Academia Vrajitorilor

[Denny]

Multumesc de commuri fetelor :x. Sper sa va placa capitolul urmator.


Capitolul patru

Si eu care credeam ca treaba nu poate fi mai incurcata de atat ! Cand Paul a plecat, si a tecut pe langa mine, grabit, din cauza vitezei, aerul s-a colorat cu mirsoul lui de liliac. La fel si pe cel care l-am simtit cand m-am ciocnit de acea persoana. Acum aveam o dilema foarte mare, Paul sau Lucas ? Care dintre cei doi frati m-au vazut asa cum doar mama mea a avut ocazia, adica complet goala. Goliciunea corpului meu, vazuta de un barbat, era ca si violarea mea, dar desigur, nu era atat de brutal. Si totusi, era o rusine. Inca un lucru ciudat a fost ca niciunul dintre cei doi nu a spus nimic despre acel mic incindent.
Fara sa mai stau ep ganduri am fugit in clasa. Daca mai stateam mult gandindu-ma la cei doi baieti intarziam si la ora. M-am asezat langa Belle, care mi-a scris un bilet agitata. Ma intrebat despre Paul. Curiozitatea asta. Am chicotit iar apoi i-am raspuns, povestindu-i tot ce am vorbit cu el, in fond nu era mare lucru. A rasuflat usurata. Mai pe la mijlocul orei de veninuri, i-am scris inapoi un biletel. Eram curioasa, il placea pe Paul ? Am obervat roseata din obrajii ei. Deci era clar, chiar daca pe foicica mi-a spus ca nu.
Dupa ce clopotelul ne-a anuntat sfarsitul orei am zambit satisfacuta. Aveam sa am un interogatoriu in pauza aceasta. Am luat-o de mana pe roscata si am fugit in gradina. Am pus-o pe o banca si am inceput sa-i pun tot felul de intrebari. Era asa de amuzanta ! Se balbaia la fiecare cuvant. M-am aplecat spre fata ei si am facut-o sa se intimideze.

- Ah, Dumnezeule ! Ce draguta esti cand te rosesti !

Am spus aproape strigand de fericire. M-am invartit de cateva ori pe langa banca si apoi m-am asezat rapid.

- De ce nu i-ai spus inca ?

Am intrebat-o curioasa, in timp ce ochii mei imi straluceau.

- O stii pe Emma ?

M-a intrebat nesigura. Emma, Emma, era vreo poeta ?

- Nu.

Am raspuns scurt. Am vazut-o cum a inghitit in gol.

- Ceva admiratoare nebuna ?

Am intrebat-o zambind. A aprobat din cap.

- Hm, nu cred ca treuie sa o bagi in seama, daca el nu a acceptat-o tu ai calea libera !

S-a uitat ciudat la mine. Ei bine, poate ca eram timida, dar cu baietii ma descurcam, cred.

- Ce ora avem acum ?

Am intrebat incercand sa schimb subiectul.

- Din nou practica. Sa stii ca ieri m-a intrebat profesoara de tine, i-am spus ca te simti rau. Si i-a spus lui Lucas sa mearga sa vada ce faci.

Am inghitit in gol, de aceea venise ?

- Azi nu mai plec. O sa raman sa infrunt tot.

Si am inceput sa rad. Apoi m-am ridicat de pe banca si am invitat-o pe Belle sa vina cu mine la locul unde avea sa aiba loc practica. Era langa o fantana din cate stiam eu. Asa cei cu puteri de apa puteau sa practice si ei, asa mi-a spus ea. Cand am ajuns am avut marea surpriza sa vad aceea frumusete sculptata. Trei pesti de talie foarte mare, cu gurile in jos. Din mijlocul cercului format de ei tasnea apa care apoi se pierdea in bazinul ce inconjura pestii. Am zambit la vederea ei. M-am apropiat de ea si am luat apa cu palmele si am aruncat-o catre B, ea speriindu-se de moarte. Apoi si ea a facut la fel. Ne-am linistit cand l-am vazut pe Lucas si cu cei doi prieteni ai lui ca veneau spre noi. Eu m-am prefacut interesata de copacii din stanga mea, desi nu ma concentram pre bine. Pe cand am crezut ca avea sa vorbeasca ceva neinteligent traiectoria lui s-a schimbat si s-a dus spre una dintre bancile din piatra. Am pufnit in ras, asa deodata, din senin. Eram dusa. Cei de acolo se uitau la mine ca la o sirena care tocmai a aparut pe malul marii. Am ridicat usor o spranceana, si ochii mei ii priveau intrebatori.
Am dat din umeri indiferenta si apoi mi-am indreptat privirea spre fantana. Am inceput sa rostesc inconstienta o incantatie pe care am citit-o in carte.

[center] Apelor daca m-ascultati
Va ordon sa va ridicati,
Persoanele din jurul meu sa le stropiti
Si pe mine sa ma feriti. [/center]

Am zambit amar, de ce credeam ca avea sa se intample ? Pana la urma nu aveam puteri. A fost o prostie din partea mea. Am oftat si m-am intors cu spatele la fantana. Am inceput sa privesc pierduta spre cer, parca ar fi ceva dupa el. Dintr-o data am simtit cum ceva rece m-a udat m-am intors spre fantana si m-am uitat stupefiata la apa ce statea in sus ca si un sarpe, clatinandu-se din cand in cand. Mi-am deschis gura ca sa tip, dar nu a iesit niciun sunet. Nu ar trebui sa ma tem era elementul meu pana la urma nu ? Picioarele mi-au cedat involuntar. Bun, e drept ca niciodata nu am vazut un sarpe creat din apa. Dar ceea ce m-a lasat fara puteri fizice a fost faptul ca vraja a mers, desigur ca total invers, dar a mers. Se presupunea ca eu nu aveam puteri ! Animalul facut din apa se apropia din ce in ce mai aproape de mine. Barbia imi tremura de frica, si totusi nu ar trebui sa imi fie. Eu l-am creat, nu ? Se apropia din ce in ce mai tare de mine, facandu-ma sa ma retrag mai in spate. Aveam o rochie alba, aveam sa o inverzesc si sa o stric, dar ce conta ? Imi era frica de propiile mele puteri. De ce ? Nici eu nu stiu, o frica proasteasca. Probabil ceilalti radeau de mine. Dar ce-mi pasa ? Eram mai rusinata de faptul ca imi era teama de puterea mea, sau poate eram doar prea surprinsa ? Nici eu nu stiu. Dintr-o data monstrul s-a oprit, si eu la fel. Vraja s-a destramat. Apa nu s-a retras inapoi in fantana ci a cazut toata pe mine, udandu-ma. Rochia mi s-a lipit de corp devenind tot mai transparenta. Am auzit pe cineva batand din palme, iar apoi am vazut-o pe Belle langa mine, era speriata ? De ce ? Nu trebuia sa fie partea in care toti radeau de mine pentru ca eram o incompetenta care nu stia sa isi foloseasca puterile ?

- Lucas Van Klampff, du-o pe domnisoara Hereward la ea in camera si dupaia vi inapoi la ora. Cu dumneata Lucy, am sa discut cand o sa-mi termin ora.

Am auzit vocea profesoarei. Din nou Lucas ! Ce naiba aveau toti sa-l puna pe el sa vina cu mine peste tot, ba sa stau in banca cu el iar acum sa ma duca el in camera mea. M-a ajutat Belle sa ma ridic si apoi am pasit usor pentru a nu aluneca pe iarba uda. Mi-am inconjurat pieptul cu mainile si am inaintat repede spre locul unde era Lucas. M-a oprit din mers si am vazut ca si-a dat jos sacoul de pe el si mi l-a inmanat mie. L-am privit ciudat dar intr-un sfarsit i-am luat sacoul din mana si i-am zambit. Poate nu era chiar un tip asa de rau, sau poate era si nu o arata. Am imbracat haina si mi-am incheiat-o. Mirosul de iasomie era foarte puternic, ceea ce m-a facut sa rosesc, imi amintea de aceea intamplare. Cat timp am mers spre cladirea dormitoarelor, m-am uitat pe ascuns la el. Era mai inalt decat mine, asta se observa foarte clar, era mai atragator decat inainte, dar daca nu stiam cine e .. si cum se poarta poate sa m-as fi indragostit pierduta de el.
Fara sa-mi dau seama am ajuns la cladire. Mi-am indreptat atentia spre scari, pentru a nu ma impiedica. La etajul al patrulea ne-am intalnit cu cineva cu care nu m-as fi asteptat, cu Paul, parca avea ore.

- Lucy ! Ce faci ?

M-a intrebat el vizibil surprins. Am simtit doua maini cum ma prindeau de umeri, ale lui Lucas. M-am intors usor nesigura spre el si l-am vazut pvidindu-si fratele cu ura.

- Lucas, ce faci tu cu ea ?

A intrebat Paul pe un ton plin de disgust.

- Nu am de ce sa-ti dau explicatii. Sa mergem, Lucy.

A spus el iar apoi m-a tras inspre scari. Am vrut sa spun ceva dar cuvintele nu-mi ieseau. Parca fratii trebuiau sa se inteleaga nu sa se certe ! Tot drumul inspre camera nu mi-a dat drumul la mana, ma strangea tot mai tare de incheietura si ma durea. Eram o fata fragila si el ma strangea cu brutalitate, asemenea unui om care sparge o nuca. Cand am ajuns mi-a deschis usa camerei si practic m-a aruncat inauntru. Am incercat sa imi mentin echilibrul. L-am vazut si pe el intrand iar apoi a inchis usa cu cheia. M-am intors cu spatele la el si sunt sigura ca obrajii imi erau rosii. De ce ? De ce faptul ca era intr-o camera cu el, singuri, facea atmosfera sa devina tot mai incordata si mai insuportabila ? Constiinta mea imi striga cu disperare sa fug, dar de ce ? De cine mai ales ? De el ? Intrebarile nu-mi dadeau pace nicio secunda. Am vrut sa scap mai repede de el asa ca mi-am dat sacoul jos foarte repede si m-am intors spre el ca sa i-l dau. Nu stiu cand sau cum a ajuns la mine de eu m-am ciocnit de el. M-a imbratisat. Fata mea era cufundata in pieptul lui. Puteam sa-i aud inima ticaind si respiratia. Ma tragea tot mai aproape de el. I-am simtit fata cufundandu-se in parul meu. De ce era asa ? De ce m-a imbratisat ?

- Mi-ai lipsit, mi angel !

Spunandu-mi asta m-a tras tot mai aprope de el. Nu-l intelegeam, de ce imi spunea asa ? De ce ma numea ingerul lui ? Cine era cu adevarat el ? Cine era Lucas Van Klampff in realitate ?