Click ÅŸi Boom

[Teh]

bună :x mulțumim tuturor pt. comentarii.
am venit cu nextul :X luv you guys > : d<

Lectură plăcută!

Capitolul 31

Aş fi vrut să zic că eram pe deplin fericit.
Şi de fapt, mi-era ruşine dar chiar aşa se şi întâmpla. Mă enerva totuşi , la culme, taică-su lui Crysstal pentru toată cearta odioasă pe care o avusese cu fata lui. Nu mă aşteptasem la aşa ceva din partea lui. De fapt, avusesem respect pentru omul acesta ce s-a dovedit a fi o persoană îngrozitoare.
Nu îmi venea să cred nimic din cele ce se întâmplaseră. Era un om de nimic. Cine ar fi crezut că putea să aibă o fată aşa de minunată? Eu îmi lăudam femeia, asta era clar . Nu ştiam sigur care era toată treaba cu mama lui Cryss, dar era concret faptul că nimic nu se făcea fără voia „ Capului” . Care „ Cap de familie” era însuşi domnul Van Helsing. Care, spre marea mea dezamăgire şi dezgustul profund, nu a fost de acord cu relaţia mea cu fiica sa.
Åži ce dracu voia?
Să ia unul ca Mark ( parcă acesta îi era numele ) ? Probabil că da.
Mă durea direct undeva. De fapt, nici nu mă durea. Nu aveam nevoie de aprobarea lui.
Totuşi, ştiam că pe iubita mea nu o lăsa chiar atât de rece acest fapt. Era tatăl ei. Pe mine nu mă interesa de bătrânul meu. Mă dăduse la o parte , să îi fie de bine . Dar, situaţiile noastre erau diferite.
Chiar m-am întrebat, la un moment dat, ce ar fi făcut fratele ei dacă ar fi fost în viaţă? Şi , gândindu-mă la asta, am realizat că , probabil, dacă ar fi trăit eu şi Crysstal nu ne-am mai fi întâlnit niciodată.
M-am întristat la acest gând, dar l-am înlăturat rapid.
A trebuit să fac o vizită de recuzită Consiliului Vampirilor. Nu era ca şi cum mă supuneam regulilor, din moment ce nu eram un sânge – pur nici nu era cine ştie ce nevoie. Eu aveam alte „ reguli”. Dar de când cu toată această luptă, şi rolul „ important” pe care îl avusesem, trebuia să trec pe acolo şi să rezolv anumite lucruri.
De fapt, mai clar, era o necesitate ciudată să dau raportul asupra lucrurilor pe care le făceam sau nu ; şi asta includea căsătoria pe care o plănuisem. Şi , la dracu! Nu îmi plăcuse niciodată să dau socoteală celorlalţi pentru ceea ce făceam.
Am intrat cu o familiaritate neobişnuită în clădire, şi secretara m-a lăsat să intru foarte uşor. Am înţeles că acolo mă aştepta Lordul Helix. Însă, nu era singur.
Am fost liniştit să îl zăresc pe Zalux acolo.
Chiar am zâmbit.
- Bună seara, domnilor.
Am accentuat pe cel mai ironic ton posibil. Zalux a început să râdă , în timp ce tatăl său doar a dat din cap făcându-mi semn să mă aşez.
Åži nu puteam refuza.
Mai clar, fusese un fel de ordin la care trebuia să mă supun.
- Şi, despre ce doreai să discutăm, Jack?
Am dat din umeri.
- Ei bine, aşa cum v-am zis deja – am nevoie de actele acelea. Cu numele meu întreg. Şi.. Ah, ar mai fi şi detaliul că mă însor.
Am spus-o pe cel mai obişnuit ton posibil. Helix a început să râdă.
- Asta este o surpriză. Se va ocupa cineva , imediat, de acele documente. Să ţi le aducă, pentru că sunt deja pregătite.
Am chicotit.
- Mulţumesc.
Celălalt m-a privit sceptic. Îmi căuta reacţia. Aştepta să îi spun mai multe detalii despre căsătoria mea. O ştiam, însă nu aveam de gând să îi ofer aşa, totul pe tavă. Zalux se amuza foarte tare, căci el deja ştia.
Nu ştiam la ce să mă aştept, însă , de la el. Nu puteam spune dacă suntem sau nu prieteni. Poate camarazi în anumite situaţii. Dar nu eram legaţi în niciun fel.
Nu avea de ce să pună „colţii” pentru mine. Nu avea niciun motiv. Şi oricum, vampirii cu sânge pur sunt recunoscuţi pentru a nu avea sentimente. E un lucru rar acesta ( deşi se spune că există ) . Nu mă aşteptam ca Zalux să fie excepţie.
Doar era Domnul Perfecţiune. Şi , cu toate acestea, mă făcea şi pe mine să râd cu expresia lui plină de amuzament.
- Şi, Jack, cu cine vrei să îţi împărtăşeşti viaţa?
Avea un ton destul de serios. Eu am vorbit repede, încercând să scap.
- Păi, cu Crysstal Van Helsing . Oricum, curând îşi va schimba numele. În fine, când primesc actele alea?
Nu prea mi-a mers încercarea de a schimba subiectul. Vorbele mele au provocat o reacţie de rahat. Helix s-a ridicat în picioare şi s-a uitat pe jumătate furios la mine.
- Ce?
A tunat acesta.
Celălalt vampir din cameră a început să râdă în hohote. Măcar cineva se distra.
- Da?
Am întrebat curios, pe semne. Îmi era teamă de morala de rahat a tipului . Şi nu aveam chef să mă lupt aici, în noile mele haine. Şi nu aveam nicio şansă, la drept vorbind.
Diplomaţie, Jack! Diplomaţie!
Duceam lipsă de aşa ceva.
- Cum să faci aşa ceva? Este un vânător! Fiica unui vânător? Sigur nu este de acord, bătrânul ăla mândru şi plin de el. Crezi că o să fie vreodată? Te anunţ eu, nu va fi .O să avem mari probleme!
Deja mă gândisem la asta.
Dar lucrurile stăteau deja într-un anumit mod. Adică, tatăl lui Crysstal nu avea să anunţe Societatea Vampirilor despre acest lucru pentru că aşa ar fi recunoscut cât de tare urăşte aceste creaturi. Şi ar fi creat un război din care, ştia, că nu aveau să scape cu viaţă nici jumătate din ei. Şi apoi , ar fi preferat mai degrabă să renunţe la propria fiică. Era o persoană despicabilă, aşa cum spusesem.
Cât despre acest Consiliu, încă nu ştiam.
Nu puteam să îi urlu totul în faţă. Nu îmi permitea statutul ( din păcate ). Am început să îi explic verzi şi uscate. Dar parcă nu mă asculta. Începuse cu morala, şi cu lucrurile importante. Cu regulile şi alte lucruri.
Când, dintr-odată, vocea puternică a lui Zalux s-a auzit în încăpere.
- Tată, vrei să termini?
Acela a tăcut.
A fost impresionant. Trebuie să o recunosc că m-a uimit. Ştiam ce influenţă avea fiul acesta asupra conducătorului. Ştiam şi că, dacă voia, putea să îl detroneze în maxim cinci secunde. Dar nu o făcea pentru că nu îi plăcea să conducă. Şi ar fi intrat în conflict cu Krez, care îşi dorea scaunul acela mai mult ca orice altceva.
- Ce s-a întâmplat, fiul meu?
A spus acesta într-un final, pe un ton învins.
- Lasă-l să facă ce vrea. Oricum Crysstal nu mai este un vânător; a renunţat. Şi e viaţa particulară a prietenului şi aliatului nostru. Dacă or să ne atace proştii ăia fără minte, îţi jur că am doar eu grijă de ei.
Asta fusese ÅŸocant.
Am rămas surprins şi pentru câteva minute nu am putut zice nimic. Nici Helix.
- Totuşi, gândeşte-te la asta... o să fie un dezastru!
A continuat Şeful. Nu l-a lăsat celălalt vampir să zică prea multe.
- Cred că deja am decis. Ai grijă să îi dai actele acelea prietenului nostru; şi mă gândesc că nu mă va refuza când îi voi spune că aş vrea să îl cunun? În semn de mulţumire pentru tot ceea ce a făcut pentru Societatea noastră.
Captase o aură superioară şi plină de seriozitate.
Cuvintele lui fuseseră un ordin. Dar le-aş fi acceptat oricum.
Am putut într-un final să plec de acolo, destul de fericit . Când i-am povestit logodnicei mele, a râs.
Iar mie nu mi se păruse chiar atât de amuzant.

*

- Jaack!
M-am întors în bucătărie, deşi de abia ieşisem de acolo.
- Ştii, tocmai mă pregăteam să ies....
Se uita urât la mine.
- Off, ce am zis?
M-am dus lângă ea şi am sărutat-o pe buze. Limba mea a căutat-o pe a ei, jucându-se la fel cum o făcea întotdeauna. Eram de foarte multă vreme căsătoriţi. Şi eram al dracului de fericiţi. Încă nu mă săturasem de ea.
Îmi luasem un serviciu decent în slujba vampirilor. Desigur, cum făcusem şi până atunci. Şi, deşi era ciudat, eram în relaţii foarte bune cu Zalux. Ne vizitam mereu. Mai mult el, ce-i drept. Dar era destul de bine. Plus că soţiei mele îi convenea de minune.
Deşi nu eram în relaţii cu tatăl ei, am fost într-o zi la acesta ( nu era acasă ) şi am vorbit doar cu mama roşcatei. De atunci, aceasta ne-a vizitat constant. Şi asta ne bucura pe amândoi. Am privit faţa blândă a lui Cryss, îmi era atât de familiară şi o iubeam atât de mult. Mă bucuram enorm că era doar a mea. Şi nu voiam să o împart cu nimeni. Am continuat să o sărut, simţind cum inima sa bate cu foarte mare acceleraţie. La fel cum făcea şi a mea. Ne apropiasem , pielea mea era lipită de a ei. Două corpuri, şi parcă eram unul singur.
- Ştii că te iubesc, nu ?
Mi-a zis aceasta încet, vocea ei fiind atât de blândă.
Îmi venea să o mănânc.
O adoram pe această femeie.
- Ce mai vrei să cumpăr?
Am spus pe un ton sarcastic, plin de amuzament. Aceasta a chicotit.
- Mere, te rog !
Mi-am dat ochii peste cap şi i-am ridicat bluza, abdmoneul fiindu-i gol. I-am sărutat burta şi acesta a tremurat.
- Cum ordonaţi!
M-am îndreptat spre piaţă. Viaţa unui bărbat căsătorit era dificilă. Stăteam „ sub papuc” , ascultând de ceea ce îmi zicea nevasta să fac.
Şi era ciudat, chiar şi pentru un vampir, să nu fie deranjat de asta şi să iubească acest tratament.

Da, eram fericit.