mine. M-am impiedicat de ceva si am cazut jos. M-am ridicat silueta a disparut.

- Lucy !

Mi-am auzit numele strigat, m-am uitat in spatele meu si atunci ...

Mi-am deschis ochii, dar automat i-am inchis. Mi i-am fortat sa se deschida din nou, si de data aceasta lumina alba aparut din nou in fata mea, dupa cateva frctiuni de secunda culorile si-au facut locul printre incoloritatea din fata ochilor mei. Mi-am auzit numele repetat iar de cateva ori. Mi-am deschis buzele pentru a vorbi dar niciun sunet nu a iesit. Am incercat din nou, de data aceasta iesindu-mi pe gura un murmur care eu vroiam sa fie intrebarea obisnuita : 'Ce s-a intamplat ?'. Cand, dintr-o data toate cele petrecute mi s-au derulat prin fata ochilor. Am inchis inapoi gura si am strans din ochi, deoarece ma infunda plansul. De ce ? Ma simteam tradata ? Sau poate ca e doar pentru ca am crezut in niste vorbe, cand el defapt imi facuse ceva rau. Mi-am miscat capul si tare m-am bucurat cand am vazut ca am posibilitatea sa ma misc. Am vazut-o pe Bellee, in dreapta mea, cu lacrimi in ochi, ii erau rosii. I-am zambit inconstienta de gest si ea a facut la fel.

- Esti vie !

A exclamat bucuroasa. Eram ? Mi-am ridicat una dintre maini si mi-am privit-o. Da, eram.

[center]***[/center]

Au trecut deja patru zile de la aceea intamplare. Bellee a venit sa vada ce fac de fiecare data. Ba chiar statea cu mine noaptea. Directoarea i-a dat voie, aveam nevoie de protectie. Mi s-au pus multe intrebari in legatura cu aceea intamplare, dar nu am scos nicio vorba in legatura cu Lucas. A mai venit inca o fata pe la mine, Melody, era o scumpa. Ma amuza teribil cand se impiedica si cadea peste tot in camera. Era superba, par brunet si ochii albastrii, dupa parerea mea era o fata simpla si frumoasa in acelasi timp. Am aflat ca mai avea un frate, insa nu l-am vazut pe aici niciodata.
Ziua in care insfarsit aveam sa ma dau jos din pat ca sa-mi reincep activitatea din nou a venit cu greu. Am asteptat-o cu sufletul la gura, ma plictiseam de moarte in camera aceea. Si totusi, un lucru ma inspaimanta, acela de a-l vedea pe el. Imi voi abtine tremuratul ? Ochii mei vor putea sa-l priveasca din nou, rece si cu sperioritate, sau pur si simplu imi voi retrage privirea ca cea mai timida fata din lume ? Defapt, ceea ce aveam eu nu era nici pe departe timiditate, ci doar frica. De ce mi-a injectat aceea substanta ?
Profund pierduta in gandurile mele, nici nu mi-am dat seama cand fetele au intrat pe usa camerei. M-au speriat de moarte si s-au ras de mine, halal prietene ! si totusi, era frumos sa ai prieteni, sa simti pe cineva aproape de tine. M-am ridicat de pe scaunul care domnea in fata oglinzii si m-am indreptat spre iesire cu fetele in urma mea. Prima oprire avea sa fie la biroul directoarei, din cate mi-a spus Bellee ea a fost cea care m-a savat, macar sa-i multumesc, ca atat pot face si eu.
Ajunsa in fata usii de lemn am ciocanit de doua ori, asteptand raspunsul directoarei. Odata venit am apasat pe clanta si am intrat. Am salutat politicos si m-am asezat pe unul dintre scaunele aflate la biroul ei.

- Ce te aduce pe aici, domnisoara Hereward ?!

A intrebat folosind tonul politicos. Tot o cotoroanta batrana a ramas !

- Am venit pentru a va multumi ca mi-ati salvat viata.

Am raspuns sec. A zambit (sau mi s-a parut mie ? adica colturile gurii i s-au ridicat, ce inseamna asta la o batrana ca si ea ?)

- Ca tot veni vorba de viata dumnitale, am sa numesc doi elevi din aceasta scoala care sa-ti fie un fel de garzi.

A spus ea repede. M-am holbat ceva timp la ea nevenindu-mi sa creada. De ce nu aduce si o armata, daca tot suntem aici ?

- Cine ar fi ei ?

Am intrebat scurt si la obiect.

- Christian Heaps si Lucas Van Flampff.

Chris, fratele lui Melody, insfarsit aveam onoare sa-l cunosc. Stai asa, a spus Lucas ? Am vrut sa protestez insa o ciocanitura la usa m-a facut sa tac. Am auzit-o pe directoare dand autorizatia sa intre. Nu am indraznit sa intorc privirea. Am auzit un salut, si o voce atat de dulce ... atat de cunoscuta ... dtai drace ! Era a lui Lucas. Am tresarit involuntar. La propriu, am inghetat. I-am auzit pasii apropiindu-se de locul unde stateam. Inima imi accelera intr-un ritm nebunesc. Parca ii si vedeam ranjetul macabric in fata ochilor mei. Respiratia imi era din ce in ce mai accelerata. A ajuns in dreptul meu, nu m-a bagat in seama. Bun, eu nu aveam de gand sa-l privesc, dapoi sa-i mai vorbesc. Au avut o scurta conversatie pe care nu am auzit-o, nefiind atenta, ma concentram sa nu lesin. Mi-am auzit numele iar apoi ceva cuvinte nu am inteles.

- Ma scuzati, puteti sa repetati ?

M-am balbait in ultimul hal.

- Am spus ca daca ti se pare corect ca Lucas sa devina unul dintre cei ce au sa te pazeasca impotriva atacurilor. Trebuie sa ne gandim la siguranta ta, esti o fata cu un potential urias, nu am vrea sa te pierdem.

Mdea, publicitate ! Am dat dezaprobat din cap. De ce ? nu vroiam ca el sa fie aproape de mine.

- Nu mi se pare corect ca Lucas sa ma apere pe mine. Daca tot vreti ca un Kalmpff sa o faca, atunci eu il aleg pe Paul.

Ce se astepta ? Sa stau si sa il astept cu bratele deschise sa imi faca iarasi rau ? Am putut citi uimirea de pe chipul directoarei. A inghitit in gol si am vazut ca si-a mutat privirea spre locul unde se presupunea ca statea Lucas. Am inchis ochii si am inspirat adanc iar apoi am expirat.

- Fie cum vrei.

A adaugat directoarea. Minunat ! Incepe sa-mi placa de ea. M-am ridicat de pe scaun si am salutat politicos iesind din incapere. M-am grabit sa ajung la scari ca sa cobor in curte unde aveau sa fie fetele, dar cineva m-a oprit, inima mea ... luand-o razna.