Iubirea dintre o fata si un baiat

[Nami]

Ma bucur ca-ti place ...
Am venit cu capitolul urmator ...
Este mai lung ...

Am luat o hotarare importanta. Ii voi spune ce gandesc despre noi. Ce a fost in trecut si ce este in prezent. Ma ridic in picioare, pe pat si incept sa tip.
- M-am hotarat. Ii spun ce simt. Iar el … Trebuie sa ma asculte !
Brusc, ma dezechilibrez si cad. Bufff !
- Auch, a durut …
Ma ridic serioasa si incep sa ma gandesc. Cum o sa-l gasesc ? Nu stiu, dar trebuie sa-I spun ce gandesc.
Prima data, ne-am intalnit la fosta noastra scoala. Acel loc imi aduce amintiri placuta, dar si amintiri dureroase. Acolo am invatat impreuna, am format o comunitate de prieteni, toti pentru unul, dar tot la scoala m-a jignit.
Sunt hotarata sa-l gasesc. Incep cu locul unde ne-am intalnit prima data, dupa ceva ani buni, in care nu ne-am vazut.
Ma imbrac repede cu o fusta alba si un tricou mov, cu modele si ma incalt cu o pereche de pantofi. Ies din casa asemenea unei vijeli si incep sa alerg.
Am ajuns in curtea scolii, dar nimeni nu este aici. Ma asteptam sa-l gasesc aici, dar m-am inselat.
Acum, nu am nici o idée unde ar putea fi. Ma asez totusi pe o banca si astept. Chiar vreau sa vorbesc cu el. Daca ar este si Anette se fata, este mult mai bine.
Dupa un timp indelungat de asteptare, ma ridic de pe bancuta si ma dau cativa pasi in spate, cu gandul sa plec. Sunt dezamagita. Nu i-am gasit. Insa, aud o voce de fata, ce-mi striga numele.
- Adeline !
- Anette ?
- Ce faci aici, Adeline ?
- Eu … Vreau sa vorbesc cu voi, Sebatian. Trebuie sa va spun ceva important. Dar, nu as vrea sa vorbim aici. Putem merge intr-un parc ?
- Bine …
Ne deplasam toti spre parcul de langa lac. Un lac, cu apa curate, numai buna de o baie. Si parcul … Peisajul este mirific. Ronduri de flori colorate si parfumate. Copacii, cu ale lor coroane verzi si dese. Alei, cu banci, unde te poti relaxa. Un parc, cu adevarat ingrijit.
Ne oprim, pe o banca.
- Deci, ce doresti sa ne spui ?
-D espre noi. Ce am ajuns ? In ziua aceea, ti-am spus ce simt pentru tine, Sebatian. Dar tu m-ai respins. Mi-ai adresat toate acele cuvinte urate. De ce ? Sunt adevarate ? Poate ca este adevarat ce ai spus, darn u trebuia sa ma umilesti in fata a multor oameni, prieteni si chiar colegii nostri.
- Eu …
- Nu are rost sa explici acum. S-a intamplat. Am depasit momentul. Nu mi-a fost usor, dar am reusit. Iar tu, Anette. Nu ma asteptam sa ma tradezi in asemenea hal. Te-ai comportat parca nu eram prietene, ci rivale.
- Adeline … Imi pare rau. Nu stiu daca ai putea sa ma ierti vreodata.
- Te-am iertat deja. Nu sunt genul de persoana care sa tina suparare. Nu va dispretuiesc. Eu chiar, tin la voi, Candva, ati fost prietenii mei. Astept, san e reimprietenim din nou. Sa luam totul de la capat. Astept …
Ma ridic de pe banca. Si incep sa merg, incet. Insa, Sebastian ma prinde de mana.
- Daca vrei sa fim prieteni si s-o luam de la capat, suna-ma. Am acelasi numar care l-am avut si pana acum. Nu ezita sa ma suni !
Dupa ce i-am spus aceste cuvinte, m-a privit in ochi. Aceiasi ochi albsatri, blanzi. Nu am mai intalnit aceasta privire, de mult timp. Imi elibereaza mana si plec linistita spre casa.
Ajung acasa, ma schimb si ma trantesc in pat. Deja s-a inserat. Mandra luna a aparut deja pe imensul vazduh. Ma gandesc la ziua de astazi. A fost o zi nebuna. Am spus tot ce simt. Sunt pregatita s-o iau de la capat si sa redevenim prieteni. Imi este de ajuns sa fie langa mine, ca prieten, dar imi este greu sa ma gandesc ca este iubitul ei. Totusi, simt ca totul va in regula si ca ne vom intelege.
Am adormit cu zambetul pe buze, gandindu-ma ca totul va fi ca inainte.

O noua zi si-a facut aparaitia. Este o dimineata insorita. Soarele mangaie cu blandete pamantul roditor si coroanele verzi ale copacilor. Cerul este senin, de un albastru pur. M-am trezit de mult. Aceasta dimineata, pare a fii una frumoasa.
Telefonul suna galagios. Ma intre, oare cine este ?
- Alo.
- Alo, Sebastian ?
- Te-am sunat in legatura cu ce ai spus ieri. Mai este valabil ?
- Ti-am spus … Tin la voi, am fost candva prieteni. Vreau sa redevenim ce am fost inainte sa ne certam.
- Adeline … Tu, ne-ai iertat, dupa ce ti-am facut. Esti o fiinta buna.
- Multumesc. Apropo, eu planuiam sa merg la un concert. Vreti sa mergeti ?
- Sigur.
- Mai vorbim …
- Pa.
M-a cautat. Vrea sa redevenim prieteni. Eu sunt gata sa redeschid o frumoasa relatie de prietenie.