Seven Lights ~Shounen-ai/Yaoi~

[angeliqueVampire]

Nu te uita aşa mirată când vezi nick-ul celei ce scrie acum, că e totul injust de fair-play şi ciudat de logic.
Îţi citesc de mult ficul, şi vreau să spun că se vede o îmbunătăţire mare faţă de începutul ficului. Nu, nu o să mă mai vezi pe aici, căci n-am de gând să mă cert iar cu toată lumea, dar sper că vei ţine cont de sfaturile mele, căci merită.

Nu poti spune intotdeuna " nu" atunci cand vrei, deoarece ceva sau cineva te va impiedica. Nu poti spune "stop" cand te-ai saturat de toate situatiile si dificultatile. Nu poti sterge nimic din ce s-a intamplat si nu poti uita.
Ramane doar sa mergi inainte, cu capul sus, sa spui ca esti " bine" , sa fi " bine" , sa incerci sa te resemnezi si sa nu regreti, sa fi (forma corectă a verbului a fi la conjunctiv timp prezent este "să fii") cineva nou, sa fi (aceeaşi greşeală ca mai înainte) altul decat ai fost.
Dar poti? Sau doar incerci sa te prefaci? Nu sti (verbul a şti la persoana a doua timpul prezent se scrie "ştii", cu doi "i"), vrei, sau poate nu. Te resemnezi sau te revolti. Ce vrei? Nu sti (din nou, fi atentă la "i"). Si daca tu nu sti (again...), atunci cine? Nimeni.
Vrei sa fi (fii) altcineva, sa fi (fii) puternic, iar astfel accepti ca esti slab. Mult prea slab si suferi si vrei ca suferinta sa dispara, dar ea persista, e acolo , prezenta.
*
A spus stop. Odata si pentru totdeauna, a hotarat ca el sa decida propriul destin. Sa il modeleze dupa bunul plac, sa il domine, sa il stapaneasca. Cine si-ar fi inchipuit ca in acea zi se vor intampla atatea,(?) El nu. Si cand se gandea ca se trezise atat de bine, si ca la scoala totul fusese atat de linistit si placut, acum ce se intampla? Sfarsitul lumi? Pe aproape. Cuvintele menajerei ii rasunau intr-una si intr-una (unde?). O mai ruga sa repete odata si aceasta se supuse.
-V-am intrebat daca doriti sa luati masa impreuna cu tanarul stapan Hiroto?
Se dezmetici imediat din transa in care intrase, iar zambetul servitoare ii repugna. Ar fi vrut sa intrebe: cum? ce?de ce? . Dar atatea intrebari si constatari ii furase(ra) glasul. Ar fi vrut sa inceapa sa rada isteric, sa planga, sa strige, sa zbiare si sa rupa orice ii statea in cale. Scapase un raset jucaus si ironic si se indrepta(ai două timpuri diferite în aceeaşi propoziţie, care exprimă două acţiuni derulate aprope în acelaţi timp, sau la o distanţă scurtă - foloseşte doar un timp) spre salon , unde ii dadu cheile masinii unei menajere apoi urca scarile pana la primul etaj in fuga. Se opri pe coridorul luminat de razele soarelui si inspira si expira zgomotos. Observase usa propiei camere deschisa si cum o umbra se plimba isi stranse palma in pumn si incerca sa zambeasca calm. Nu putea sa dea frau emotiile doar era el, Mark. Pasii inauntru incet si ii observa corpul de la spate. Bratele puternice, umeri lati acoperiti de un tricou verde , iar in jos purta o pereche de blugi inchisi la culoare. Il observa ca tine in mana fotografia lui si a unei fete, cu parul saten, lung si cret ce purta doar un costum de baie. Poza sugera ca el o admira si ea ar vrea sa il sarute, dar asta era doar o aparenta. Insa un zambet sincer ii aparu pe chip. Hiroto trecu la alta fotografie aflata pe masuta joasa de langa pat, in care era Mark si Axel imbarcati doar in boxeri. Era o poza in care ei defilasera pentru o reclama. Mark observase si propiile sale schite imprastiate in pat. Si constientiza ca Hirota era foarte absorbil (absorbit) de munca sa, asa ca hotarase sa il intrerupa.
-E foarte urat sa umbli prin lucrurile altora! Spuse cu o voce calma. Chipul sau nu trada nicio emotie si se tranti zgomotos pe canapeaua din incapere (chipul se trânti? n-are logică).
Hiroto se intoarse si il analiza zambind. Nu spuse nimic doar se indreptase spre el si se apleca vrand sa il sarute , insa Mark se feri , punand o expresie amuzata. Si incepu sa rada. Se ridica de pe canapea impingandu-l incet pe saten . Se duse spre sifoner si il deschise cautand un tricou. Era destul de emotionat , insa nu lasa asta sa se arate. Hiroto se dezvoltase mult, oare si el la fel? Nu stia, dar presupunea ca da. Isi lua un tricou la intamplare si il dezbraca pe cel ce il avea , punandu-si-l pe cel nou. Stia ca este urmarit, dar incerca sa se comporte cat mai normal. Dar nu stia ca acea normalitate era chiar ciudata in acea situtie. Dupa ce arunca tricoul purtat in acea zi in cosul de rufe , se indrepta " spre musafirul" sau si ii se adresa:
-Si cat timp ai de gand sa stai in camera mea? Nu ai treaba?
Hiroto pufni vizibil iritat si incepea sa se enerveze. Ce se credea pustiul ala? Adica, hallo, se intorsese. Nu era ceva absolut normal. Adica, nici macar un buna, ce mai faci, nici macar un sarut, nimic, nimic. Si acum practic il izgonea din camera sa? Era al dracului de stupid, ca sa zica asa. Ok, intelegea, era suparat, era ranit si toate chestiile de genu. Dar, totusi.
-Cat timp mai rezisti ?
Intreba Hiroto.
-Haide , Mark. Spune, ce gandesti, ce vrei, ti-e frica? Nu iti fac nimic, cel putin voi incerca.
Mark incepu sa rada. Cum dracului sa ii spuna ce gandea, cum sa ii spuna ce vrea, si cum sa nu ii fie frica. Se uita la el si simtea cum ochii incepeau sa ii se umezeasca, se musca de buza inferioara, vrand sa stapaneasca suspinele acelea dureroasa. Dar nu putea, lacrimile incepeau sa se scurga, sa alunece si durerea reinvia , persista. Nu, nu era bine. Dar cum sa nu inceapa sa planga, cand el era acolo, in fata sa. Prezent, viu, in acea incapere cu el. Ii simtea parfumul, acel parfum , acelasi parfum, dupa care tanjise atata . Acea savoare, acea prezenta ce il innebunea.
-Ce vrei? De ce faci asta?
Vocea sa era ragusita, nu tipa, nici nu era nervos. Dar voia o explicatie. Dupa aproape trei ani, sa il vada acolo, era ceva absolut ciudat. Nu mai intelegea nimic, el plecase, il uitase, il ranise, il injunghiase, il omorase si acum ce mai voia , sa ii distruga viata mai mult decat era distrusa ?
-Mark sunt aici pentru tine. Fiindca mi-a fost dor de tine.
Vocea lui era prea falsa incat sa il creada. Mereu fusese asa, fals, un fals pe care il iubise atat de mult si pe care il iubea. Durea, durea ingrozitor. Fiindca ar fi vrut sa il creada, ar fi vrut sa il creada cu adevarat.
-Vorbesc serios.
Vocea ii se schimba, era mai baritonala, era perfecta.
-Pleaca. Vreau sa pleci, pentru mine nu mai esti decat fratele meu pleacat in Antalia, actualmente intors. Uite-te la mine Hiroto, nu te vreau in viata mea.
Era atat de greu sa spuna cuvintele acelea din cauza intamplarilor care se petrecusera intre ei.Primul sarut, prima noapte impreuna, prima declaratie, prima iubire. Era acolo in fata sa. Prima dezamagire, prima persoana ce l-a facut sa se simta viu si mort. Si durea, ingrozitor de tare. Ii simtea bratele ce ii inconjura(u) corpul, il simtea aproape, ii auzea respiratia, inima ce batea ca o nebuna.
-Te vreau!
Acestea erau singurele cuvinte pe care Hiroto ii le spuse in acea secunda. Incepuse sa ii desfaca pantaloni, iar el , nu mai reactiona, era purtat in brate catre patul plin de foile ce fusese aruncate pe jos. Saruturile pline de savoare pe care le simtea il faceau si mai mult sa planga, lacrimile continuau sa curca(curgă), chiar si atunci cand il ajutase sa se dezbrace ele continuau sa se prelinga pe obraji in jos, il voia si el, macar pentru o singura data,si poate, ar fi putut renunta la el, dupa acea singura data. Pantaloni lor erau deja pe jos, la fel si tricourile. Hiroto il saruta in continuu, incepea sa il muste incet lasandu-i mici semne pe abdoment si pe gat. Ii musca incet buza inferioara, apoi o linse si o sarutase (din salata ta de timpuri nu mai înţeleg nimic, practic, tu spui aici că i-a lins buza înainte să o muşte, dar apare acel apoi care îmi dă peste cap logica...). Greutatea corpului lui Hiroto il facea pe Mark sa respire mai greu, dar se simtea bine, acolo cu el,dupa atata timp. Ii prinse suvitele parului incepand sa traga de ele. Mainile sale il atingeau intr-un mod atat de pervers si placut incat il faceau sa planga si mai tare. Era fericit si poate si trist. Acelasi lucru pe care il simtea si Hiroto. Insa nu isi mai adresau niciun cuvant, lasandu-si propiile trupuri sa vorbeasca in locul lor. Boxeri lor zburase pe holul, deoarece usa inca era deschisa, se oprise amandoi uitandu-se atenti spre acea directie, apoi incepuse sa rada. Atingerea fina a buzelor satenului ii lasau o senzatie plina de bucurie, de dorinta si de teroare. Schimbase incet locurile, acum Mark fiind cel ce statea deasupra. Se apleca usor sarutandu-i buzele, apoi lingadu-i incet gatul, apoi tracand la abdomnet. Nu il deranja sa ii ofere o partida de sex oral. Doar asa se intampla si in " tinerete" . Zambi gandindu-se la asta. Si apoi buzele sale atinsese organul satenului . Hiroto incerca sa il opreasca , insa Mark dadu negativ din cap. Incepu sa se plimbe cu buzele pe organul propiului frate, provocandu-i fiori in tot corpul. Satenul incerca sa se abtina insa il trase pe Mark de par , punandu-l " la locul sau" . Ii indeparta usor picioarele si il penetra lent , inchizandu-si amandoi ochi. Se apleca sa ii ofere inca un sarut plin de sentimente . Insa numai Hiroto putea intelege acele momente ce ii le oferea lui Mark, si se simtea multumit ca Mark inca nu il uitase. Poate stiuse intotdeauna ca brunetul nu va fi in stare sa il uite. Inainta incet in corpul acela pe care il iubise din totdeauna , si pe care inca il iubea, dar ceva din interiorul sau nu il lasa sa faca mereu lucrurile " bine" . Miscarile deveneau din ce in ce mai brutale si mai repezi, dar asta nu deranja pe niciunul dintre ei. Mark se bucura sa il simta din plin pe saten, ii fusese doar de acele miscari ferme, de acele buze posesive si pasionale, de acea persoana ce il devora complet.
Bataile inimilor lor incepeau sa se auda din ce in ce mai tare. Dupa doua ore petrecute impreuna, acestea incepeau sa revina la normal. Hiroto se ridica din pat adunand hainele imprastiate din camere si din afara camerei, se bucura ca nimeni nu trecuse pe acel hol, putea presupune ca fusese doar noroc, si inchisese usa si se tranti din nou in pat, langa brunet.
Acesta se intoarse spre saten, spunadu-i cu o voce ragusita si inceata.
-Asta, nu inseamna nimic, sa sti si tu. Nimic nu s-a schimbat.
Spuse si isi inchisese ochi.Ii simti din nou buzele moi deasupra alor sale si participa la sarut. Hiroto il mangaia incet pe spate si zambea. Intelegea ca Mark nu mai voia sa sufere , si intelegea ca el inca nu era pregatit sa alunge suferinta din sufletul brunetului, poate nici nu dorea. Nu stia.
Niciunul dintre ei nu stia defapt ce voiau(niciunul nu ÅŸtia ce voia) cu adevarat . Totul ramanea sub semnul intrebari , asta momentan.

Hmm, prima dată greşelile:
Salata de timpuri mă scoate din sărite! Nu spun, e o îmbunătăţire vizibilă de la primele capitole, şi te felicit pentru asta, dar mai lucrează un pic şi la combinarea timpurilor. De asemenea, fi atentă şi la modul de scriere al verbelor la diferite persoane, şi încearcă să nu foloseşti timpuri cu o rezonanţă aşa de dură în descrierei. În descrieri se foloseşte imperfectul sau prezentul.
Urmează greşelile de scriere, care pot fi bineînţeles evitate, aşa că ar trebui să lucrezi puţin şi la asta.

Totuşi, unele fragmente şi pasaje, deşi scrise gramatical cu greşeli, sunt superbe şi merită lăudate. Se vede o îmbunătăţire faţă de primele capitole în ce priveşte descierea. Partea mai zaoi e ok din punctul meu de vedere, puţin cam rigidă exprimarea, dar în concluzie e bine.

So, lăsând la o parte certurile noastre, îţi doresc mult succes la scrisul ficului, deoarece eu spun că merită continuat.