Umbrele trecutului

[Lara]

In sfarsit,dupa 4 ani voi ajunge din nou acasa,in sfarsit o voi vedea,pe ea ,pe iubirea vietii mele,ii voi vedea acei ochi caprui-verzui salbatici,acea piele alba,acele buze rosii pe care le-am sarutat de atatea ori si pe care as vrea sa le sarut din nou.
In sfarsit voi cunoaste fericirea.

Aud insotitoarele de zbor cum ne spun sa ne punem centurile pentru ca vom ateriza din clipa in clipa.
Dupa aterizare,cobor din avion si incep sa-l caut pe Ryan,cel mai bun prieten al meu din clasa a 5-a.
Il caut cu privirea cateva minute dupa care il vad facandu-mi cu mana .
-John,a trecut atata timp prietene.
-Stiu Ryan,stiu,dar acum m-am intors si nu voi mai pleca.
-De parca te-as lasa.
-Deci...........ce s-a mai intamplat pe aici,cu tine cu colegii,in fine cu toata lumea?
-John,de ce mai bine nu intrebi ceea ce vrei sa sti cu adevarat si anume ce face Cristal?
-Se pare ca ma cunosti mai bine decat imi aminteam,deci ce s-a intamplat cu ea?
Desi la inceput ardeam de nerabdare sa aflu despre iubita mea,acum nu imi vine sa cred prin cate a trecut.
-Oh,John daca ai sti.
-Ce sa stiu,s-a intamplat ceva rau,zi Ryan, zi ce s-a intamplat cu iubirea mea?
-Vezi tu John,dupa ce ai plecat,parca tot ghinionul din lume s-a abatut aupra ei.
-Ce vrei sa spui?intreb eu disperat si dornic sa aflu tot.
-Pai....uite am sa-ti spun povestesc:la putin timp dupa plecarea ta,familia lui Cristal a fost ucisa cu brutalitate sub ochii ei,iar pe ea doar au batut-o,mai mai sa moara si i-au facut cu cutitul pe gat un semn cat inca era constienta.
-Poftim,cum adica,de ce nu mai anuntat Ryan, de ce?
-Pentru ca nu m-a lasat ea,mi-a zis ca nu are nici un rost sa afli si tu.
-Dar.......
-John,mai bine te-ai calma si mai asculta in continuare:din pacate Cristal, fiind orfana a trebuit sa mearga la un orfelinat, unde dupa 2 ani,o famile a adoptat-o ,dar care la o luna au murit si ei intr-un accident de masina din care Cristal a scapat cu viata ,iar de atunci nu e zi in care ea sa nu se invinovateasca de ambele morti,iar partea cea mai rea e ca incet incet a inceput sa se inchida din ce in ce mai mult in ea pana nu a mai ramas nimic altceva de cat o chochilie.Cristal cea plina de viata pe care o cunosteai tu ,acum deja nu mai exista,tot ceea ce a ramas e doar o fata care traieste doar pentru razbunare si nimic mai mult.
Doamne,Dumnezeule nu pot sa cred prin tot ce a trecut viata mea,iubita mea,abia astept sa o revad trebuie sa o fac sa-si revina,de acum in colo doar asta va conta pentru mine,doar asta.



Scz ca e scurt dar nu prea am avut timp,stiu ca actiunea e putin cam grabita dar promit sa explic totul in celalalt capitol.