Rănile unei despărţiri [Cinema Bizarre yaoi; KiroxYu; +16]

[angeliqueVampire]

Heya girls and guys! I am kinda back... I think...

Sper că va fost dor de mine şi că veţi citi în continuare (şi veţi şi comenta... nu-mi place să mă simt fără greşeli...).

Thanks to Mousy care a ţinut acest thread alive.

So, enjoy the chapter!

Capitolul 8 – O greşeală

Nu pot concepe cum să faci sex fără a implica ceva sentimente. Dragostea acaparează la un moment dat toate stările sufleteşi posibile şi aşa ajungi să iubeşti pe cea mai neportivită dintre persoane. Aşa am ajuns să-l ador pe Strify, uitând cu totul de iubirea fierbinte pe care o simţeam faţă de Yu.
De vreo câteva săptămâni, solistul se mutase înapoi în camera mea, şi de atunci am început să fim foarte tandrii unul cu altul. Ştiu că Strify mă iubeşte, sunt absolut conştient de acest fapt, tot ceea ce nu înţeleg este cum pot eu să îl iubesc? Sentimentele mele pentru el au fost destul de înceţoşate până acum câteva zile, când şi-a mărturisit fără sfială dragostea pe care Shin nu a acceptat-o.
La început, mi-a părut rău că nu a rămas cu Shin, dar ştiam prea bine că toboşarul avea nevoie de timp să se obişnuiască cu relaţiile homosexuale, chiar dacă el însuşi afirma că “Se distrează cu oricine.” Totuşi, când se implica într-o relaţie serioasă, o lua încet, expresie de care Strify nu era conştient. Astfel că, bănuiesc că Shin l-a respins pe solist din cauza spontanităţii lui.
Am continuat să mă las vrăjit de farmecul ascuns pe care nebunaticul meu coleg de cameră îl poseda, şi m-am lăsat purtat de multe ori pe valurile plăcerii, împreună cu el. Totuşi, ce aveam noi nu se putea defini ca o “relaţie serioasă”, deoarece amândoi mai flirtam cu unul sau cu alta, de teamă ca micul nostru cuibuşor să nu fie descoperit. Era mai interesant ca relaţia noastră, adică micile noastre partide să fie secrete.
Nu cred că greşesc când spun că idealul meu masculin se afla în persoana lui Strify. Pe lângă caracterul deosebit de puternic pe care îl avea, coprul lui era exact aşa cum doream. Nu am suportat niciodată băieţii cu cinci capete mai înalţi ca mine, iar solistul era absolut perfect din punctul de vedere al înălţimii. Dacă ar fi să îl descriu ca un obiect, ar fi un pistol mereu încărcat, învelit într-o folie sclipitoare de staniol fin.
- Vrei să luăm prânzul în oraş, frumosule? M-a întrebat, urcându-se pa pat, lângă mine.
I-am prins buzele într-un sărut uşor şi am dat negativ din cap. Azi era oricum rândul meu să gătesc. M-am uitat la el cu o privire pătrunzătoare şi oarecum erotică, dar nu i-am dat voie să mă atingă, deoarece ştiam prea bine ce avea să urmeze. Mi-am amintit brusc de prima oară când Strify a încercat să aibă o relaţie cu mine, dar eu l-am refuzat şi l-am cuplat cu Shin. Acum nu mai aveam de gând să fug. Eram fericit în braţele acoperite cu pudră ale solistului.
l-am împins uşor jos din pat şi l.am tras după mine până în bucătărie. Ştiam exact ce voiam să gătesc. I-am împins o tigaie cu diametru mare şi i-am indicat sticla umplută cu un lichid gălbui, vâscos. După bunul lui obicei, Strify s-a uitat la mine ca la felul paişpe. Mi-am dat ochii peste cap şi am turant puţin din uleiul din sticlă pe fundul tigăii. L-am rugat apoi să aprindă focul la aragaz, o sarcină destul de simplă, pe care el a îndeplinit-o excelent. Merita nu sărut pentru asta, nu? După ce mi-am dezlipit buzele de pe ale lui, puţin dezamăgit că nu puteam prelungi acel moment de fericire fiindcă unul dintre băieţi s-ar putea să afle, am pus în tigaie nişte felii de cartofi tăiaţi rondele.
Nu aveam de gând să trişez, deci am tăiat muşchiul din frigider în bucăţele mărunte şi l-am pus la cuptor, împreună cu apă şi ceva mirodenii din dulapul de sus. În tot acest timp, Strify stătuse pe un scaun şi îmi analizase toate mişcările. Deja îmi imaginam limba lui dulce cum îşi făcea drum pe conturul buzelor. „Oh, Junior, tu chiar n-ai somn?” întreb eu în gând, uşor exasperat când remarc umflătura din pantaloni.
- Pot să am eu grijă de amicul tău, mi-a şoptit Strify senzual.
- N-am negat niciodată asta, am râs eu, aşezându-mă confortabil în braţele lui şi mângâindu-i faţa plină de machiaj.
În scurt timp, buzele lui fierbinţi îmi parcurgeau gâtul cu mare îndemânare, lăsând din când în când şi căte un mic semn. Nu m-am opus, în primul rând pentru că nu am avut puterea necesară. Îmi plăcea al naibii de mult ce făcea afurisitul ăsta cu mine!
- Mai încet cu gemetele, şoricel! A râs el, făcându-mă să roşesc. Nu vreau să se bucure şi alţii de sunetele astea. Sunt ale mele!
Am chicotit şi eu când am remarcat posesivitatea exagerată pe care o manifesta faţă de mine. După câteva momente, am auzit şi alte gemete, mai scurte, pe fondul gemetelor pe care eu şi partenerul meu le scoteam. Nu am vrut să-l îngrijorez pe Strify, aşa că nu am spus nimic şi l-am lăsat să se joace cu sfârcurile mele, până când sunetele străine s-au amplificat. Atunci m-am dat jos din braţele solistului şi am ieşit din bucătărie, spunându-i că am nişte nevoi urgente. El a înţeles şi a promis să îngrijească mâncarea în locul meu.
Gemetele încă se auzeau, de pe undeva de prin living. Nu am vrut să îi întrerup băiatului momentul de plăcere, fiindcă eram sigur că era un membreu al trupei, aşa că am privit de la uşă. Pe canapea era întins Yu, cu picioarele larg desfăcute şi cu mâinile acoperindu-i mândria. Ochii lui erau strâns închişi, iar faţa îi exprima plăcere pură. M-am uitat puţin şi la televizorul ce stătea aprins înaintea chitaristului şi am observat un decor cunoscut. M-am apropiat încet de televizor, încercând să nu-l trezesc din euforie pe Yu. Pe ecran, doi băieţi, unul blond în totalitate, iar unul doar cu bretonul vopsit în galben, erau întinşi pe un pat şi şi-o trăgeau. Nu era ceva nou pentru mine, homosexualitatea şi relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex. Acest filmuleţ totuşi avea ceva cunoscut.
Am auzit gemetele băiatului complet blond, atunci când a atins plăcerea absolută, iar după câteva secunde a adăugat „Te iubesc, Strify!”.


P.S. - Promit că mă apuc de scris capitole mai lungi.